11,435 matches
-
strategică reprezintă un mandat implicit de scanare a orizontului spre a evita surpriza strategică... Incluse în același capitol 6, problemele serviciilor de informații în era informațională sunt tratate extrem de sumar, în puțin peste două pagini, într-o manieră care nu relevă decât partea tradiționalistă a abordării autorilor, fără a analiza chestiuni fundamentale în momentul de față, cum ar fi emergența principiului nevoii de a împărtăși informațiile (need to share, complementar, și nu contrapus față de need to know), formele de networking intraservicii
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
imperiul traumei. Pe aceeași linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură emblematică pentru poezia milenaristă, după cum anterior fascinase o serie de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin pesimismul ei accentuat, influența lui Mihai Eminescu. Mai reușite sunt Poezii în proză, apărute în aceeași revistă, adevărate imnuri închinate iubirii și naturii. Dintre acestea se impun atenției versurile de evocare a frumuseții locurilor natale (Ardeal, Cătră podgoria
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
a ritmului povestirii fac agreabilă lectura basmelor lui M. O parte din ele au fost reluate din periodice (majoritatea din „Tribuna”) și incluse în volumul Din lumea basmelor (1906). Impresiile de călătorie, înmănuncheate postum sub titlul Din țări străine (1911), relevă un suflet sensibil atât la frumusețile naturii, cât și la realizările civilizației. Călătorul se oprește mai ales asupra monumentelor de artă, a capodoperelor Renașterii, descriindu-le și interpretându-le cu finețe. SCRIERI: Ce n-a fost și nu va fi
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
literaturii române, el amplifică aria de studiu, pune în lumină aspecte și semnificații noi, plasându-și frecvent contribuțiile în perspectivă comparată. În Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți pornește de la prima versiune în limba română a acestei cărți populare și relevă că traducerea de la mijlocul secolului al XVII-lea reproducea în limba vernaculară un text care, în versiunea slavonă, intrase de aproape două secole și jumătate în circuitul culturii românești, păturile sociale cultivate cunoscându-l și difuzându-l intens. Sunt trecute
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
contemporani - Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Traian T. Coșovei -, iar ultima cuprinde articole dedicate unor critici contemporani - Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Alex. Ștefănescu -, aici autorul manifestând un spirit polemic pe cât de civilizat, pe atât de insistent. Volumul Catifea aurie (1999) îl relevă pe M. ca poet care cultivă teme preponderent erotice, pline de dramatism, de sfâșieri lăuntrice, exprimate într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
un fond de cultură greacă”, persistă și la „Sburătorul” în prima lui serie, cu deosebire bogată în „profiluri” și „figurine”. În 1932, în al doilea volum de Memorii, un L. în plină audiență, având distanța necesară retrospecției, nu ezita să releve la rece, detașat, limitele „metodei impresioniste”, care într-o primă etapă, cea a textelor din culegerea Pași pe nisip, comporta un stil „abrupt, familiar, anecdotic, dialectic și mai ales prolix”. Prin apelul la dialog se urmărea atunci un limbaj cât
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și Negruzzi comportă, de altfel, câte trei versiuni, iar acela despre Asachi, două. Un sens discret-testamentar aveau în ochii lui L. din ultimii săi ani studiile consacrate lui Maiorescu; masiva monografie din 1940, T. Maiorescu (I-II), în care biografia releva în fapt evoluția ideilor, volumele T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1943-1944) și T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), însumând aproape două mii de pagini, reprezentau în momentul apariției cercetări fundamentale. Li se alătură opusculul P. P. Carp, critic
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
sentiment”, Poezia de „fantezie”, Poezia de tendințe „extremiste”, Contribuția „Sburătorului” la epica urbană și la obiectivare, Contribuția „Gândirii” la poezia epică ș.a. Substanța următorului volum, Evoluția poeziei dramatice, redactat ulterior, poate fi dedusă din compendiul Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937. Relevând mutațiile estetice în poezie de la tradiționalism și neoclasicism la modernism, iar în proză de la subiectiv la obiectiv și de la rural la urban, L. vede în fenomenul de diferențiere, luat în sens creator, „adevăratul agent al progresului și [...] singurul reactiv împotriva
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol al operei lui L., nu va înceta să încânte, în ea relevându-se un prozator de mare rafinament stilistic. Publicate la maturitate, volumele de Memorii (I-III, 1930-1937), Aqua forte, 1941, fiind considerat al patrulea volum) încheiau, provizoriu, un panoramic ce urma să fie rotunjit cu un al cincilea. Zeci de profiluri
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară în fulgerările ei satirice, atrasă de mitul trecutului paradisiac și de un naturism păgân, tonifiant, ispitită și de spațiile imaginarului exotic, ea se distanțează de tiparele
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
