17,708 matches
-
FOST... Mă răscolesc tăcerile cuvintelor Gândind c-acestea nu s-or mai rosti, Mă dor nerotunjimile pământului La polii nopților furate dintru zi. Caut profund tăcerea cuvintelor iubirii Din nopțile cu luna și stele aurii, Pe care știu să le rostească numai mirii Când daruindu-se își zămislesc copii. Tăcerile din mari chiar inainte de furtună, Fug de nesincera și prefăcuta lor duplicitate, Care se- aseamănă doar cu tăcerile din luna, Cănd fără de încredere ne-ascude-o jumătate. Și sunt tăcerile mormintelor fără de
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Tocmai de Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, peste 400 de elevi din liceele arădene , au participat la a șaptea ediție a Concursului Caius Iacob, secțiunile Matematică și Informatică. În cele două Aule ale UAV , le-au fost rostite cuvinte de Bun sosit, de către prof.univ.dr.Ramona Lile, rector, prorectori, inspectori școlari, îndrumători, precum și de către prof.univ.dr.Mariana Nagy, decan, Facultatea de Științe. , Rotonda literară,a completat armonios ecuația matematicii cu metafora liricii, la Întâlnirea Alumni de la Facultatea de Științele umaniste
DOUĂ EVENIMENTE MARCA UAV ARAD de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382626_a_383955]
-
cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare. Și după multe alte îmbrățișări, Ca două picături gemene, surori, Rostiră amândouă într-un cuvânt: -Fără noi ar fi secetă pe pământ! Referință Bibliografică: Roua și lacrima / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
învățătură”. Învățătura nu vine numai din carte. Există învățători care sunt pe drept cuvânt deținătorii unui bogat bagaj de cunoștințe pe care, cu plăcere, le distribuie verbal celor avizi de cunoaștere. Ei nu pretind ca elevii să „noteze prețioasele vorbe rostite” numai și numai ca elevul să nu adoarmă în plină oră de curs. Ascultând spusele acestor adevărați oameni, elevii pleacă de la oră cu un bagaj de cunoștințe bine fixat. Totodată apare inerent întrebarea „de ce?” și curiozitatea îl împinge la bibliotecă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să-i prindă privirea, pentru a obține un răspuns la întrebarea pe care nu avea curaj să o rostească, dar aceasta era prea absorbită de manevrele pe care le făcea pentru a apropia targa de pat. După câteva manevre făcute cu aceeași grijă cu care care marinarii apropiau de ponton un bac, părând mulțumită de rezultat, ridică privirea spre
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
se apropiau pe ulițele satului, satana o înștiință și zgripțuroaica ieși în drum cu mătura în mână amenințând disperată: - Fugiți nenorociților de la poarta mea!... Dispăreți cu cetele voastre de îngeri mincinoși!... Lăsați-mi încornorații în pace!... Părintele, în fruntea alaiului, rostește rugăciuni de alungare a necuratului. Cu o mână ține în față crucea de argint, iar în cealaltă are un mănunchi mare de busuioc pe care-l înmoaie în agheasma dintr-o căldare purtată de doi voinici și stropește din belșug
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pe păr și-l întreabă în șoaptă: - Ce zice? Spune-mi și mie! Pătru își îndreptă fața către chipul nevestei presărându-i scurte sărutări pe sânii dezveliți ce-și scoseseră ostentativi și provocatori sfârculețe trandafirii: - Zice să explorez comorile tale! - rosti zâmbind și-și strecură palma pe sub cămașa de noapte mângâindu-i cu tandrețe pielea catifelată a coapselor. - Explorează-le, exclamă extaziată de plăcere și fericire și-l primi la pieptul său cu brațele deschise, simțindu-se iubită și împlinită... Pe la
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de câteva nopți mă chinuiește un vis... - Dacă situația este serioasă, să mergem în sfânta biserică. Preotul îi ascultă cu atenție, le dădu câteva sfaturi, le citi câteva rugăciuni și-i binecuvântă. La cină schimbară doar câteva cuvinte. Înainte de culcare rostiră câteva rugăciuni, aprinseră tămâie și stropiră cu agheasmă ușile, ferestrele și pereții încăperilor, apoi cu mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fuzionează perfect pentru a renaște din văpaia care aprinde iubirea. Miresme de salcâm, flori de cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
