5,495 matches
-
cred că providența a creat-o pentru succese deosebite sau pentru nenorociri exemplare. Dacă totuși se întâmplă ca pe faptele și gesturile ei să-și pună pecetea mediocritatea, am simțământul că este vorba de o anomalie absurdă, ce se poate reproșa numai greșelilor francezilor, iar nu geniului patriei. Dar și latura rațională a spiritului meu mă face să cred că Franța nu este într-adevăr ea însăși decât atunci când se află în primele rânduri; că doar acțiunile de mare anvergură sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și mai fermă decât își închipuise ea vreodată. Și că era în stare de orice pentru a obține ceea ce voia. Asta, se gândea Darcey, ar fi fost foarte util de știut. Pe de altă parte, nu prea puteai să-i reproșezi mare lucru lui Nieve doar pentru că se folosise de informația ei despre indiscreția lui Max ca să obțină un post probabil mai avansat decât merita. —Fii serioasă, Darcey, îi spusese Nieve mai târziu, când Darcey reușise în sfârșit să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aș fi avut vreodată vreo problemă serioasă. Doar că nu sunt genul de om care să se căsătorească. Sigur că-mi pare rău că lucrurile au ieșit prost, dar a fost frumos cât a fost. Am senzația - deși nu-ți reproșez nimic - că tot încerci să mă înțepi, probabil pentru că ți-am distrus viața, cel puțin pentru o vreme, dar nu e nici o nevoie să revenim asupra lucrurilor acum. Au trecut ani buni de-atunci. Așa că n-ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să treci pe la mine la birou? întrebă el. Darcey își simți inima palpitând. Să fii chemat de directorul general era întotdeauna o experiență grea pentru nervii ei, deși știa că se descurcase bine și că nu avea nimic să-i reproșeze. Cinci minute mai târziu se afla în fața lui în birou. N-ar fi trebuit să te întorci, remarcă el. Arăți de parcă te-ar fi călcat un camion. —E doar din cauza bandajelor, îl lămuri ea. Fac totul să pară mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șerpi. Iar în loc de picioare, gheare de acvilă. Văzînd-o, oricât de conchistadori vor fi fost spaniolii, zeița le va fi dat insomnii. Piatra era afumată cu esență de nopal în templul din Tenochtitlan și stropită cu sânge. Nu le-am putea reproșa oamenilor lui Cortes că n-au reușit ceea ce noi nu reușim după atâtea secole: s-o privim fără să ne cutremurăm. Statuia a fost dusă la Universitatea din Ciudad de Mexico și așezată alături de copiile unor statui grecești. Lângă Afroditele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
om a filozofilor greci. "Măsura tuturor lucrurilor" și-a arătat, aici, chipul de bestie. Plecând de la San Juan de Ulua, mi-a fost greu să găsesc cusururi unei vorbe pe care altădată o socotisem prea răutăcioasă. "Mizantropul e cel care reproșează oamenilor că sunt ceea ce sunt". oceanul Cum puteam să nu doresc să fac o baie în ocean? Chiar dacă nu e soare. Chiar dacă plouă pe plaja Mocambo din apropiere de Veracruz. Nu e, totuși, ploaia ostilă de la San Juan de Ulua
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și-au făcut cuibare șopîrlele!" Mă suspectez că am transformat speranța într-un mod de a combate ceea ce îmi lipsește pentru a fi un om de acțiune. Mi-am cultivat o lașitate cu pretenții de filozofie, mi s-ar putea reproșa. Dar eu n-am pretins niciodată că am o filozofie de viață. Și nu sunt eu primul care iubește viața cu disperare. Au făcut-o înaintea mea atâția alții. Recunosc, însă, că n-am reușit să găsesc alt sens vieții
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
timp spre poezie și spre proză. N-am fost niciodată capabil de opțiuni limpezi. E, bineînțeles, inconfortabil să trăiești astfel, dar n-am ce face. Nu mă pot vedea pe un singur talger al balanței. Și dacă trebuie să-mi reproșez o vină, știu de unde vine reproșul. De la cealaltă jumătate a mea. ultima noapte în Yucatan Merida. Hotel Bojorquez Spaniolii, punând temeliile Veracruzului, au ridicat un zid și o spânzurătoare. Locuințele au apărut după aceea. Care va fi fost începutul Meridei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-o arenă de sport, învingătorul se transformă cu ușurință în zeu. Învins, va fi apoi uitat, dar să nu-i reproșăm mexicanului această infidelitate. Foamea lui de mit trebuie hrănită mereu cu sânge proaspăt, ca odinioară zeii de care depindea universul. Mexicul mi-a sporit, deci, credința că, simplificând, trebuie să simplificăm în favoarea noastră. Soarele, nisipul, apa, sunt, de fapt, elemente
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de atins al unei călătorii? Când frica de necunoscut dispare și nervii se relaxează într-un echilibru fericit. Aici pot spune: nu regret decât greșelile pe care nu le-am săvârșit încă. Și le pot spune celor care mi-ar reproșa că am vorbit prea mult despre mine, în loc să vorbesc, ca în enciclopedii, despre Mexic: nu, n-ați priceput că eu n-am fost în Mexic, ci într-o țară cu acest nume.
