5,253 matches
-
tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către Ipingescu), „adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către Ipingescu), „adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată. De aceea, deși Rică o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
gest stereotip („curat“ sau „fix“), Cațavencu nu are asemenea ticuri, care i ar contrazice flexibilitatea. Îndreptat mereu spre parvenire, se adaptează la orice situație și cade totdeauna în picioare. Își acoperă „machiaverlâcurile“ cu o perdea alcătuită din fraze bombastice: Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta. Ca și Rică, Cațavencu nu își abandonează frazeologia decât în momentele de restriște, când e încolțit de Tipătescu sau când crede că a pierdut partida. De îndată ce s-a ivit o nouă speranță, e gata să
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de pri sos“. Scrisoarea, trimisă prin Ioan fe cio rul, ajunge încâteva zile și la 18 ianuarie 1805, Constantin și Safta se gră besc să-i răspundă Zoi ței, încercând nu să se jus ti fi ce sau să se scuze pentru atitudinea lor, ci să îm pin gă lucru ri le și mai de parte sus ținându-și cu tă rie punc tul de vedere. Fiu și mamă se arată mâh niți de re pro șu ri le ce li
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
s-a permis ca un grup de extremiști să răvășească un întreg oraș și să pună lumea în fața unui asemenea spectacol de vandalism și cruzime? Mai atent la socoteala sufragiile viitoare decât la buna rânduială a țării, guvernul pare a scuza lipsa de autoritate a poliției, armata n-a intervenit decât târziu și ineficace, iar partidele s-au limitat a reitera principii admise în fond de toată lumea. Răul care a condus la acele evenimente, se știe, nu e de azi, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi!" În societățile mai stabile, unde asemenea îndemnuri trec de la o generație la alta de secole, fără hiat, regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La noi, tendința de a scuza abaterea de la regulă ("Bietul om sub vremi"!) e încă vie, ca și aceea de a repartiza culpa socială uniform, ceea ce echivalează practic cu negarea oricărei vinovății. S-au putut sesiza, în manifestările publice din ultimul timp, convertiri spectaculoase, ambiții nedisimulate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puterea și făceau din cunoaștere un scop înalt, căruia merită să i te devotezi. Oamenii politici de o anume speță par a se interesa aproape exclusiv de felul cum se exercită mai îndelung și mai deplin pârghiile puterii. Politologii îi scuză prin faptul că acel exercițiu presupune oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma de expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic în exercitarea puterii sale și că la nevoie nu ezită a folosi orice mijloc, întemeindu-se pe vechiul adagiu care scuză mijloacele prin scop. Numai că în acest caz, scop și mijloc sunt la fel de condamnabile și se explică reciproc. Acta, non verba! În analiza situației prezente sunt destule motive să se pornească de la fapte, nu de la declarații menite doar a liniști
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Christian Bourgois Editeur, la collection 10/18, Paris, 1968, p.143) ("DILA: [...] Tu n-ai face rău unei muște. EMANOU (aer rușinat): Ba da, sunt în stare. Le ucid. DILA (în culmea uimirii): Ai fi în stare de așa ceva? EMANOU (scuzându-se): În fine, din când în când. DILA:Și tu ucizi întotdeauna muște? EMANOU: Nu, uneori ucid și altceva. DILA: Și oameni? EMANOU: Da. Dar nu prea multi, dar când văd că cineva se plictisește, atunci îl lucid. DILA (entuziasta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o repetiție a căderii noastre? Să publici tarele tale ca să-i distrezi sau să-i exasperezi pe altii! Ce ticăloșie pentru intimitatea noastră, o profanare, o erezie! Și, în același timp, o ispita. Știu ce vorbesc. Cel puțin eu am scuză că urăsc ce fac, că fac ce fac fără să cred în actele mele." Obligația de a scrie altfel, nu poate supraviețui îi provoacă repulsie, așa cum îi mărturisește mai departe lui Savater: i se pare o pedeapsă