negri pe fruntea lui și cum copilul lor se retrăgea tot mai mult în lumea sa imaginară, căutând diverse poze cu pui de animale pe telefon. A fost de ajuns o intervenție mai tăioasă a Mirei, ca soțul ei să rostească cuvinte care să o șocheze și să o reducă la tăcere din nou. Nici nu își amintea acum ce anume l-a supărat din ceea ce i-a spus. Auzea, repetat, replica lui: ”Așa faci mereu. Îmi răstălmăcești cuvintele!” Judecând acum
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
deschide buzele primitoare și îi răspunde mai întâi timid, dar într-un fel destul de tentant. El reia și împreunarea buzelor devine vulcanică. Se sorb,se mănâncă unul pe celălalt după căutări atemporale, dar într-o regăsire eternă. - Te iubesc Ștefania! rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în „Cuibul visurilor” , chiar a lor, și numai a lor. Autor, Marinel GÎLCĂ Referință Bibliografică: Cuibul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
dar mai ales prin cântările și rugăciunile ei, ne îndeamnă să ne identificăm cu fiul cel mic, „să urmăm pocăinței celei bune a acestuia“. Aproape toate cântările acestei duminici sunt scrise la persoana întâi singular. Eu, cel care cânt sau rostesc slujba, sau cel care o ascult, sunt cel care „glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne: greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește“ (prima stihiră
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
nejustificată și nimeni nu-i bagă în pușcărie... - Ai și dumneata dreptate, am ridicat eu vocea ca să fiu auzit. Fraților... să terminăm discuția... Doriți să ne intre diavolul în biserici prin aprobarea cununiilor la oameni de același sex?! - Nuuuuu! A rostit acea mulțime într-un glas. Dați-ne să semnăm! Mama lor de diavoli! Spurcăciunile dracului! - Semnați, după conștiința fiecăruia, dar nu mai înjurați, vă rog! Fiecare își alege drumul, dar să nu stea împotriva noastră, a majorității. Noi nu avem
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > SPRÂNCEANA POPORULUI Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SPRÂNCEANA POPORULUI Șeful de cabinet apăsă pe butonul roșu și rosti, foarte clar și apăsat, o comandă fermă: - La C+15, protocol zero, traseu patru! - Am înțeles! La capătul celălalt al firului generalul, șeful Direcției Protecție și Pază Demnitari, răspunse calm și precis. Era obișnuit! Zilnic organiza cam câte zece astfel
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
și se declara mulțumit. Apoi coloana oficială returnă „obiectivul” (așa se numea ministrul pe timpul misiunii pentru a fi protejat de eventualele infiltrări în rețeaua de comunicații speciale) și peste încă o jumătate de oră acesta apărea pe ecranele televizoarelor și rostea un discurs referitor la marea sa contribuție în rezolvarea unor cereri ale celor din sindicatul polițiștilor. Acum avea exact figura necesară unei astfel de apariții. Una ușor stupidă, fermă, plină de încredere nejustificată, însă foarte hotărâtă. Perfect! Trei cameramani, după
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
reporter, un vândut desigur, să întrebe cât a costat drumul pe care excelența sa l-a făcut cu coloana oficială pentru a se pensa. Sprânceana recent pensată a ministrului tresări! Așa ceva era impardonabil! Totuși domnia sa, om cu multiple abilități de comunicare, rosti cu o voce de piept care impresionă profund întreaga adunătură: - Îmi dau seama de provocare, dar sunt pregătit, așa am fost întotdeauna, să o înfrunt! Sprânceana despre care se face acum vorbire, aflați că nu este a mea, ea aparține
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
filmări. Privește în jos la marea care se zbuciumă cu zgomot, e-atâta neliniște și freamăt în chinul valurilor de a îndepărta stânca colțuroasă ce le oprește fermă, din drumul lor spre libertate. Își face resemnată semnul crucii și-apoi rostește tare,sperând că vocea i se va face auzită: - Primește-mă ,te rog,la Tine ,chiar dacă am păcătuit ! (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
