11,108 matches
-
pe uli țele mahala le lor; sau aman ții, unși cu mie re și le gați la „stâlpul in fa miei“, sunt lăsați pra dă muște lor și vies pe lor o zi întreagă. Ce este important în tot acest ritual dez o no rant care se aplică fără distincție oa me ni lor simpli și fi i lor de boieri? La tu ra publică este bine pusă în eviden ță și toate aceste sanc țiuni in clud plimbarea pe ulițele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ci a bigamiei. După Pravilă o asemenea legătură se pedepsește foarte aspru, fie cu tăierea capului, fie cu închisoarea la ocnă și confiscarea averii, căci legea consideră că numai are nevoie de avere din moment ce și-a pierdut cinstea. Apoi un ritual dezonorant se pune în aplicare pentru a arăta tuturor rușinea și gravitatea păcatului comis. Bărbații bigami sunt plimbați „pre ulițe cu pielea goală, șezînd călare pre măgari, și-i tot bat cu dooă furci ce torc muierile“. De același tratament
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
situația în care am admite ruperea rituală a brațelor statuetei în cadrul unor ceremonii cultice, așa cum s-a sugerat că s ar fi putut întâmpla cu statuetele masculine ( și feminine), descoperite cu picioarele rupte, dar poate și multiplicarea acestora, tot în timpul ritualurilor, ca o repetare continuă, periodică, a Creației (V. Chirica, 1999, p. 261). Mai adăugăm faptul că în diferite stațiuni cucuteniene (de factură Cucuteni B) au fost descoperite numeroase alte statuete pictate cu motive care reprezintă „saboți” mai înalți sau mai
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
motivele decorative pentru a avea o imagine adecvată asupra naturii artistice a creației și compoziției acesteia. Mai adăugăm faptul că prea adesea s-a căutat identificarea elementelor religioase, chiar de manifestare a sacrului individual și colectiv, a practicilor, riturilor și ritualurilor colective cu caracter de generalizare, obligatorii pentru toate comunitățile umane din imensa arie de răspândire a locuirilor celor trei faze de evoluție a culturii (complexului cultural) Cucuteni-Ariușd-Tripolie). După opinia noastră, marile teme religioase identificate de D. Monah (1992), V. Chirica
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
relief) fac trimitere la alte manifestări cultice, ale căror cunoașteri depline nu pot fi posibile în lipsa unor elemente clar definite, așa cum au recunoscut majoritatea exegeților religiilor cucuteniene. Dar acestea au existat și, indiferent de modalitățile de practicare a riturilor și ritualurilor, a semnificațiilor lor, trebuie să acceptăm existența divinității, reprezentată, uneori, chiar și prin semnificația formelor ceramice (vasele antropomorfe sau cu tub de scurgere, de exemplu). Asocierea divinității feminine cu altele, tot feminine, dar de proporții mai mici, cu elementul masculin
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
primăvară cu divinitatea cerească dînd naștere copilului ei, tot astfel și natura zămislește în timpul înoirii de primăvară, dînd naștere roadelor ei bogate. Aceste «căsătorii sacre» ale zeițelor naturii au constituit într-o serie de reprezentări momentul cel mai important din ritualul sărbătorilor de primavară”. Zeiței Hator îi corespunde, în mitologia hitită, Telepinus, divinitate androgină consacrată tot spiritului vegetației. Și acest personaj se mînie din senin, adică fără „cauză” antropologică și pleacă departe, pierzîndu-i-se urma. O transpunere în limba română a acestui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și decretase sezonul morții, iarna vegetațională, hibernală. Călătorii în infern (Inanna, Iștar) sau în necunoscut (Hator, Telepinus), iată unul și același scenariu al morții și al învierii. Uneori eroul devine „uituc”, se lenevește, intră în decreptitudine. Se pun în practică ritualuri pentru înviorarea lui, dat fiind că nu are cine să-l înlocuiască în economia cosmică. Caloianului i se înscenează propria-i moarte, pe timp de secetă („A murit tatăl Soarelui”), pentru a i se grăbi reînvierea așteptată („A înviat Muma
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dar și cu intenția de a da un spor de credibilitate spuselor. De fapt, moda timpului era să se gîndească în manieră lexicală: orice bun cultural intrat în inventarul lingvistic devine automat național. Limba decide, iar punerea în practică, prin ritual și datină, confirmă. Pe Săulescu nu l-a interesat decît „prezența” Caloianului și a Paparudei în repertoriul viu al obiceiurilor agrare românești. Nu s-a întrebat ce se ascunde în spatele cuvintelor. Nici etimologiștii nu au mers prea departe, cu toate că au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prea departe, cu toate că au dezvoltat studii savante pe aceast subiect. A invoca un radical slav (kal-/lut) nu are altă urmare decît mutarea discuției pe alt plan. În multe situații, forma etimologică provoacă dificultăți nedorite, în privința originii și conținutului unui ritual. Soluția convenabilă se arată mult mai simplă: descoperirea ritualului pînă la identificarea de motive, variante și tipologii, cum au procedat folcloriștii de mai tîrziu, de la A. Candrea la Mihai Pop sau Ion și Maria Cuceu. Pe această cale urmează să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