al acestuia este acela al dorințelor carnale pentru că nu pot fi eliminate și persistă și după botez și începerea vieții creștine. În această ultimă polemică dusă de Augustin, se accentuează aspectele cele mai întunecate și triste ale gândirii sale ce relevă fără încetare omniprezența concupiscenței, josnicia omului, incapabil să dorească binele și, în consecință, răspândirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat de-acum absolut irelevant pentru comiterea binelui în raport cu harul lui Dumnezeu și tocmai acesta va fi unul din motivele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera relevă o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă când a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală intitulat Dialog împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Așa cum rezultă din prolog, Contra nestorienilor trebuie să fi avut la origine opt cărți; ultima, în care autorul își propunea să examineze concepția nestoriană a unității persoanei lui Cristos, din nefericire s-a pierdut (dacă a fost scrisă). Așa cum a relevat L. Abramowski, importante sunt citatele din texte nestoriene care par să provină dintr-o operă precedentă a aceluiași autor, pierdută pentru noi. Temele fiecărei cărți, anunțate în introducere, sunt: I. unirea naturilor umană și divină; II. există o singură ipostază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1913), o culegere de literatură populară, selecție „dintr-un material mai vast”, adunat în cursul a două călătorii întreprinse de cei doi în anii 1910 și 1911, în vederea unor „studii lingvistice și etnografice”. Deși în prefață culegătorii subestimează importanța materialului, relevând că din punct de vedere estetic literatura populară a românilor din Serbia „nu prezintă decât rareori interes deosebit”, textele adunate de la o populație trăind izolat, în ritmuri arhaice, au o valoare de excepție. Impresionante sunt îndeosebi secțiunile de balade „voinicești
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală”, al „căutărilor interioare”. La prozator se remarcă un „realism al fantasticului”, iar eseistului i se relevă susținuta preocupare pentru expresia poetică. Critica lui G. cuprinde și alte teritorii, rezultatul fiind o serie de antologii, prefețe și postfețe la scrieri de Ștefana Velisar-Teodoreanu, Bogdan Amaru, Ion Vinea și editarea pentru întâia oară a Filosofiei religiei de Nae
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
la modalitatea tradițională a rezumării acțiunii, dar are abilitatea de a o filtra prin prisma viziunii moderne a structurilor epice. În cronicile și eseurile din volumul Figuri ale imaginarului poetic (1999) el operează cu un discurs hermeneutic aplicat operei lirice, relevând „miezul sublim al poeziei, plusul de nimb al existenței ființei în plusul de uimire a cuvintelor”. Remarcabile sunt interpretările date liricii lui Marin Sorescu, interesantă aceea dedicată lui Ioanid Romanescu. Sunt discutați și câțiva poeți care și-au definit profilul
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
li se adaugă cei în viață, precum Zaharia și Olimpia Bârsan, Ioan Lupaș, Pan Halippa, G. Enescu, O. Goga, N. Titulescu ș.a. Paginile strânse în volumele postume Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut și Oameni între oameni (1990) relevă un memorialist care, potrivit declarațiilor sale, renunță la amănuntele anecdotice, susceptibile să dea savoare povestirii, dar nesemnificative, și reține doar amintirile revelatoare, confirmate de documente. Precauția era necesară, căci G. rămâne un moralist ce nu trece peste greșelile și defectele
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis în minte.” Avatara (1972; Premiul Academiei Române), un poem amplu, în treizeci și patru de părți, relevă starea de spirit provocată de descoperirea unor spații noi, urmare a călătoriilor în Cuba și în Republica Democrată Vietnam. Dorul de țara de baștină capătă uneori accente patetice, care nu sunt specifice lirismului „greoi” al lui G. Noimele (1976) este
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
la Londra, care nu recunoaște legitimitatea dictaturii antonesciene. Din 1945 este visiting professor și predă cursuri de estetică la universități nord-americane și din Londra. Și-a semnat multe articole politice cu pseudonimul Jacques de Carency. Întreaga operă a gânditorului G. relevă năzuința unei întregi tradiții - de la Pitagora și Platon până la Leonardo da Vinci și Valéry - de a afla și scoate la lumină „numărul pur”, formula unificatoare și concordantă care ordonează „totul” și determină, cu un obscur impuls germinativ, forme, ritmuri și
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
da Vinci și Valéry - de a afla și scoate la lumină „numărul pur”, formula unificatoare și concordantă care ordonează „totul” și determină, cu un obscur impuls germinativ, forme, ritmuri și proporții. Omniprezența raportului „secțiunii de aur”, din studiile pitagoreice, este relevată ca „test al transcendenței vieții”. Preliminariile volumului Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) lămuresc motoul „Beauty is fitness expressed”. Pornind de la postulatul armonizării a două elemente printr-un al treilea enunțat de Platon, autorul observă
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi dedică un poem lui Armand Călinescu) se manifestă concomitent cu activitatea gazetărească. În 1940 volumul Caligrafie pe zăpadă, mai diversificat tematic, obține Premiul pentru scriitorii tineri al Fundațiilor Regale. Versurile relevă o sensibilitate acută, înclinată spre comunicarea cu transcendentul, uneori cu accente argheziene (Rugăciune). În plan biografic, căsătoria, în 1939, cu avocata Ecaterina Burbea este urmată de mobilizarea în 1940 pe frontul de Răsărit. Întors la București, publică în 1941 Ard
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
direcția în care va evolua epica lui G. -, încheie activitatea desfășurată în țară. Ultimul an de război îl surprinde pe scriitor la Zagreb, unde în 1942 obținuse un post de atașat de presă. Închiderea granițelor românești, receptată dureros, așa cum o relevă Memoriile, l-a determinat, ca și pe alții, să ia calea exilului („România este captivă. Granițele sunt sovietic închise. Nimeni nu mai poate fugi. Tata și toți ai mei sunt captivi. Stau de veghe la moartea patriei mele. România nu
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
literar și artele plastice, G. debutează ca istoric al literaturii engleze, prima sa carte, monografia Shelley, apărută în 1962, prefigurând coordonate ale lucrărilor viitoare - aspirația spre cuprinderile închegate, orizontul vast al documentării și rigorile analizei. Posibilitățile criticii socio- și psihobiografice relevă în viața și opera poetului avut în vedere un nonconformism constant, un romantism militant și o concepție raționalistă, înrâurită de gândirea lui Rousseau, Montesquieu, William Godwin și mai puțin de socialiștii utopici. Sensurile moral-filosofice, încifrate în legendele prelucrate de Shelley
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]