4,056 matches
-
a lungul mai multor ani (1849-1874), și care a avut drept rezultat ediția critică pentru care este cel mai mult apreciat. Pentru Müller, cultura popoarelor vedice reprezenta o formă de venerare a Naturii, o idee în mod clar influențată de romantism. El considera zeii Rig Vedei forțe active ale Naturii, numai parțial personificate ca persoane imaginare supranaturale. Pornind de la această premisă, Müller și-a derivat teoria conform căreia mitologia este „"o boală a limbajului"”. Prin aceasta înțelegea că miturile transformă conceptele
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
de elevi ca fiind „cea mai și cea mai” din clasă. Dornici să se pregătească pentru susținerea temei, Alexandru și Ioana se plimbă împreună prin parc și se duc apoi la un film de dragoste, unde se sărută sub impulsul romantismului. Între cei doi elevi se înfiripă o poveste de dragoste, deși ei fac parte din medii sociale diferite. Alexandru este unicul fiu al unui inginer (Constantin Diplan) și al unei doctorițe (Adela Mărculescu) și este împins de părinți, în special
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
Ion Breazu, [[Iosif Pervain]], George M. Marica și alții), care echivalează generația spirituală de la 1848 cu o a doua vârstă a Școlii Ardelene. În această a doua generație s-au manifestat marile spirite prepașoptiste și pașoptiste ardelene, corespunzând preromantismului și romantismului. Spiritul preponderent investigator al istoricului literar s-a îndreptat din nou spre zone fertile, puțin cunoscute însă, ale scrisului epocii, cum ar fi opera lui [[Alexandru Papiu-Ilarian]], [[Simion Bărnuțiu]], [[George Bariț]] etc. La o dată când conceptul actual de literatură se
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
nemilos viciile societății sec. al XVII-lea. Pictură engleză, însă, se scalda într-o superficialitate proprie în portret și în peisaj. Cu toată această aparentă lipsa, pictură britanică - pătrunsa de o inedită vena afectiva - vă înflori în mod natural în Romantism, a cărui patrie incontestată este Anglia. Și dacă Reynolds încearcă să înnobileze modelele sale prin seriozitate (cum se întâlnește în minunatul „Portret al Anei, a doua contesă de Albemarle”), Gainsborough adopta un stil mai liber și neconformist, surprinzându-și personajele
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
des Beaux-Arts se organizează o expoziție comemorativă (se expun 128 de lucrări). În perioada mai - iunie are loc licitația postumă a tablourilor sale. se vând 600 de lucrări cu 2.000.000 de franci. ""În universul întunecat și contradictoriu al romantismului, operele lui Corot ne apar ca imaginea în același timp clasică și modernă a unei arte care datorează puțin contemporaneității. Și totuși, numai secolul XIX a putut da un Corot"." ""Povestea vieții lui Corot e răspândită în lumea întreagă. O
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
prezentarea conceptelor filosofice într-o formă concretă, care poate fi ușor de înțeles, îndeplinind astfel o nevoie a conștiinței umane. Că scriitoare, forma de artă pe care s-a axat Rând cel mai mult a fost literatura, unde a considerat romantismul a fi o abordare care reflectă cel mai fidel existența liberului arbitru uman. Și-a descris propria abordare a literaturii că „”. Rând l-a recunoscut pe Aristotel drept cea mai mare influență asupra ei și a remarcat că în istoria
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
de eroism, ci așa cum respiri; despre confortul material și spiritual și despre teama de a-l pierde; despre tăria omului de a lua totul de la capăt chiar dacă mulți îl consideră nebun; despre ștafeta generațiilor și falsa prăpastie între vârste; despre romantism și realism, idealism și spirit practic." (Alice Mănoiu, Scînteia, 30 noiembrie 1977) "Opțiunea tot mai declarată a marelui public pentru piesele lui Tudor Popescu se datorește dialogului direct și deschis, deseori sclipitor în replică, între oameni ai zilelor noastre situați
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