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rămân la autobus, tu încotro o iei, Încolo, arăți vag cu mina, O.K. Salut! Mi-a părut bine! Și mie! Și acel încolo arătat vag era casa Anei, n-ai putut să nu treci pe la ea, nu ți-a reproșat deloc că n-ai mai dat pe la facultate și tu ai început să-i vorbești cu entuziasm de noii tăi prieteni, ea te privește cu blândețe, fixându-ți din când în când buzele, mișcătoare ca valul în urma șuvoiului de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce a luat cuvântul din mine orice portiță prin care ar putea să întrevadă o șansă de apărare și nu-i înțeleg înverșunarea, Theo a respectat toate canoanele tradiției iconografice, Știu, a pictat întocmai scenele pe perete, asta nu-i reproșează nimeni, felul cum, și apasă voit pe cum, felul cum le-a pictat nu mai convine acestor canoane, recunoști scenele biblice, e-adevărat, nici nu s-ar fi putut altfel, dar modul în care a pus culorile, desenul, compoziția, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bună prietenă. Punctul meu forte este că învăț bine și iau note bune, materia mea preferată fiind matematica. Pot spune despre mine că sunt harnică, vorbăreață și că sar imediat în ajutorul prietenilor dacă au o problemă. Unele persoane îmi reproșează că sunt alintată și că nu am tot timpul încredere în puterile mele. Când eram micuță eram foarte timidă, dar acum pot spune că sunt mai încrezătoare în mine. Despre pasiunile mele aș putea să vă spun că am practicat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
câteva defecte: sunt cam neatentă la ceea ce am de făcut, iar uneori, dacă vreau ceva neapărat și nu îmi cumpară nimeni, devin supărăcioasă. Nu suport să mă scol prea dimineață, dar fac eforturi pentru a remedia acest lucru. Colegii îmi reproșează că sunt cam copilăroasă și vreau ca totul să fie numai după cum îmi place mie. Ca orice copil însă, îmi place tare mult să mă joc: de-a v-ați ascunselea, îmi place să ies afara cu bicicleta și cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să continue Încă o oră. Dacă nici până atunci nu găsim nimic, ne oprim. Inspectorul Îi Întinse punga cu bomboane, care era aproape goală, și polițistul luă una, aruncându-și-o În gură cu vădită satisfacție. — Nimeni nu ne poate reproșa că nu ne-am făcut treaba cum trebuie. Da, domnule, mormăi el cu gura plină. Insch Îi dădu liber polițistului și le făcu semn lui Logan și Watson. — Autopsia, spuse el direct și ascultă apoi relatarea lui Logan despre profanarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ezită); „te asemănasem cu muntele; voi doi Giganți, dar tu ai vrut mi-l furi“ (mâna mea ezită); „tu singur ai dreptul să-mi ceri totul!“ (mâna mea se ridică); „tu ești atât de puternic, Încât niciodată nu mi-ai reproșat nimic“ (mâna mea ezită); „Îmi distrugi entitatea: de ce nu poți accepta compromisul?“ (mâna mea lovește); „ești prea pur pentru mine“ (mâna mea așteaptă); „am să mă pierd definitiv, am să mă predau ție“ (mâna mea lovește); „nu te mai iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gheață și poate vine și el, dacă și-a luat concediu. Hai, copil prost, Înfrânge-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu speram, te-ai avântat sus, spre răsăritul care te așteaptă cu siguranță la capătul drumului. 7 februarie 1962 (miercuri) Parcă ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la nici unul. Petre, Însă, mi-aduce aminte de o veche pasiune a mea, pasiune pe care o simt și acum. Unul din ei va fi primul, dacă nu cumva un al treilea! 