4,125 matches
-
unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale lui Michel Houellebecq). și, nu În ultimul rînd, există o scriitură a memoriei (la care participă și celelalte enunțate mai sus), o literatură a fluxului conștiinței, a interiorului trupesc și sufletesc, o literatură cît se poate de umanistă În fond, a unui individ care se definește În primul rînd sexual. Reprezentantele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sezon - Claire Légendre și Camille Laurens - este limpede că prima jumătate a schiței tipologice enunțate este apanaj masculin, În timp ce a doua, constituie un domeniu de elecție al mult contestatei literaturi feminine. Există, desigur, modalități de expunere preferate, există teme predilecte, scriituri diferite, În cele două cazuri, atîtea și atîtea detalii și excepții care infirmă adesea discriminarea atît de incorectă politic feminin - masculin. Aici voi spune că romanul personal este, se pare, În proza franceză contemporană feminină, mai degrabă un destin, o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inautentică-i pare literatura (spre sfîrșitul cărții). Cu cît limbajul e mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a bataillanului topos al transgresiunii, zgomotul unei scriituri care altădată foșnea, sunt atributele multor romane personale semnate de scriitoarele franceze de astăzi. IV. 4. Chicklit francez Alături de literatura canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic din sensibilitatea literaturii moderne, experimentale, șuie, hărțuitoare cu comoditatea cititorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a ieși din cadrele impuse” În construcția identitară, Chloé este o femeie nu În mod special frumoasă, puternică, „feminină”: cinică, ironică - vitală după ultimele calapoade ale vitalismului nou-venit În literatura franceză contemporană. Nu se pune În romanul Annei Gavalda problema scriiturii. Nu se pune nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoria. Am putea vorbi despre apariția unei mici glaciațiuni a literaturii franceze, tot mai puternice pînă În anii 1970, apoi despre o relativă Încălzire și, În fine, de pe la mijlocul anilor 1990, despre o Încălzire bruscă, de multe ori artificială: de la „scriitura albă” a lui Camus la fierbintea autoficțiune, trecînd prin pragurile calorice ale absurdului ionescian, biografismului lui Leiris și apoi, mai complex și ludic, al lui Perec, prin fantasticul underground al lui Vian. Numele teoreticienilor care marchează decisiv aceste etape mi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care a reacționat a fost un critic Îndrăgostiot, În tinerețe, de Marx și Nietzsche: Roland Barthes, animat de o energie ieșită din comun și, mai presus, de un proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero al scriiturii, o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din comun și, mai presus, de un proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero al scriiturii, o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia al optulea din cele zece capitole ale eseului lui Barthes se referă la gradul zero al scriiturii, ilustrat, În mod oarecum surprinzător, de Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Barthes se referă la gradul zero al scriiturii, ilustrat, În mod oarecum surprinzător, de Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o scriitură indicativă, dacă vreți amodală [...] Noua scriitură se plasează În mijlocul acestor strigăte și al acestor judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ilustrat, În mod oarecum surprinzător, de Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o scriitură indicativă, dacă vreți amodală [...] Noua scriitură se plasează În mijlocul acestor strigăte și al acestor judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o scriitură indicativă, dacă vreți amodală [...] Noua scriitură se plasează În mijlocul acestor strigăte și al acestor judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestor judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem spune astfel că este vorba despre o scriitură impasibilă; este mai degrabă o scriitură inocentă; (...) gîndirea Își menține astfel Întreaga responsabilitate (În mod normal atenuată de stil, n.m.), fără a fi acoperită de un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem spune astfel că este vorba despre o scriitură impasibilă; este mai degrabă o scriitură inocentă; (...) gîndirea Își menține astfel Întreaga responsabilitate (În mod normal atenuată de stil, n.m.), fără a fi acoperită de un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că astfel scriitura Își regăsește