7,856 matches
-
și mai înainte, toată luna aprilie, Scânteia pe care am primit-o și am citit-o eu. - Se întîmplă, vorbi cineva. Am un prieten la Slatina, și mi-a arătat și el, le-am văzut cu ochii mei... Numere din Scânteia... Toate erau din 1966... - Era din provincie, îl întrerupse cineva. Slatina e un oraș frumos, dar e în provincie... Câțiva încercară să râdă. Pantelimon se simți atins pe braț, și întoarse capul. Bătrânul îi zâmbea cu înțeles. - Ar trebui să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult, pentru că... E o poveste întreagă. - Dar ți-a spus el ceva despre Slatina? - Nu el. Se adunase acolo, pe trotuar, un grup întreg, și cineva, nu mai mi-aduc bine aminte cine, a spus că și la Slatina apare Scânteia cu data, să spunem, de 19 mai 1966 în loc de, cum ar trebui, 19 mai 1969. Să vezi cum a fost... Ascultîndu-l, Ulieru își trecea la răstimpuri batista pe frunte. Apoi o ascundea rușinat în buzunar și începea să-și frece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei. Pantelimon îi urmări privirile, apoi porniră amândoi deodată, grăbind pasul. - Adică? îndrăzni să-l întrebe târziu. - Știe și el că, în urma anchetei, s-a descoperit originea cernelii cu care se tipăreau până acum vreo două, trei săptămâni, numerele din Scânteia fals datate februarie și martie 1966. - Vasăzică, exclamă Pantelimon, Zevedei avea dreptate! - Vorbește mai încet, îl întrerupse Ulieru. Omul d-tale avea dreptate, pentru că numerele apocrife există: le-am văzut și eu. Le-am văzut la Slatina. - Și?... întrebă emoționat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi s-au așezat, tăcuți. - E curios, e cât se poate de curios, șopti Pantelimon mai mult pentru sine. Ezită o clipă, apoi continuă cu un glas ferm. - Vreau să spun, curios tip de complot... Să reproducă numere întregi din Scânteia, având totuși grijă să le antedateze cu trei ani, adică să le denunțe singuri că sunt apocrife... - Așa îmi spuneam și eu. Dar, dacă organizatorii complotului vor să transmită mesagii în toată țara, nu puteau găsi un mijloc mai sigur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povestea pe care ai auzit-o de la Zevedei. Esențialul pentru noi este legătura, de care ai pomenit și d-ta, acum trei zile, legătura între explozia de la Fabrica de Cerneluri din Slatina, tipografia clandestină unde se imprimă numerele false din Scânteia și, mai ales, subliniez : mai ales, incidentul de la Muzeul Armatei, tot din 1966, incident care a dus la procesul subdirectorului. Cunoști detaliile, nu ți le mai amintesc... Dar, adăugă scoțând țigara din gură și plecîndu-se puțin deasupra biroului, cu privirile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Apucă ceașca, o dădu peste cap, apoi, adresîndu-se lui Ghibercea, îl întrebă: - Despre ce e vorba? Ghibercea îi întinse un dosar. - Îmi închipui că știți deja despre ce este vorba. Pantazi deschise dosarul și luă în mână un exemplar din Scânteia, îl parcurse dintr-o singură privire, apoi îl așeză cu grijă la loc. - E din 6 iunie 1966, spuse. - A apărut și s-a distribuit acum trei zile, precizează Ghibercea. N-ați auzit nimic despre edițiile apocrife ale Sdnteii? Pantazi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea să știu dacă asemenea exemplare apocrife au fost expediate peste frontiere. Mai precis, dacă ele se află cumva în colecțiile bibliotecilor centrale sau în redacțiile ziarelor comuniste din Europa, sau chiar în lumea întreagă, peste tot unde se expediază Scânteia. Credeți că e posibil să avem, în timp util, informații precise? - E posibil, răspunse Ghibercea. Dar dacă au fost cumva trimise, e greu de crezut că au fost păstrate în colecție. Văzând că sunt datate 1966, s-a putut crede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ipoteză. Și ți-o spun d-tale pentru că ai înțeles lecția lui