5,013 matches
-
alte părți ale țării, dar care au trăit și creat o perioadă în Fălticeni. Până acum au intrat în „Galerie”: Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, poetul Matei Milu, poetul Ienacache Gane, Comisul Costache Gane (traducător din l. franceză), Sofia Coce Chrisoscoleu (scriitoare), Maria Cantacuzino, nuvelistul Nicu Gane, scriitorul Nicolae Istrati, istoricul Teodor Ștefanelli, scriitorul și arheologul Nicolae Beldiceanu, scriitorul Nicușor Beldiceanu, scriitorul Ion Dragoslav, criticul literar Eugen Lovinescu, scriitorul Anton Holban, profesorul emerit Vasile Ciurea, geologul Nicolae Grigoraș, filologul Alexandru Lambrior, învățătorul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
calea scrisului. 118 Apărut în „Zori Noi”, Suceava, XXIX, 8250, 23 aprilie 1975. 119 E vorba de caiete cu însemnări ale Doinei Bucur, pe care împrumutândule de la Gabriela Georgescu, le-am copiat în parte, după care le-am restituit. Fiica scriitoarei ne-a promis să le copie ea, dar agravându-i-se boala a decedat în scurt timp. 120 în care au locuit soții Ionescu. 89 Sunt mereu alături de ilustra Dv. familie. Voi face tot ce-mi va sta în putință
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
venerabilul profesor. Soția vă adresează cuvenitele omagii. Din parte-mi, respectuoase sărutări de mâini Doamnei. Vă dorim o vacanță plăcută și multă sănătate. Cu respectuoasă afecțiune, Eugen Dimitriu 6 Suceava, 3 septembrie 1973 Mult Stimate Domnule Profesor, 236 Profira Sadoveanu, scriitoare, fiica lui M. Sadoveanu, născută la Fălticeni în 21 mai 1906. prozatoare și poetă, a publicat între altele: Mormolocul (roman, 1933); Naufragiații din Auckland (roman, 1937); Balaurul alb (1955); O zi cu Sadoveanu, Copilăria și adolescența (1957); Copilăria și adolescența
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Luiza Ungureanu, în 19 mai, în str. Delavrancea. E o amintire care nu se va șterge atât de ușor. Am fost în casa în care a trăit maestrul și deasemeni, onorat de a cunoaște un ilustru descendent al familiei, o scriitoare de talent și o vrednică fiică a Fălticenilor. Bunăvoința cu care ne-ați primit, ne obligă. Vă suntem recunoscători și pentru interesul ce-l manifestați față de volumul Mărturii fălticenene, care, dacă va apare, va fi în mare măsură meritul Dv.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
numesc Eugen Dimitriu și lucrez la Secția de literatură a Muzeului Fălticenilor. Este o secție în curs de organizare, cu perspectiva unei apropiate inaugurări. Mă ocup permanent de cercetări asupra personalităților fălticenene. Deoarece am auzit că ați cunoscut-o pe scriitoarea Lucreția Andriu (Neacșu) și opera ei, v-aș ruga să-mi trimiteți 2-3 pagini de aprecieri asupra omului și creației, fiindu-mi necesare pentru studiul monografic aflat într-un stadiu avansat. Dintr-o scrisoare a poetei către familie, reiese că
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
337 6 (București), 17.VI.’74 Dragă Domnule Dimitriu, Am așteptat să am noutăți pe care să ți le comunic. Deocamdată puține. Nu am putut să copiez nimic din cauză că am fost ocupat cu 336 Maria Luiza Ungureanu, profesoară din București, scriitoare, colaboratoare a prof. univ. dr. Virgil Tempeanu la Catedra de Germană a Universității din București. 337 Neștiind la ce gară oprește profesorul în 6 iunie, nu l-am întâlnit. Spre norocul nostru, în Piața 23 August l-am auzit exprimând
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
tot ce poate, dar greutatea este că nu prea are ce să vă trimită, decât niște statuete. Trebuie ca mata și Dl. Satco să insiste 363 în scris mereu, căci ea este cam lasă-mă să te las; deși este scriitoare, ar dori ca alții să o ajute. Nu își dă seama că opera realizată de Dumneavoastră, este capodoperă și nu operă. Nu știu, dragă Domnule Eugen, toate cărțile primite de D-stră, au fost devorate de concetățenii mei în cap cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
spus. Dacă mă gândesc bine, poate greșesc în aprecierile mele. Autorul vâlcean mai are de învățat câte ceva... Dan mi-a adus f. multe cărți. Am terminat teatru de T. S. Eliot (Premiu Nobel, 1938). Excepțional! Cineva mi-a promis cartea scriitoarei De la Roche, care are n - volume (roman fluviu) cu mare succes acum 2030 ani... Dragă Eugen, știu că aduni ca o albină, că muncești cu migală și talent... mi-e drag să mă gândesc la tine, la delicatețea sentimentelor tale