tot ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Pe lângă faptul că minorii nu au dezvoltate capacitățile necesare pentru a fi considerați responsabili pentru faptele lor, ei pot fi supuși, de asemenea, atunci când decid să fumeze sau să consume alcool, unor influențe sociale și culturale foarte puternice, care îi scuză pentru luarea unor astfel de decizii. După cum observă Amitai Etzioni, printre aceste influențe se numără, de pildă, mediul familial sau faptul că "fumatul ... comportă conotațiile culturale ale "maturității" și "sofisticării", iar începerea fumatului încă operează ca un adevărat "rit de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
comerțul internațional. Ce spun statisticile? Sau chiar legea cererii și ofertei. Axioma fundamentală a economiei este cea a acțiunii (von Mises), care enunță faptul că oamenii utilizează mijloace rare pentru a atinge scopuri incomensurabile. Ambele, și mijloacele și scopul se scuză reciproc, pentru că sunt subiective și nu au nevoie să fie neapărat raționale. Este imposibil să formulezi legi despre comportamentul uman plecînd de la date istorice. Acestea sunt utile pentru trecut, dar ce ne facem cu viitorul? Cu toate că practica a invalidat multe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
scopurilor sau a obiectivelor. De fapt, se întreține o confuzie permanentă între scopuri și mijloace. Economiștii sunt de multe ori filosofi sociali care au găsit în știința economică o cale de exprimare dacă nu de atingere a propriilor idealuri. Scopul scuză mijloa-cele, nu-i așa? Între filosofi există numeroase dezacorduri și multe neadecvări. De la ei e greu să înțelegem dacă putem sau nu să ne încredem în știința economică, dacă ea cunoaște vreun pro-gres etc. Nu e suficient să spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
modul său de a aborda problemele filozofice, Wittgenstein s-a declarat stupefiat de superficialitatea și neînțelegerea cu care se poate vorbi despre ceea ce gândește și spune cineva. Ayer, care participase la începutul anilor ’30 la lecțiile lui Wittgenstein, s-a scuzat exprimându-și regretul. Wittgenstein nu a vrut însă să mai știe de el.110 Poate că și ecouri ca acela că ceea ce propune el ar putea fi caracterizat drept „pozitivism terapeutic“ au accentuat dorința lui Wittgenstein de a încheia și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
inca afectuoase dar mai puțin entuziaste, devin din anul 1932 tot mai rare. Tot atunci Quasimodo și Pugliatti se îndepărtează de 'Solăria'. În epistolarul amintit există o singură misiva din 1933. Până la ultima scrisoare din 5 august 1938 Montale se scuză constant pentru tăcere și acuză ritmurile infernale la care e supus ca director al Cabinetului Vieusseux. În 1939 tot el semnează o caricatură a lui Quasimodo, identificat în mod explicit prin numele scris într-un alfabet care se dorea a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fostelor republici sovietice Uzbekistan, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Kirghizia, dar și cele ale Pakistanului, Arabiei Saudite, Algeriei, Egiptului sau, mai nou, al Libiei celebrului colonel Gadhafi, care aniversează în curînd 40 de ani de domnie...). Susținerea acordată politicii externe americane le scuză acestora toate derivele autocratice și fascizante. În rest, sunt introduse în oala înfierbîntată a "fascismului islamic" mișcări disparate și aflate adesea în conflict între ele, slujind obiective diferite, în diferite zone ale globului, dar mai ales în preajma resurselor strategice de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
zdrențuite pe cer,/ Mișcând pe zăpadă umbre abia colorate,/ Le priveam cum răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu un coleg al meu de pe atunci, să apere literatura românească veche, pornind de la Istoria ieroglifică. În altă ordine de idei, studenții nici nu își imaginează cât de mult câștigăm noi, cei care le "predăm", prin dialogul cu ei. E.M.: Scuzați-mă că insist. Revin la problematica paidetică. Spuneți-mi, ați avut discipoli? Vă recunoașteți în unii din ei? Ce apreciați la un discipol? Ce detestați la un discipol? Ați avut unele (mari?) dezamăgiri în această privință? E.S.: Ceea ce este interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
