4,770 matches
-
și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și pot să sufăr, fără ca mândria mea să fie călcată, prin umilință În fața altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea fină de corpusculi imateriali ce ne scălda dialogul nostru fără cuvinte, atât de evlavioasă și pătrunsă de stranietatea Întâmplării că existam amândoi pe aceeași lungime de undă, că parcă s-ar fi deschis o falie Între noi și ne-ar fi adus brusc unul lângă altul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era pe partea cealaltă, l-a văzut astfel. Ce să mai cred? Să comentez această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața din lucruri nenumărate Cum din orice bob de grâu va-ncolți un spic, Altfel decât Încolțește firul de iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-un vârtej“ și nu se mai comentează. Oltul Își cere victimele ca mitul să dureze și nu e an să nu se Înece un tânăr. De aceea, mama s-a opus cu toate mijloacele de care dispunea ca să mă scald vreodată În Olt. Astfel, Întrecerea care să prindă mai repede mesajul cifrat mă găsește nepregătit, neștiind să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt transcrie un ceremonial. Acesta Începea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acasă. Ea nu m-a lăsat niciodată să mă duc la Olt, nici după ce știa că ajunsesem un excelent Înotător. Atunci, mă alipeam unui grup numeros de băieți mai mari sau mai mici, care mergeau În fiecare zi să se scalde, pentru ei acest lucru fiind ceva banal, ca mâncatul la prânz și somnul seara. Probabil că numai eu simțeam acel frison de plăcere și teamă, o stare bolnăvicioasă, perversă, ca tot ce Îți este interzis; este cert că, Încălcând tabuul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate constata cât de atent este adolescentul ca să descrie orice amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o formă de posesie. Ochiul este Îndrăzneț și insinuant: În fiecare dimineață, mergeam s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu scopul de a evalua pagubele provocate. Se așeză la o masă mai retrasă și comandă un Sprite și un sandwich de curcan. Privi absent în jurul său: jocurile mecanice cu muzica lor monotonă, un tonomat prăfuit în colț, toată camera scăldată în fum și întuneric, mirosul amestecat de transpirație, parfum și dezinfectant, hohotele necontrolate de râs datorat în mare măsură efectului alcoolului și zumzetul continuu al conversațiilor fără început sau sfârșit. Toate acestea îl purtară pe nesimțite în tinerețea sa, petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o clipă. Dar tremurul nu fusese un mesaj de la vreun spirit supranatural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la un foc de bețe. Un camion camuflat era parcat lîngă șine. Era plin de colaci de sîrmă, pe care acești ingineri de transmisiuni o reașezau Între stîlpii de telegraf. — Doamnă Hug... asta-i calea ferată spre Woosung! În timp ce aburii scăldau cabina șoferului, camionul se opri. Începu să-și schimbe direcția. LÎngă Jim, paznicul japonez aprindea o țigară pentru drumul de Întoarcere. Jim Îl trase de curea și Îi arătă dincolo de cîmpul de orez. Soldatul urmări cu privirea brațul lui Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În negurile mării, ca o chemare, ca o speranță. Simți că undeva, În fața lui, după un colț, avea să apară cineva, avu acest presentiment, și atunci a apărut ea, femeia aceea, trecând strada, doar câțiva metri, intrând Într-o casă scăldată În lumină. Dintr-o cameră, aflată undeva În spate, se auzea, Încet Simfonia În Si minor de Schubert. Așa a Început, așa a Început să aștepte, confundându-se uneori cu așteptarea Însăși, așa a Început să o caute, din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-și ia deloc liber, darămite să-și ia tălpășița pâna la Londra câte o săptămână. Chiar dacă vorbeau la telefon și pe mail mereu, după câteva luni, chinul de a nu-l vedea deveni prea mult pentru ea. După câteva discuții scăldate În lacrimi, purtate până noaptea târziu cu Fi, se despărți de Matt. Nu Într-o scrisoare sau printr-un mail. Asta ar fi fost o cruzime de nesuportat. Luă avionul și se duse la Sidney. În mijlocul