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Închisoarea noastră cea de toate zilele, Albatros, București, 1996; Humanitas, București, 1999. În mod greșit, doamna Aurelia Cosma o numește pe Smaranda Chehata, Șihata. Pentru a evita confuziile am folosit în continuare forma corectă a numelui, respectiv Chehata. Smaranda Chehata scriitoare, (sora lui Cezar Petrescu). Condamnată în august 1950 la muncă silnică pe viață pentru legături cu Legația Franței din București. A trecut prin penitenciarele M.A.I., Jilava, Văcărești și Mislea. A fost eliberată în 1954. Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-au petrecut lucrurile în cazul Însemnărilor martorului ocular, acele pseudo-memorii deja amintite aici, care cuprind însă doar perioada dintre anii 1866 și 1881. Că regele avea intenția să continue acea lucrare, fie prin intermediul altcuiva, cum procedase deja atunci când încredințase scriitoarei Mite Kremnitz redactarea Însemnărilor martorului ocular, fie cu propria-i mână, este o supoziție în sprijinul căreia vine tocmai prezența listelor de scrisori în cuprinsul jurnalului după anul 1881. Dintre însemnările zilnice din perioada dinaintea venirii lui Carol în România
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
roșii din piele, al cărui conținut este o copie manuscrisă a primului. Copia a fost realizată, se pare, de Mite Kremnitz, probabil în vremea când lucra la redactarea Însemnărilor martorului ocular, în scopul publicării separate a acelui fragment de jurnal. Scriitoarea a folosit fragmentul atunci când a redactat capitolul introductiv, cel despre tinerețea lui Carol I, din Însemnările martorului ocular și l-a mai folosit încă o dată, ca sursă, când a elaborat biografia regelui, a cărei primă ediție a apărut în 1903
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de către suveranul însuși”. Așadar, „profesorului german” amintit de Iorga i se atribuie aici un rol mult mai mare: el ar fi redactat textul. În sfârșit, alte surse vorbesc despre o a treia persoană implicată în scrierea „memoriilor” regelui Carol I, scriitoarea Mite Kremnitz. Despre cei doi colaboratori ai regelui și despre rolul lor va fi vorba în continuare. Am arătat mai sus în ce fel a fost asociat „memoriilor” lui Carol Inumele lui Georg Schaefer. Acesta a fost educatorul lui Carol
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
lui Carol I (1839) și anul 1856. Forma finală în care au fost publicate în capitolul introductiv aceste informații nu este însă cea pe care le-a dat-o Georg Schaefer. Ea poartă amprenta celei care a redactat întreaga lucrare, scriitoarea Mite Kremnitz. Mai multe surse vorbesc despre implicarea, în grade diferite, a scriitoarei germane în elaborarea „memoriilor” regelui Carol I. Mărturiile sunt contradictorii și în acest caz. Unele ziare și reviste ale timpului o prezintă pe soția medicului regelui drept
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
publicate în capitolul introductiv aceste informații nu este însă cea pe care le-a dat-o Georg Schaefer. Ea poartă amprenta celei care a redactat întreaga lucrare, scriitoarea Mite Kremnitz. Mai multe surse vorbesc despre implicarea, în grade diferite, a scriitoarei germane în elaborarea „memoriilor” regelui Carol I. Mărturiile sunt contradictorii și în acest caz. Unele ziare și reviste ale timpului o prezintă pe soția medicului regelui drept autoare unică. La fel procedează și Alexandru Tzigara-Samurcaș, un apropiat al scriitoarei și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a scriitoarei germane în elaborarea „memoriilor” regelui Carol I. Mărturiile sunt contradictorii și în acest caz. Unele ziare și reviste ale timpului o prezintă pe soția medicului regelui drept autoare unică. La fel procedează și Alexandru Tzigara-Samurcaș, un apropiat al scriitoarei și al casei regale. Acestor opinii pare să li se alăture, deși nu o face explicit, Renate Grebing, biografia lui Mite Kremnitz. O variantă oarecum diferită ne este relatată, în amintirile ei, de către regina Maria, soția regelui Ferdinand. La venirea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Mite Kremnitz. O variantă oarecum diferită ne este relatată, în amintirile ei, de către regina Maria, soția regelui Ferdinand. La venirea ei în țară, povestește regina, exista deja o ruptură între Mite Kremnitz și regina Elisabeta, a cărei secretară particulară fusese scriitoarea: „Ruptura se făcuse, mi se pare, când unchiul (regele Carol I) propusese doamnei Kremnitz să-i ajute la scrierea Memoriilor lui, în loc de a cere aceasta lui Aunty (reginei Elisabeta), ea însăși poetă și scriitoare. Din punctul de vedere al unchiului
