4,276 matches
-
voce de mătase, pe Tinu, s-o lase pe ea deasupra. Asta, spre protecția celui mititel, din camera de veghe. El a fost de acord. Pe urmă, au intrat în cadă, au făcut câte un duș, după care, s-au relaxat, câteva minute, înainte de a se pregăti, pentru treburile programate aseară. Dușul i-a dezmorțit. Le-a prins foarte bine, înviorându-i și sporindu-le apetitul pentru ce aveau a rezolva peste zi. El era impiegat de mișcare, la stația CFR
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul unui gospodar. Chiar în acel moment își fac apariția doi tineri, un băiat și o fată, relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inutil? Dacă el vrea așa... Mercedesul a apărut în curte și Doru îl șterge de zor. Hai să facem un tur pe la mănăstiri, Raluca. Du-te tu. Eu încă n-am dispoziție pentru așa ceva. Să mă duc singur? Te mai relaxezi și tu puțin. Dacă nu te superi... Nu mă supăr. Bucuros nevoie mare, Doru iese din curte și dispare în traficul, deja aglomerat, din România. Peste patru ore Raluca primește un telefon: Doamna X? Da. Sînteți soția lui...? Da. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aveam impresia că Începuse să uite bătaia de la Casa Scriitorilor cînd i-au spart maxilarul din senin și vinovatul nu s-a mai găsit. Cunoști doar toată istoria. Scăpase și de obsesia că e urmărit. Era cît se poate de relaxat. După-amiază au venit. Willi și Herbert la noi. Le-a povestit și lor despre succesul lui și deodată a pomenit de H. și de R., spunînd că i-a văzut În sală asaltați de ziariști și fotoreporteri care făceau totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fumând. Am tresărit și-am dat să mă las la pământ, dar chiar în timp ce-o făceam, era prea târziu. — E bine? M-am îndreptat de spate. — E bine, am răspuns. — Tocmai am terminat. Merge. Mușchii spatelui mi se relaxară puțin, dar nu prea mult. M-am apropiat, dar nu prea mult. — Sunteți de la service? — Nu, sunt de-aici. Nu știam ce să spun. — O! — John, zise bărbatul, făcând un pas spre mine și întinzând mâna. Ăsta e hotelul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând, prinzând putere. Fața doctorului se relaxă într-o expresie de spaimă vlăguită. — Termină, îmi strigă, fluturând frenetic din mână. Mergi prea departe. Mergi prea departe, trebuie să încetezi. — Dar nu... Am ridicat paharul ca și când asta ar fi putut dovedi ceva. — Eu nu fac nimic. Doctorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea și mediul înconjurător. Luminița Radu (România): Primul contact cu muzica holotropică m-a contrariat, pentru că așteptările mele erau altele. Speram să mă relaxeze, de altfel chiar creasem un spațiu care să se armonizeze cu o astfel de experiență. La scurt timp am constatat că mă înșelasem și că, de fapt, această muzică te transpune într-un spațiu înalt, în care gravitează, fără o
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
spuse Bruno gânditor, n-a existat niciodată comunism sexual, doar un sistem de seducție lărgit. — Asta da, fu de acord boșorogul, seducție a fost Întotdeauna. Nu era deloc Încurajator. Totuși era sâmbătă, aveau să vină prospături. Bruno hotărî să se relaxeze, să ia lucrurile așa cum sunt, rock’n roll; astfel, ziua trecu pentru el fără incidente, la drept vorbind fără nici un eveniment. Spre unsprezece seara, trecu din nou prin fața bazinului de jacuzzi. Deasupra apei ce murmura ușor, urca un abur subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase repede hainele, intră În jacuzzi. Aerul nocturn era răcoros, iar apa, prin contrast, delicios de caldă. Deasupra bazinului, prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se distingeau trăsăturile feței. Bărbatul Începu să respire și el zgomotos. Mișcările femeii se accelerară; pentru o clipă, Își lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno se ghemui la pieptul ei, cu capul la Înălțimea sânilor mici și tari. Se desprinse de margine, lăsându-se În voia ei. O simți că revine spre centrul bazinului, că Începe să se rotească Încet. Mușchii gâtului i se relaxară brusc, Își simți capul foarte greu. Murmurul apei, slab la suprafață, se transforma la câțiva centimetri mai jos Într-un puternic vuiet submarin. Deasupra obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bune la învațătură, dar nici chiar rele. Sunt conștientă de calitățile mele, dar și de defecte, pe care sper să mi le corectez în timp. Sunt cam delăsătoare, cam comodă și uneori mai mint. Îmi place mult handbalul pentru că mă