unei cine la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe tatăl ei să Încerce să vadă dacă jucăria putea ghici capybara din douăzeci de Întrebări. Cu câțiva ani În urmă, părinții ei tranformaseră mansarda În spațiu de lucru pentru Ronnie. Cele două ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită cu vopsea. Părul ei lung și roșcat era prins la spate cu o agrafă cu zimți cu model de carapace de broască țestoasă. Câteva șuvițe rebele Îi atârnau pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Am în mână balonul roșu, îl las în jos pentru că mă rușinez, și încerc s-o acopăr pe Elsa cu trupul meu. O protejez de privirea oprită la câțiva metri de noi. Nu văd expresia Italiei, lumina unei vitrine îi scaldă spatele, chipul îi este în umbră. Nu mai are părul galben. Dar știu că este ea și știu că ne-a văzut. Și nu mai știu unde mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating chipul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea în cea mai distantă depărtare; era un nor însângerat de asfințit. Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În străfundul urechilor îi răsuna vorba mamei sale: „Însoară-te!“ Aproape toate femeile care-i ieșeau în drum pe stradă i se păreau bine făcute, multe foarte frumoase și niciuna urâtă. S-ar fi zis că lumea începea să fie scăldată pentru el într-o o nouă lumină misterioasă dinspre două mari stele invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au spus ei? Nu, nu mi-a spus nimeni, dar știu. — Atunci... — Adevărul este însă, Eugenia, că eu nu pretind nimic, nu caut nimic, nu cer nimic; mă mulțumesc să mă lași să vin din când în când ca să-mi scald spiritul în privirea ochilor dumitale, să mă îmbăt în aburul respirației dumitale... — Bine, don Augusto; astea sunt lucruri pe care le citim în cărți; să lăsăm asta. Nu mă opun să vii ori de câte ori ți se năzare, să mă vezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și era pe punctul de-a ataca și istoria celorlalți care, intenționând să scrie, n-au ajuns s-o facă. Pentru a avea mai mare succes în întreprinderile sale, după ce se hrănise din măduva substanțială a literaturii noastre naționale, se scăldase în cele străine, dar cum era o treabă anevoioasă, deoarece nu era înzestrat pentru limbi străine și ucenicia lor ar fi necesitat un timp de care avea nevoie pentru studii mai înalte, a recurs la un remarcabil expedient, învățat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de mamă, e tot ce este sacru pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor buluciți în furtună, țipetele unui vultur rănit în zbor pe când se scălda în lumina soarelui. Poezie! Divină poezie! Consolare ce-mi este întreaga viață! Da; poezia reprezintă toate acestea. Și este și politica. Celălalt mare proscris, cel mai mare fără îndoială dintre toți cetățenii proscriși, ghibelinul Dante, a fost și este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în exilul meu din Hendaya, în peticul acesta frontalier al pământului meu basc natal, o viață intimă de politică, devenită religie, și de religie devenită politică, un roman al eternității istorice. Uneori mă duc pe plaja de la Ondarraitz, ca să-mi scald copilăria eternă a spiritului în viziunea veșnicei copilării a mării care ne vorbește dinaintea istoriei sau mai bine zis de dedesubtul ea, din substanța ei divină, iar alteori, mergând în sus pe râul Bidasoa din vecinătate, trec pe lângă insulița a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul centru comercial, situat la câteva minute de Indian Hills. Eu a trebuit să merg cu mașina o jumătate de oră ca să îl văd. Dimineața proaspătă de primăvară era scăldată în soare. Nu era o zi în care să stai într-un cinematograf întunecat. I-am spus lui Madeleine că trebuia să merg la birou și apoi să mă opresc pe șantier. Am intrat în parcare, dar apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe jumătate Încheiat, tras peste cămașa de noapte. Fața ei lată, copilărească i se păru lui Fima deformată, parcă puțin lovită. Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea. Vecina Îl Întrebă cu Îngrijorare dacă s-a Întâmplat ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]