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Elisabeta, a cărei secretară particulară fusese scriitoarea: „Ruptura se făcuse, mi se pare, când unchiul (regele Carol I) propusese doamnei Kremnitz să-i ajute la scrierea Memoriilor lui, în loc de a cere aceasta lui Aunty (reginei Elisabeta), ea însăși poetă și scriitoare. Din punctul de vedere al unchiului, eu înțelegeam că nu putea cere concursul reginei, prea romantică și prea înflăcărată pentru o lucrare atât de precisă și cumpătată”. Conform acestei mărturii, a existat o colaborare directă între regele Carol I și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Din punctul de vedere al unchiului, eu înțelegeam că nu putea cere concursul reginei, prea romantică și prea înflăcărată pentru o lucrare atât de precisă și cumpătată”. Conform acestei mărturii, a existat o colaborare directă între regele Carol I și scriitoarea Mite Kremnitz, în scopul elaborării „memoriilor” monarhului. Din corespondența celor doi reiese faptul că, încă de prin 1887-1888, Carol I a avut intenția de a colabora cu scriitoarea, dar că, efectiv, cei doi au început să lucreze împreună în 1891
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
acestei mărturii, a existat o colaborare directă între regele Carol I și scriitoarea Mite Kremnitz, în scopul elaborării „memoriilor” monarhului. Din corespondența celor doi reiese faptul că, încă de prin 1887-1888, Carol I a avut intenția de a colabora cu scriitoarea, dar că, efectiv, cei doi au început să lucreze împreună în 1891. În februarie 1892, Deutsche Revue publica deja primul capitol, sub titlul Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Nach den Aufzeichnungen eines Augenzeugen. Publicarea în foileton a continuat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în foileton a continuat până în ianuarie 1894, apărând sub această formă doar textul corespunzător primului volum al ediției germane. Sub același titlu, lucrarea avea să apară, între anii 1894 și 1900, în patru volume, la Editura Cotta din Stuttgart. Numele scriitoarei nu apare pe această ediție și nu va fi trecut nici pe variantele franceză, română și engleză ale lucrării. Totuși, regele începuse mult mai devreme să lucreze la memoriile sale, fapt dovedit de însemnările din jurnal. Astfel, într-o notiță
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sfârșit, o a treia sursă o constituie corespondența oficială și cea privată a regelui, pe care acesta a selectat-o, fără îndoială, atunci când i-a dictat-o soției sale Elisabeta sau când, mai târziu, i-a pus-o la dispoziție scriitoarei Mite Kremnitz. Publicarea „memoriilor” debutează în februarie 1892, când Deutsche Revue începe să tipărească, în foileton, textul acestora, în împrejurările pe care le-am evocat mai sus. Separat, în volum, lucrarea s-a publicat în mai multe ediții și variante
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Revue începe să tipărească, în foileton, textul acestora, în împrejurările pe care le-am evocat mai sus. Separat, în volum, lucrarea s-a publicat în mai multe ediții și variante, în diferite limbi. Așadar, autorii „memoriilor” sunt regele Carol I, scriitoarea Mite Kremnitz și profesorul Georg Schaefer. Primul a fost coordonatorul întregii lucrări și principalul furnizor al surselor. Mite Kremnitz a primit sarcina redactării textului, în vreme ce Georg Schaefer a colaborat, furnizând informații, doar la elaborarea capitolului introductiv, care apare numai în
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Gheorghe Bibescu și al Zoiei, născută Mavrocordat. A fost adoptat de marele ban Grigore Brâncoveanu. Soția sa Raluca descindea dintr-o veche familie din Creta, tatăl ei fiind fostul ambasador al Imperiului Otoman la Londra, Muzurus-Pașa. Grigore Brâncoveanu este tatăl scriitoarei de expresie franceză Anna Brâncoveanu de Noailles. Familia locuia la Paris, unde ținea un salon vizitat de numeroși intelectuali, artiști și oameni politici (cf. Anna Brâncoveanu de Noailles, Cartea vieții mele, ediție de Virgil Bulat, Editura Univers, București, 1986). Dimitrie
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cu Natalia Alexandrovna Pușkin, numită contesă de Merenberg. Helen (1846-1923) era o fiică a reginei Victoria a Marii Britanii. Helen era căsătorită, din 1866, cu prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg (1831-1917). Marie von Bunsen (n. 1860 în Londra, m. 1941 în Berlin), scriitoare și artistă plastică. Grigore Sturdza și Dimitrie Sturdza erau fiii fostului domn regulamentar al Moldovei Mihail Sturdza. Ștefan C. Șendrea (1842-1907), jurist și om politic de orientare liberală. Doctor în drept, a fost profesor la Universitatea din Iași. A fost
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
diplomat și traducător, cu studii la Geneva și la Paris. A fost ministru în mai multe rânduri, agent diplomatic la Belgrad în 1870-1872, director general al teatrelor din România în 1872-1878. A tradus din lucrările lui Schopenhauer. Elena Văcărescu (1864-1947), scriitoare, fiica diplomatului și omului politic Ioan Văcărescu. Grigore Manolescu (1857-1893), artist dramatic originar din București, foarte renumit în epocă. Principele Alexander de Hessa, tatăl lui Alexandru de Battenberg (Sandro). Ludwig de Battenberg (1854-1921), fratele mai vârstnic al lui Alexandru de
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]