von Braun: triumfă numai acela care vede departe. D-ta ești tânăr, ai să vezi multe... Să precizez: ce sens poate avea, cum spuneai, o ediție apocrifă a Scânteii, ale cărei mesagii cifrate nu pot fi descifrate în România și sunt numai rareori redactate în romînește? Nu există decât o singură explicație. Anumite servicii ale unei supraputeri încearcă o experiență și, pentru motive pe care nu le cunoaștem, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea, puternic opturată nu poate fi stinsă cu desăvârșire. Astfel, chemarea transcendenței vine către propria substanță, către propria natură care este așezată asemeni unei scântei metafizice în fiecare suflet uman. Ea se evocă pe sine iar asumarea acestui ecou este, așa cum a fost amintit anterior, rezultanta unei alegeri individuale. Această particulă de transcendență o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă în profunzimile sale cutremurate. Pierderea prin distanțare a persoanei îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dus-o într-o vizită lângă Biserica Armenească, și aici, cu cine se întreținea Niki ? Cu un obișnuit al casei, un scriitor de ăsta nou - l-a tot văzut pe urmă la televizor, i-a văzut articolele pe linie în Scânteia, un scriitor apreciat de regim, cu situație, a povestit călătoriile lui în străină tate, cum Dumnezeu îl chema ? în fine, acum are un lapsus. Și pictori i-a plăcut lui Niki să cunoască, și i-a plăcut să meargă în atelierele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orișice ființă rațională la o asemenea delicată interogare ? Ar fi răspuns, desigur, în două cuvinte, voilà de quoi il s’agit, și totul ar fi fost (cât mai poate fi !) bine. În loc de aceasta însă, ochii ei au început a arunca scântei de furie. Și, pe un ton înțepat, a pretins că se aștepta la un asemenea atac. Qu’est-ce que cela veut dire ? am îngăimat, uluit, neplăcut impresionat că folosește cuvântul favorit al netrebnicului Ialomițeanu. Și i-am repetat, mai rar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încordată). Elementul declanșator s-ar putea să aibă relevanța lui, dar În același timp un interes crescut Îl Încarcă cu exagerări, iar adevărul, indiferent de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
contractată de durere. Preotul îl privi un moment, apoi se hazardă să-l tragă de mânecă, pentru a-l grăbi îndărăt, în direcția orașului. Când începură să coboare panta, se porni o ploaie măruntă deși, în depărtare, raze fugitive aprindeau scântei în cupola aurită a Sălii Mari și în girueta aurie de pe biserica St. Olaf. — Ce regreți cel mai mult în viață? întrebă filozoful. — Ce fel de regret? Regret că nu mi-am statornicit deprinderi absolut altruiste. Că n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nemulțumit s-ar arăta el când îl va găsi. Dorința de a-l vedea, de a fi cu el, ajunsese ca un fel de durere bolnăvicioasă care, treptat, lua înfățișarea unui destin. Dar în bezna acestei dureri strălucea o infimă scânteie de bucurie sau mai curând de speranță. George era nefericit, izgonit, singur. Numai ea îl iubea cu adevărat și îl putea salva de el însuși. Firește, Diane auzise (doamna Belton avusese grijă de acest lucru) zvonurile care circulau prin Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-i plăceau copiii și, oricum, dacă ar fi fost să aibă copii, ar fi dorit să aibă un fiu. Amy era un copil închis, suspicios, ostil dar, de fapt, el o făcuse să fie astfel. Fetița nu vădea nici o scânteie de inteligență care ar fi putut să-i stârnească lui interesul. Îi angajase guvernante, menajere, și, când se făcuse ceva mai mare, o expediase într-un internat. Tocmai când Rozanov aranjase să o trimită la un colegiu universitar, Amy fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imaginea lui Hattie cu brațul gol întins de-a curmezișul