7 mai 1963 (marți) Cred că mi-aș reproșa mult dacă n-aș pune pe hârtie un asemenea moment. Iată cum se prezintă. Ieri, m-am Întâlnit Întâi cu Petre. Se Îndoiește că aș fi fată. I-am spus: „Ți-o voi dovedi“. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el Însuși În ipostaza naratorului-lector, dar nu este exclus să nu fie apt să citească nici unul“. Înseamnă că s-a schimbat ceva esențial În Însuși raportul de forțe: cel care pune condiții este romancierul, nu cititorul. Li s-ar putea reproșa la amândui că au o mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu momentul de vârf al biografiei scriitoricești („Nel mezzo del camin di nostra vita“). De aici se Întoarce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încearcă să dea coerență cărții. Dacă jurnalul lui M. creează un personaj, cu tot cabotinismul lui amuzant, cel al lui A. e cu totul lipsit de valoare literară, acesta nefiind decât o lungă lamentație de obârșie empirică. Mi se va reproșa probabil că avem de-a face cu o formă de autenticitate, cu un document și că nu acesta trebuie judecat, ci felul cum el se preface Într-un text secund, acela al romanului. Nu e cazul să reiau acum discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spune că sunt prea indulgent cu tine. E adevărat, i-am lăsat ei sarcina de a te educa. Te pune să-ți strângi patul și să cureți baia după ce faci duș. Eu însă îți mângâi dezordinea, fără să ți-o reproșez. Azi dimineață, pe mașina de spălat era un tampon lăsat de tine, l-am aruncat eu. — Ciao, tati. Îmi place când îmi spui așa. Ești bună, ai o expresie caraghioasă, plină de ironie. Te privesc în timp ce cobori din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de genul ăsta. Nu vreau să stau singur, vreau să stau cu Italia și dacă n-aș fi întâlnit-o pe ea n-aș fi găsit probabil nici un motiv serios să mă despart de Elsa. N-am nimic să-i reproșez, sau poate prea mult. N-o mai iubesc și poate că nu am iubit-o niciodată cu adevărat, am fost sedus de ea. I-am suportat tirania uneori extaziat, uneori speriat și în sfârșit cu un efort disimulat. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alta e sfânta nebunie a crucii. Ei i se opune cumințenia, care nu e decât prostie, aceea de a-ți fi în toată firea, de a te supraveghea, de a te reculege. Cumințenia de care erau doldora fariseii care-i reproșau lui Isus și ucenicilor săi faptul că, după treieriș, strângeau spice de grâu ca să le mănânce frecându-le în palme, într-o sâmbătă, și că Isus vindecase, într-o sâmbătă, pe un om cu mâna uscată, și despre care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost de o coajă de pâine, pe care am împărțit-o. Pe atunci nu își regreta deciziile, dar își reproșa greșelile. Cum de nu a văzut ce se pregătea? Trebuia să fi știut că interzicerea băncilor în parc, impunerea stelelor galbene și lovirea bătrânilor pe stradă nu erau decât primele măsuri. Dar înjosirile progresaseră foarte repede, și el fusese luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de măsline în gură. Prietenul lui, Hans Saner, avea o reprezentanță privată, putea să-și împartă ziua după cum avea chef, își conducea firma stând acasă, fără să-l aibe pe frate-său tot timpul lângă el, care îi mai și reproșa „că prea o duce pe picior mare“ cu vacanțe în Italia, automobile, un avion, că n-are nimic mai bun de făcut decât „să care“ după el o licență pentru o macara: dar ei conduceau o turnătorie, aveau nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]