subiect. A invoca un radical slav (kal-/lut) nu are altă urmare decît mutarea discuției pe alt plan. În multe situații, forma etimologică provoacă dificultăți nedorite, în privința originii și conținutului unui ritual. Soluția convenabilă se arată mult mai simplă: descoperirea ritualului pînă la identificarea de motive, variante și tipologii, cum au procedat folcloriștii de mai tîrziu, de la A. Candrea la Mihai Pop sau Ion și Maria Cuceu. Pe această cale urmează să se vadă în ce măsură se poate vorbi despre Paparudă și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ferme și convingătoare în multe dintre cercetările etnografice contemporane și, cu siguranță, li se vor adăuga și altele. Totuși, cele spuse de cărturarul moldovean trimit la realitatea concretă în măsura în care obiceiurile au fost citate împreună, ca aspecte ale unuia și aceluiași ritual „de etapă” și de fertilitate. Fiecare cuprinde elemente specifice. Le distingem la Caloian după următoarele componente: a). motivul „maica bătrînă”, în unele variante, bine structurate tipologic și comune cu Miorița; b). cele două păpuși de lut, Scaloian-Scaloiță, reprezentînd bi-unitatea masculin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie actul sincretic de bază în ritualuri străvechi de rodire și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apă. În unele locuri era așezat într-o mică cutie de scîndură în formă de coșciug. Scaloianul nu putea atinge mai mult de 50 cm. El era lăsat să plutească pe apă, împodobit cu flori și lumînări aprinse, ceea ce dădea ritualului un caracter pitoresc deosebit. De-a lungul drumului străbătut de convoiul cu Scaloianul, copiii erau stropiți cu apă. În locurile unde nu exista rîu sau lac, Scaloianul era dus la o fîntînă, udat cu apă și îngropat lîngă fîntînă. Ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Scaloianul, copiii erau stropiți cu apă. În locurile unde nu exista rîu sau lac, Scaloianul era dus la o fîntînă, udat cu apă și îngropat lîngă fîntînă. Ca și la îngropările tradiționale reale, după îngroparea Scaloianului se făcea pomană. Deși ritualul era practicat efectiv numai de copii, la desfășurarea lui lua parte întreaga colectivitate”. Și, în continuare: „În comuna Tudor Vladimirescu, Tecuci, înmormîntarea Caloianului respecta și mai mult rînduiala tradițională a ceremonialului de înmormîntare din sat. Se făcea mortul împodobit ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tu, Cezar, orașe Să ocrotești, peste cîmpi să veghezi, ca pămînturi ori mare Făptuitor de rodiri și stăpîn peste-a anului vreme Să te socoată și fruntea cu-al Vènerei mirt să-ți încingă. Apa unifică, așadar, întreaga serie de ritualuri care se integrează în sfera fertilității și a rodirii; cu predilecție, de primăvară și de vară. De la Plugar se extinde la Paparudă, la Caloian, ca să ajungă la cîntecul de seceriș, al cununii și de aici la cîntecul de nuntă, al
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de primăvară și de vară. De la Plugar se extinde la Paparudă, la Caloian, ca să ajungă la cîntecul de seceriș, al cununii și de aici la cîntecul de nuntă, al miresei. Apa reprezintă semnul cel mai sigur de identificare a unui ritual de rodire; diferă funcția pe care o îndeplinește de la caz la caz, fie generativă, ca la nuntă, fie funerară, la moarte. În mormintele sumerienilor, egiptenilor, etruscilor s-au descoperit vase care au conținut cantități de vin; dacii însoțeau și ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe care o îndeplinește de la caz la caz, fie generativă, ca la nuntă, fie funerară, la moarte. În mormintele sumerienilor, egiptenilor, etruscilor s-au descoperit vase care au conținut cantități de vin; dacii însoțeau și ei mortul la groapă cu ritualuri bahice spectaculoase. Ambivalența funcțională apă-vin indică măsura și tonalitatea spectacolului ritualic: sobrietate și reținere în privința Caloianului, secvențe ample, dezlănțuite la Paparudă, Cunună, Nuntă. La Mihai Pop se mai găsește o însemnare semnificativă în legătură cu Caloianul, culeasă de pe teren: „Nici la mort
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secetă mare. Peste patru zile a plouat”. Cele relatate s-au întîmplat într-un sat românesc din secolul al XX-lea. Naratoarea, ajunsă la bătrînețe, privește în urmă cu oarecare detașare, dar ține să arate participarea întregii colectivități la realizarea ritualului, cu roluri riguros împărțite. Dacă inițiativa aparține tineretului, nu trebuie să deducem că obiceiul se transformase în „folclor de copii”. Din contra, putem conta pe adînca lui arhaitate, fapt ce deschide perspectiva unei cercetări comparate, avînd ca punct de sprijin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul de se strică”. Rîsul este serios și grav; altfel se rîde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dormiți”. Ce logică ne-ar îndemna să credem că omul de casă, gospodarul, și-ar aștepta colindătorii, adică „uspăciorii lui Crăciun”, dormind, după ce făcuse intense pregătiri de întîmpinare, începînd cu săptămînile de abstinență și de post, continuînd cu pomeniri și ritualuri consacrate și încheind cu tăierea porcului și controlul poloboacelor? Tocmai despre o „trezire” cu un înțeles mai special se vestește, iar gazda așteaptă momentul cu nerăbdare și emoție. Petru Caraman a adunat mulțime de documente folclorice, în Descolindatul, pe tema
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
surprins pe Dumnezeu în chip de cioban suferind la oi și blestemînd; aici pare a fi agricultorul în rolul lui Telepinus, de zeu vegetațional: aceeași stare deplorabilă, atîta cît îi este dat colindei să relateze, a cîmpului devenit inaccesibil, fără ritualurile și muncile de trebuință. Încercarea de a-l îmbuna/„trezi” pe gospodar se repetă, tot într-o ordine instituționalizată. În final, rîndunelele, „curve rele”, adică bune meștere ale ceremonialului, duc lucrarea la bun sfîrșit. Mioara, din celălalt colind, „sare-n
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]