ferestrei, sfidându-l pe George, simți că nu era pentru ultima oară când va voi să se gândească la ea. Se uita la panorama orașului, poleit de soarele care aprindea scântei în cupola Sălii Mari, orașul „asemănător cu Leningradul“ după cum afirma, mișcător, Ghidul Orașului Ennistone, și se gândea la Emma și la George și la Hattie și se simțea singur și trist. În acel moment al reflecțiilor lui, sună telefonul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu de față - George face un efort vizibil și mișcător pentru a purta conversația cu succes. Dă dovadă de o însuflețire neobișnuită, încearcă s-o facă pe mama lui să participe și, uneori, ai chiar impresia că mai licărește o scânteie din vechea Alex. Oricum, se creează confuzii, apare pericolul lacrimilor, așa încât Stella are grijă ca aceste vizite să fie cât mai scurte. Doctorul Roach e pesimist cu privire la Alex, dar eu nu-i împărtășesc părerea. Așa cum am mai spus, bătrânele celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fi trecute în mod obligatoriu pentru a conduce la o schimbare a statutului social al unei persoane). Eroul sportiv este omul, care a pătruns o enigmă, sfântul, care și-a învins tendințele inferioare, cercul înscris într-un pătrat reprezintă scânteia din focul divin, este simbol al timpului, al perfecțiunii, al cosmosului. Cercul exprimă suflul divin, fără început și fără sfârșit, imaginea omului, verbul și imaginea stadionului, templu, ca perfecțiune. Calea posibilităților de educație politică deschide o linie prioritară în domeniul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
arătat că Platon s-ar fi inspirat pentru muzica sferelor din corzile lirei. 36 cf. Arist. De Caelo, II, 9, 290D, Censorinus XIII, 1. 37 Este de fapt o critică a stoicismului care susține fragmentarea sufletului, sufletul individual fiind o scânteie a Sufletului universal; v. Plotin IV, 8, 8; V, II, 1-2 et passim. 38 cf. Tim., 35A, Plot. I, 1, 8; IV, 2, 1; Porphyrios Sententiae V. 39 cf. Plotin, I, 1, 8; unii teoreticieni susțin că prin Macrobius s-
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
feminină, poeta însăși având conștiința alterității: Se spune că am o privire plină de pasiune, / dar aspră (o privire, chipurile, profundă, / întunecată). Nu știu ce pot să spun?/ Mereu la săpături, arheolog de taină, / mai port pe umeri colb și-n ochi / scânteia unui drum, dar și epuizarea. Familiaritatea cu actul cultural, în general, care transpare din poemele Simonei-Grazia Dima, se corelează cu un lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
luat pe lângă el, să-l ajute la treburile bisericii. Cel mai mult, lui Biscornet îi plăcea fierăria domnului Jean, unde tatăl său lucra zilnic, din zori până în noapte. Acolo, încă de pe când copilul avea cinci-șase ani, el se minuna de scânteile care țâșneau ca niște steluțe sau în jeturi în urma bătăilor de ciocan pe nicovală. Cel mai mult, însă, îl impresiona prefacerea bucăților de fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea un vrăjitor, care preface în chip miraculos bucățile de metal inert, lipsite de expresivitate, în obiecte strălucitoare, aproape însuflețite. Dorința de a progresa în meseria lui era perfect justificată în gândirea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
început să-l bată pe nicovală, cu lovituri ritmice și mult mai calculate. Părea că oficiază un ceremonial. Buzele lui se mișcau, ca și cum ar fi rostit cuvinte. Poate se ruga lui Dumnezeu. Poate îngâna un cântec de încurajare. Jeturi de scântei au prins a desena în semiîntuneric un adevărat spectacol de lumini și umbre. Dar și de sunet. Un fel de muzică, pe care tânărul meșter o socotea celestă. Din liniile și punctele luminoase, imaginația lui închipuia felurite desene, care îl
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]