3,870 matches
-
a ales pentru cartea sa privind alegerile din 2006 este suficient de grăitor. În PRD erau suficienți camarazi care să susțină teorii ale conspirației. Mulți dintre activiștii partidului și-au început cariera în mișcări clandestine, alții au avut de înfruntat represiunile și intimidările venite din partea PRI, după anul 1988, iar întregul partid fusese victima unor fraude electorale repetate, atât la nivel național, cât și local. Toate acestea generaseră scepticism cu privire la corectitudinea alegerilor. Chiar înainte de alegeri, atât candidații PRD, cât și alegătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
separați de Roma și de Viena papistă, decît asupra catolicilor adevărați de pînă atunci. Cu toate acestea, abia în spațiul rus amprenta bizantină a rămas cea mai profundă, atît prin suprapunerea celor două puteri, politică și religioasă, cît și prin represiunea oricărui ferment de modernitate. Embrionul primului regat rus apare la Kiev, în 882, cînd prințul Oleg supune principatele vecine unui regim de vasalitate. Ulterior, acesta se cristalizează și se organizează după modelul Bizanțului, mai ales după 989, cînd prin-țul Vladimir
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în care forța decrepită a turcilor începe să slăbească. În fapt, sub presiunea opiniilor publice ale acestora se va desfășura prima și ultima cruciadă ecumenică împotriva barbarilor necredincioși. Începutul se declanșează în Peloponez în 1821, la inițiativa episcopului de Patras. Represiunea a fost feroce; patriarhul Constantinopolului a fost spînzurat în fața catedralei, locuitorii insulei Chios, masacrați sau vînduți ca sclavi; situația insurgenților a devenit dramatică, fără ca puterile europene să miște un deget pînă în 1826. Doar Metternich va veghea, fiindcă Austria era
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dezastruoase, episodul polonez este mai sublim. În 1915 devenind regat autonom supus ța-rului, Polonia va intra în insurecție în toamna lui 1830, înainte ca Dieta de la Varșovia să proclame independența. Deși a fost mai brutală decît aceea îndurată de greci, represiunea rusă va înregistra un fiasco aproape imediat. Țara va fi împărțită în cinci provincii cu administrare directă; în timp ce mii de refugiați catolici imigrează în statele catolice europene, mai cu seamă în Franța. De data aceasta, polonezii vor deveni obiectul unei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale altor cosmonauți sînt exploatate într-un sens ideatic, ca mărturii ale gloriei rusești comuniste și într-o perspectivă în care internaționalismul proletar nu ocupă decît un loc episodic după dizolvarea Kominternului în 1943, întrucît se impunea o legitimare a represiunii Ungariei în 1956, a intrării armatei roșii în Praga în 1968 sau a invaziei Afganistanului în 1979. Democrațiile populare vor urma acest exemplu pentru a se putea opune URSS la nevoie și pentru a ilustra spiritul de independență al comuniștilor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exprima atunci voința de a uza de toate mijloacele legale și extra-legale pentru a-și îndeplini programul de revanșă față de federalismul nonsîrb al lui Tito. Și se ține de cuvînt căci, în februarie 1990, la Kosovo se va declanșa escalada represiunii antialbaneze. Lovitura fatidică se va produce în ianuarie 1991. Atunci cînd Croația și Slovenia se încăpățînează în fața exigențelor din timpul negocierilor asupra viitorului federației, Milosevic lansează următorul avertisment: În ceea ce privește poporul sîrb, acesta dorește să trăiască într-un singur stat. Iată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tulbură această renaștere a naționalismelor care au sacrificat xenofobia pe altarul toleranței și al reconcilierii europene. Cel puțin, par a fi uitat elementele perturbatoare prezente în Belgia prin antagonismul dintre francezi suspecți de germanofilie și valonii "potrivnici", în Spania prin represiunea exercitată de dictatura franchistă asu-pra bascilor și catalonilor, și mai ales în Irlanda de Nord unde incendiul e gata să izbucnească din nou. Acest efermer răgaz ascunde două realități. Mai întîi, faptul că micro-naționalismele contrariate de expansiunea marilor națiuni, departe de a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu totul abandonați atunci cînd aristocrația locală va părăsi țara după eșecul ultimei mari revolte din 1601 conduse de către O'Neill și O'Donnell. Jacqueria din 1641 nu reprezintă mai mult decît o revenire fără speranță ce va cauza o represiune și mai aspră. Cu această ocazie, Cromwell se va debarasa de problema irlandeză într-un mod simplu și eficient: va trimite în Irlanda o parte a armatei sale, formate în întregime din agricultori, iar aceștia se vor instala în Ulster
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1914, prea tîrziu de altfel căci, declanșarea coflictului mondial va crea condiții de răzbunare irlandezilor. În lunea Paștelor din 1916, întreaga Armată Republicană Irlandeză IRA va începe lupta pentru eliberare la Dublin. Populația va rămîne pasivă la început dar, brutalitatea represiunii o va determia să se solidarizeze cu învinșii, care obțin astfel o victorie postumă. Astfel, fără ca guvernul britanic să-și dea seama de aceasta, ruptura devine iremediabilă. Și în sfîrșit, tratatul din 6 decembrie 1921 care instaurează statul liber irlandez
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din zonele disgrațiate vor ceda descurajării sau tentației de a pleca în Statele-Unite. Cu toate acestea, inspirîndu-se din lupta negrilor americani, acești "negri roșii" se vor mobiliza din nou în 1968. Ei vor provoca din nou războiul civil împotriva protestanților, represiunile asupra armatei engleze, resuscitînd în cele din urmă același cerc vicios din 1916; anume, acel mecanism de solidaritate în virtutea căruia o masă de oameni, la început înspăimîntată de către proprii extremiști, sfîrșește prin a se identifica cu aceștia, deși nu le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nici trandafirii, mărăcini"380. Sau încă, un exemplu în plus, Eugracio de Aranzadi, ideolog al mișcării se-paratiste din anii 1930, care scria că "poporul basc este un popor bun nu datorită instituțiilor, ci integrității spiritului său rasial"381. În plus, represiunea franchistă va confirma aripa radicală a tînărului cler aflat în plină fervoare particularistă. Începînd din 1955, vechiul PNV aflat în exil devine mai moderat și se trezește subminat pe propriul teren de către clerul revoluționar, în special în cadrul universității din Bilbao