un exponent al catolicismului politic. Cu câțiva ani mai târziu s-a împrietenit cu scriitorul Ernst Jünger și cu pictorul Richard Seewald. În același timp, Carl Schmitt s-a îndreptat către o carieră didactică. După ce a publicat două noi lucrări: „Romantismul Politic" () în 1919 și „Dictatura - De la începuturile conceptului modern de suveranitate până la lupta de clasă proletară" (). În 1921, el a fost angajat ca profesor la Școala Superioară de Comerț din München. În perioada 1921 - 1933 a predat succesiv la Universitățile
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
() a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric "Le Capitaine Fracasse" (1863), devine unul din teoreticienii "artei pentru artă" și unul din maeștrii școlii parnassiene. s-a născut la 30 august 1811 în Tarbes, orășel în sud-vestul Franței, familia se stabilește însă la Paris
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
deveni prieten. La început ar fi dorit să devină pictor, ia contact totuși cu cercurile literare din jurul lui Victor Hugo și este prezent la premiera piesei acestuia, "Hernani", care a declanșat în rândurile publicului legendara bătălie între partizanii și adversarii romantismului ("la bataille d'Hernani"). Gautier publică poezii și scurte povestiri și frecventează "boema" pariziană. Primul său succes literar îl obține cu romanul în formă de scrisori, "Mademoiselle Maupin" (1835), în care prezintă istoria vieții unei tinere femei, îmbrăcată în haine
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
scop perfecțiunea estetică. În domeniul liricii, publică volumul "Émaux et camées" ("Emailuri și camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mișcare în literatura franceză. Unul din admiratorii poeziei sale și ai stilului său de viață hedonist este Charles Beaudelaire, care îi dedică primul său volum de poezii, "Les fleurs du mal". Povestirile sale fantastice, ca "La
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
literare, Gautier este autorul volumelor "Histoire de l'art dramatique depuis vingt-cinq ans" ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), "Raport sur le progrès des lettres" ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și "Histoire du romantisme" ("Istoria romantismului", 1872). Este și autorul libretului pentru baletul "Gisèle" cu muzică de Adolphe Adam (1841). Théophile Gautier se stinge din viață pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
este autorul volumelor "Histoire de l'art dramatique depuis vingt-cinq ans" ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), "Raport sur le progrès des lettres" ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și "Histoire du romantisme" ("Istoria romantismului", 1872). Este și autorul libretului pentru baletul "Gisèle" cu muzică de Adolphe Adam (1841). Théophile Gautier se stinge din viață pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
a suit pe tron ca urmare a uciderii tatălui său, în moartea căruia zvonurile susțineau că ar fi fost implicat. Pregătit ca să devină țar de către bunica lui, Ecaterina a II-a, crescut în spiritul iluminismului, Alexandru avea o înclinație către romantism și misticism religios, tendințe manifestate în special spre sfârșitul domniei. El a modificat structura guvernamentală, înlocuind colegiile înființate de Petru cel Mare cu ministere, dar fără a desemna și un prim-ministru coordonator al întregii activități. Strălucitul om de stat
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Keaton, filme de aventuri că Tarzan sau desene animate că Felix the Cat având succes. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de stilul neovictorian, fustele lungi, coafuri ondulate, culorile discrete, maternitatea fiind repuse în drepturi, iar romantismul și umorul victorian erau favorite, baletul recastigandu-și audiență, iar filmele francezului Rene Clair concurând pe ecranele britanice cu comediile fraților Marx, în timp ce interesul pentru natură se dezvoltă, apărând parcuri și organizându-se croaziere în Maroc, Insulele Canare și Scandinavia. Burghezia
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
25 august 1744, Mohrungen - 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german, cunoscut mai ales pentru influența exercitată de scrierile sale asupra unor reprezentanți ai clasicismului german ca Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich von Schiller și asupra dezvoltării romantismului. Teoretician al mișcării "Sturm und Drang", a fost considerat de filologul Fritz Martini cel mai de seamă ""animator din istoria mișcărilor de idei germane"". Herder s-a născut la 25 august 1744 în Mohrungen și a studiat filosofia la Universitatea