una singură. Nu se luptase pentru a-și câștiga dreptul de a acționa potrivit propriilor opțiuni, îmbătrânind în căutări. Mira nu procedase ca alți părinți, nu-și impusese nicicând punctul de vedere, poate, de fata-i ceruse părerea, și-o rostise calm, sincer, neimplicând emoționalul în rostirea răspunsului. Și ce bine făcuse! Începând de la paisprezece ani, Renée percepuse pulsul vieții și, potrivit acestei înțelegeri, optase și pentru liceu, și pentru facultate. Deși avea nativ înclinație pentru muzică, pentru limbi străine - studiase
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Revoluției Române de la 1848, din Transilvania, Alexandru Papiu Ilarian. Jurist, istoric și lingvist, acest personaj marcant al pașoptismului, a îndeplinit funcția de ministru român în Transilvania, având și calitatea de membru titular al Academiei Române, fiind primul academician român care a rostit un discurs de recepție a acestui titlu, avându-l în prim plan pe Gh.Șincai, un discurs de mare interes pentru Școala Ardelenească. Totodată, printre activitățile depuse în numele și pentru binele neamului său, se numără și activitatea depusă în guvernul
OMAGIU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384135_a_385464]
-
tine! - ...gripa aviară... - De, avioane tușind n-am auzit... Mai trec unele pe deasupra lăsând o dâră de fum. - ...și boala vacii nebune. - Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug: „Na, boalo! Hăis, Joiano! Cea, Priano!” - Uf! - răsuflară ușurați cei doi parlamentari. Ce ne-ați mai speriat cu glumele dumneavoastră! - Calmați-vă, oameni buni, interveni împăciuitoare primărița. - V-ați zbătut singură să ne faceți o
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
vieții/ Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ. După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și cu un glas nespus de sfâșietor a rostit: „Of, Doamne, Doamne!”. Istoricul, politicianul, botoșăneanul Nicolae Iorga spunea că „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”, iar în volumul său „Istoria românilor prin călători”, a consemnat constatările din anul 1858 ale unui „harnic scriitor” despre Bucovina, după efectuarea călătoriei
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
la ei de Sf. Ilie, se bucurase tare în poienița din cătunul rudarilor, ce făcuseră în juru-i roată. Primii aflaseră chemare dinspre venetic puradeii, mai mici, mai mari. Îl priveau cu zvâc de mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ce trebuia îndepărtat. Îmi „smulse„ rădăcina bifurcată și mi-o arătă în clește. Vizualizai mental craterul rămas în urmă-i , umplut cu un pansament ce-mi încărca gura , apoi ieșii din cabinet , trecând prin sala mică de așteptare , fără să rostesc ceva... Până acasă erau doi pasi , eram în cartierul meu, mă grăbeam să ajung, , să-mi pun capul într-o pernă și să-mi trăiesc suferința acolo. Doctorița îmi zisese să țin strâns pansamentul două ore și , dacă după aceea
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
că sunt în deplină conștiență, ce termen prețios ! dar încă sub anestezie, îmi propun să elimin toate elementele ilogice, pentru a ieși din situația asta de confuzie. Chemai un taxi de la o cabină telefonică, să mă ducă acasă, cu greu rosteam cuvintele cu dinții strânși, totuși veni unul , șoferul mă întrebă adresa , nu mi-o mai amintii, trebuie să fie în nordul orașului, destul de departe, dar „ luați buletinul, scrie acolo...„ „E cam departe, doamnă, nu cred că ajungem până diseară, poate
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
extrem de abil și înzestrat când venea vorba de băutură și se născuse, ca noi toți de altfel, poet. Ziua lui de trudă începea la ora cinci dimineața când nevastă-sa, Arghirița, îl trezea din somn și-l trimitea la baie rostind unele vorbe de duh. El nu prea înțelegea ce i se întâmplă decât după ce se așeza pe tron și continua moțăiala. Apoi, recunoscător se învârtea năuc prin casă, lovindu-se de pereți cu o figură foarte preocupată chipurile dorind să
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]