relaxează și mă descurc foarte bine în acest sport, pe care îl practic la nivel de performanță. Sunt căpitan de echipă și am obținut rezultate excepționale. Iubesc caii, deoarece sunt niște animale foarte inteligente, prietenoase, cu sentimente de dragoste pentru stăpanii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Levantul din mână (carte la care după șapte ani la Cotroceni cică a ajuns la pagina 7) pentru câteva zile, a luat ultimul dicționar româno maghiar, adnotat de Marko Bella și modernizat de Kelemen Hunor, și a mers să se relaxeze în țări străine, tocmai în Covasna. Dar n-au trecut nici două zile cât a stat în țara lui „Nem Tudom" că i s-a și făcut dor de țara sa, România. Și după cum se știe, chiar din propriile mărturisiri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în continuare ocazia, să cad direct pe sărmanele mele gânduri și să mă minunez pentru a eN-a oară, ce fascinant popor mai suntem! Cred că ați observat, că eu fiind o fire activă și preponderent analitică, ca să mă mai relaxez sau când nu am ce face, analizez cu atenție de mulți ani caracteristicile de bază ale locuitorilor acestor meleaguri, pe care unii le consideră, când binecuvântate, când blestemate, și observ niște trăsături fundamentale, care ne definesc ca neam și în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri, ape. Nu pot ejacula.Ca să mă relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură, râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
există niciun fel de tâmpenie mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se scobea în nas, cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fostei Mănăstiri Văcărești, dată jos cu buldozerele. Lacul a rămas gol până în momentul de față. Pe fundul lui s-au format bălți cu stuf și papură, nagâți și rațe sălbatice. Este locul în care cetățenii din cartierele mărginașe se pot relaxa practicând pescuitul sportiv, jogging-ul, violul în grup și grătarele duminicale. Deasupra liceului este mai tot timpul pâclă, întrucât sistemul de canalizare solară nu aruncă încoace nicio rază. Se pot distinge, totuși, unele specii de turturele sârbești și vrăbiuțe băștinașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie deslușită, eroina caută mereu sensul acestei noțiuni. Chemarea simplă și clară a celor doi mărește voluptatea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
armonios. Doar după lăsarea serii începe o ploaie cu bulbuci care ne obligă să oprim la un motel, aproape de graniță, cu toate că șoferul de schimb era pregătit să continue drumul și noaptea. Dar cei de sus știau mai bine. Toată lumea se relaxează puțin, se ia masa și se merge la culcare. Zona e frumoasă, dar asta se poate vedea doar dimineața când pornim din nou la drum. Trecem granița și pe parcursul dimineții admirăm frumusețea și transformările din natura Ungariei. Bravo lor! Dintr-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de naștere. Intru, un domn și o doamnă mă iau în primire, dau date, pașaportul mamei, buletinul tatălui și în jumătate de oră sunt gata toate documentele. Îl iau pe cel mic și cobor pe terasa de la parter să mă relaxez la o țigară. Pe terasă mai multe persoane la fumat. După vreo 5 minute apare copilotul elicopterului care se pregătea s-o ducă pe Raisa (venise din nou la chemare) la Linz, privește în jur și apoi mi se adresează
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
avea misiunea să doboare avioanele inamice, să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu și-a atins ținta. Bombardierele americane treceau ca la paradă printre ghemotoacele de fum ce împroșcau cerul. După aceea, ofițerii și trupa se relaxau. Se organizau "ceaiuri", se înfiripau idile. Mai mulți militari-studenți se obișnuiseră să vină, duminica după-amiază, la noi în curte, aducând uneori cu ei și curioși. Se așezau pe scaune sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uitat lung la pendula din perete, de parcă o zărea prima oară atunci. ― Nu. N-am auzit nimic. 9. Pe măsură ce se apropie data plecării, mă cuprinde mai mult teama. Nici oțetarii nu-mi mai spun mare lucru. Ar trebui să mă relaxez, cumva, altminteri îmi compromit și puținele ore în care reușesc să închid ochii. Și, Doamne, ce sănătate de fier am avut! M-am străduit mult ca s-o zdruncin. 10. Cred că eram doar în parte sincer când am vrut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele... era profesorul lui! Nu începuse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]