rolul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai degrabă o scriitură inocentă; (...) gîndirea Își menține astfel Întreaga responsabilitate (În mod normal atenuată de stil, n.m.), fără a fi acoperită de un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că astfel scriitura Își regăsește rolul instrumental jucat În arta clasică, dar că acest instrument revenit la origine „este felul de a exista al unei liniști”. „Scriitura albă” nu depășește astfel literatura, ea nu este o manifestare a conștiinței literaturii, pentru că nu e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că astfel scriitura Își regăsește rolul instrumental jucat În arta clasică, dar că acest instrument revenit la origine „este felul de a exista al unei liniști”. „Scriitura albă” nu depășește astfel literatura, ea nu este o manifestare a conștiinței literaturii, pentru că nu e Înzestrată cu voința de a lupta Împotriva Literaturii. E drept, ea nu mai impietează asupra expresiei gîndirii, dar fără nici un folos: transparența ei n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu este o manifestare a conștiinței literaturii, pentru că nu e Înzestrată cu voința de a lupta Împotriva Literaturii. E drept, ea nu mai impietează asupra expresiei gîndirii, dar fără nici un folos: transparența ei n-are scop, vrea să spună Barthes, scriitura aceasta este doar cinstită cu mesajul pe care-l poartă. Scriitorul ei, „nou”, „accedînd la clasic, devine epigonul creației sale primitive, societatea Își face din scriitura lui o manieră și Îl face pe scriitor proizonier al propriilor mituri formale.” Cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gîndirii, dar fără nici un folos: transparența ei n-are scop, vrea să spună Barthes, scriitura aceasta este doar cinstită cu mesajul pe care-l poartă. Scriitorul ei, „nou”, „accedînd la clasic, devine epigonul creației sale primitive, societatea Își face din scriitura lui o manieră și Îl face pe scriitor proizonier al propriilor mituri formale.” Cu alte cuvinte, gradul zero al scriiturii devine manieră și, astfel, mască. Scriitorul este „Înghițit” de literatură, și astfel, de societatea care-l vede contunuatorul unei tradiții
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mesajul pe care-l poartă. Scriitorul ei, „nou”, „accedînd la clasic, devine epigonul creației sale primitive, societatea Își face din scriitura lui o manieră și Îl face pe scriitor proizonier al propriilor mituri formale.” Cu alte cuvinte, gradul zero al scriiturii devine manieră și, astfel, mască. Scriitorul este „Înghițit” de literatură, și astfel, de societatea care-l vede contunuatorul unei tradiții și nu inițiatorul unei revoluții. Nu există, la drept vorbind, o scriitură ca să spunem așa literală care să ascundă un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mituri formale.” Cu alte cuvinte, gradul zero al scriiturii devine manieră și, astfel, mască. Scriitorul este „Înghițit” de literatură, și astfel, de societatea care-l vede contunuatorul unei tradiții și nu inițiatorul unei revoluții. Nu există, la drept vorbind, o scriitură ca să spunem așa literală care să ascundă un mesaj inalienabil, imposibil de adus la stadiul de simplu pretext: nu există o literatură transcendentă Literaturii, dar scriitorul contemporan, mai crede Barthes, lucrează la așa ceva. Punctul de vedere al criticului este Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar scriitorul contemporan, mai crede Barthes, lucrează la așa ceva. Punctul de vedere al criticului este Însă contingent, supus el Însuși Istoriei. Barthes credea În continuare În mimesis, atîta vreme cît scria fraze marxiste de genul „Există deci un impas al scriiturii, iar acesta este impasul societății Însăși”. Ori literatura ajunsă la conștiința de sine, așa cum o voia criticul francez, trebuia nu să răspundă societății, ci să ceară cititorilor un răspuns pe care, formulîndu-l, aceștia ar fi putut recunoaște noutatea Întrebării/chestiunii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa cum o voia criticul francez, trebuia nu să răspundă societății, ci să ceară cititorilor un răspuns pe care, formulîndu-l, aceștia ar fi putut recunoaște noutatea Întrebării/chestiunii cu care fuseseră confruntați. Barthes n-a insistat suficient asupra dimensiunii etice a scriiturii albe - sesizare care, dacă ar fi fost făcută, i-ar fi contrazis poate concluzia pesimistă -, nu din cauza lipsei de perspicacitate, ci din pricina ponderii marxiste (și poate freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură „albă” a răspuns impasibilității sociale, erei vidului descrisă de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]