neabordate, problema e că întotdeauna am avut idei mai multe decât forța de a le dezvolta. Oricum, mi-a plăcut să mă ocup mereu de ceva nou. De aceea am scris și despre Eminescu, despre Creangă, Urmuz și ... Călinescu. E.M.: Scuzați-mă că vă întrerup. Știți de ce l-am apreciat pe colegul d-voastră de odinioară și profesor al nostru despre Eminescu, Mihai Drăgan? Pentru că nu s-a sfiit, a avut curajul să-și recunoască limitele cam în următoarele cuvinte: "Știți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de comunicare (cf. Dumistrăcel 2006: 35-36). Din această perspectivă, în cadrul SPD urmărite, poate fi evaluată terminologia medico-farmaceutică în cele două texte ale scriitorului Vasile Voiculescu în ceea ce privește performanța comunicativă, ca un demers de lingvistică a textului. 3.2. Ca justificare (și scuză!) pentru producerea acestui fastidios text, atât de îndepărtat de obiective ale rafinatelor exegeze asupra poeticului voiculescian și atât de diferit, în fond, de acestea, ca rezultate ale cunoașterii, reluăm câteva puncte de vedere din încercarea noastră anterioară deja citată, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și, mai mult decît atît, ca emoție corporală de la această cină la Paris. Stăpîna casei m-a întîmpinat cu amabilitate: "Ați ajuns primul". Sosisem la timp, adică prea devreme pentru parizienii autentici. Ocupată cu ultimele pregătiri pentru cină, s-a scuzat, lăsîndu-mă în pragul salonului. Abia intrat, mă revăd ghicind înăuntru o prezență umană și, gata să îndeplinesc automat un ritual elementarun salutrămîn fără grai. În lumea noastră, ca să saluți pe cineva e nevoie ca persoanele în cauză să schițeze dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și, mai mult decît atît, ca emoție corporală, de la acea cină la Paris. Stăpîna casei m-a întimpinat cu amabilitate: "Ați ajuns primul." Sosisem la timp, adică prea devreme pentru parizienii autentici. Ocupată cu ultimele pregătiri pentru cină, s-a scuzat, lăsîndu-mă în pragul salonului. Abia intrat, mă revăd ghicind înăuntru o prezentă umană și, gata să îndeplinesc automat un ritual elementar un salut rămîn fără grai. În lumea noastră, ca să saluți pe cineva, e nevoie ca persoanele în cauză să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate tiparele stilului gotic, având însă în centru o poetică de atmosferă de teroare transferată și adaptată cerințelor cadrului est-european duce la asemenea reacții umorale într-o literatură în care criticii și prozatorii deopotrivă s-au simțit datori să se scuze în momentul abordării unei teme de bas-étage: fie că e vorba despre romanul polițist, fie că este vorba despre proza horror sau SF. În critica anglo-saxonă, mai matură și scutită de asemenea derapaje psihanalitice, nimeni nu s-ar mai gândi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
foarte asemănătoare cu actele de sinucidere. Or, puțini din "foști" au ales sinuciderea proprie, dar nu a țării. Enunțul "cunoscând cauza, poți înlătura efectul" s-ar aplica de minune aici, împreună cu dictonul "scopul (crearea cu orice preț a noilor capitaliști) scuză mijloacele folosite (de la înșelare și furt la crimele odioase)". Dar așa, nu s-ar mai înțelege diferențele față de orizonturile roșii. (apud 1,e) În România de la începutul noului mileniu sunt multe tendințe care se ciocnesc, se amestecă până la fuziune, rămân
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de la regulă în cazul unei urgențe sau când telefonezi celor apropiați, cărora le știi programul. c. Încearcă să nu ții persoana de la capătul celălalt al firului de vorbă mai mult de 5 minute, decât dacă sunteți amândoi de acord. d. Scuză-te politicos, în cazul în care crezi că ai deranjat cumva, după care transmite mesajul cât mai clar și mai scurt posibil. e. Mulțumește celui pe care l-ai sunat pentru timpul acordat și încheie conversția, salutând tu primul. f.
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]