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
recomandă tuturor celor care nu au văzut până în acel moment "Prison Break" să se cufunde în lumea serialului: „Evadarea din închisoare printr-un scenariu machiavelic, personaje contrastante, dese răsturnări de situație și sentimente intense, amestecate cu râs, dramă și chiar romantism”. Ghidul TV Hebdo își avertizează cititorii cu privire la violența anumitor scene ale serialului, dar apreciază că serialul „surprinde prin stilul și ritmul său”, dovedindu-se a fi „o adevărată reușită”. Seria trei a început să fie difuzat din data de 29
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
filozofiei în timpurile moderne. A scris ." Critica Rațiunii Pure -" o celebră lucrare filosofică. În iluminismul german s-au mai remarcat Johann Joachim Winckelmann, Justus Möser ("Istoria Principatului Osnabruck"), Johann Gottfried von Herder cu lucrarea "Idei asupra filosofiei istorice a omenirii". Romantismul s-a ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice reformatoare, împotriva iluminismului și proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice reformatoare, împotriva iluminismului și proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX-lea fiind denumit "secolul revoluțiilor" și "secolul romantismului". Curentul cultural s-a născut în Germania
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX-lea fiind denumit "secolul revoluțiilor" și "secolul romantismului". Curentul cultural s-a născut în Germania, Franța și Anglia, inițial, fiind prezent în domeniul artelor, muzicii, poeziei, picturii, literaturii, pătrunzând și în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX-lea fiind denumit "secolul revoluțiilor" și "secolul romantismului". Curentul cultural s-a născut în Germania, Franța și Anglia, inițial, fiind prezent în domeniul artelor, muzicii, poeziei, picturii, literaturii, pătrunzând și în domeniul istoriei. Discursul istoric a reflectat viziunea romantică asupra societății și lumii. Sentimentul romantic a fost prezent
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în domeniul istoriei. Discursul istoric a reflectat viziunea romantică asupra societății și lumii. Sentimentul romantic a fost prezent în muzică germană, prin Ludwig von Beethoven, prin lucrările sale, precum "Simfonia a III-a Eroica", fiind considerată sfârșitul clasicismului și începutul romantismului, fiind compusă în 1803-1804, dedicată, inițial, lui Napoleon, deși compozitorul era admirator al idealurilor revoluționare franceze democratice și republicane. S-au remarcat și pictori ca Theodore Gericault, sau Eugene Delacroix - care a pictat "Libertatea conducând poporul". Naționalismul a luat amploare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1803-1804, dedicată, inițial, lui Napoleon, deși compozitorul era admirator al idealurilor revoluționare franceze democratice și republicane. S-au remarcat și pictori ca Theodore Gericault, sau Eugene Delacroix - care a pictat "Libertatea conducând poporul". Naționalismul a luat amploare pe fondul începutului romantismului. Apare conceptul de națiune ce va fi centrul artei romantice, centrul filosofiei sale, politice prin sublinierea aspirației către statul național, concept necunoscut până atunci. Ideea națională a separat epoca de după Revoluția Franceză de Iluminism, schimbând harta Europei și promovând ideea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ideea caracterului excepțional al propriei națiuni, ideea misiunii istorice. Jules Michelet a considerat că francezii sunt cei care duc omenirea către progres și libertate, Franța fiind denumită apostolul libertății. Secolul al XIX-lea a fost, astfel, denumit și "secolul naționalismului". Romantismul se va întoarce către studierea trecutului, istoria devenind una dintre științele cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților naționale. Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al "Societății Regale de Științe Suedeză". În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848. </br> Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]