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22 Își mai aduc aminte probabil de o manifestație În fața clădirii În care era atunci Ambasada Albaniei la București, la care Stelian Tănase și alții scandau: „Domnule ambasador, / De ce albanezii mor?”. De fapt, desfășurarea unui film asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pentru autor, partea cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează În jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărînd o dată cu acceptarea jocului democratic, narațiunea lui Buhler pare că Încetează de la sine. Volumul În discuție este o prezență distinctă În peisajul lucrărilor pe această temă, cel puțin al celor accesibile publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai nefericite momente ale istoriei sale, comunismul. Este o opțiune care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale Încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. În plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. În bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
perioada sovietică, identitatea Moldovei a fost În mod special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. În plus, există un clivaj adînc Între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care Își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea de a Împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală și cîștigarea favorurilor. PÎnă acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al BOR. Dar, pentru că partidul nu putea fi un agresor perfect, ne Întrebăm care ar putea fi raportul Între represiune și adeziune. CÎt de mult a fost agresată BOR sau cît de mult a aderat BOR la convingerile PCR? Probabil că cei doi termeni ai raportului se schimbă destul de des ca intensitate. Însă ceea ce e important este faptul că BOR
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului Dej, ci mai curînd o analiză a rolului pe care l-a jucat impunerea terorii, a represiunii În menținerea la putere a lui Dej, În suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat Într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 pînă În 1965 regimul comunist s-a caracterizat În primul rînd prin represiune, apelînd la măsuri extreme pentru supunerea societății românești, inclusiv prin exterminarea opozanților. Dej și oamenii lui și-au făcut treaba deosebit de „bine”, ceea ce avea să-i folosească lui Ceaușescu, care nu a mai apelat la măsurile de tipul arestărilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și alegerile de la 19 noiembrie același an, dizolvarea partidelor politice de opoziție În 1947, abdicarea silită a regelui Mihai, precum și arestările masive aveau să fie printre cele mai spectaculoase acțiuni În acei ani, dar În nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1952 un crunt proces de reeducare, soldat cu zeci de morți și sute de persoane schilodite fizic și psihic. Deletant procedează la o concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea” indezirabililor, regimul a folosit pe scară largă și represiunea În forma „muncii silnice”/forțate, utilizîndu-se și În această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau nu-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Moldovei (nota 17, p. 219). Deși nu se neprecizează, este vorba În principal despre răscoalele din satele Suraia, Vadu Roșca și Răstoaca, lîngă Focșani. Ele au Început Însă În noiembrie 1957 (Suraia), au continuat În decembrie 1957 (Vadu Roșca, unde represiunea a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, 14 localnici fiind uciși) și s-au Încheiat În ianuarie 1958 (Răstoaca). Știm cu precizie toate aceste chestiuni datorită unei campanii de istorie orală pe care am făcut-o În zonă În vara anului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
surdină și Închideau ochii la tot ce se-ntîmplă”. Cu mai bine de un secol În urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculînd după 1990 că și În comunism erau provocate false Împotriviri, pentru a justifica represiunea. Frica (definită și explicată convingător de istoricul francez Delumeau) nu a fost un fenomen doar românesc, Însă la noi epocile de spaimă predominau În istorie, Încît Emil Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu avem Încă o credibilă și cît mai completă istorie factologică a comunismului, la fel cum nu cunoaștem multe aspecte legate de perioade mai vechi ale istoriei noastre. Ceva totuși lipsește: știm foarte puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la Începutul secolului XX, că „despre ce nu știm nu trebuie vorbit”, iar Kierkegaard, cu aproape un secol Înaintea lui, afirma că „nimic nu este mai Învăluit În farmec și blestem decît secretul”. Unii dintre foștii „lucrători” ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
instituției represive, fiind analizați și anii, Încă tulburi, de după 1990. Pe bază de documente este demontat mitul românilor minoritari În rîndul ofițerilor superiori Între anii 1948 și 1953 (p. 30), iar În final ne este prezentată organizarea temutului aparat de represiune pe departamente, de la constituire și pînă În 1989 (pp. 48-53). Dennis Deletant apreciază contribuția autorului și subliniază importanța acestui volum pentru istoriografia română: Marius Oprea este „specialistul cel mai avizat În istoria Securității [...] Această primă culegere de documente are o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atenție „țărilor asiatice din zona Golfului”, deși străinii participanți la revoluție au fost În majoritatea lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfîrșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. În aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar cîteva: N. Briceag, singurul judecat după 1990, a dispus execuția unui cetățean fiindcă Îl deranjase pe un ministru de la masă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]