4,486 matches
-
face pe victima! Cunoști regulile, i-a răspuns calm Z. — Vă purtați la fel de ticălos ca dușmanii. Mă Întreb chiar cine vă sunt dușmanii, nu sunt sigur că tu știi. Pentru voi oamenii nu sunt decât niște câini vagabonzi, ființe fără simțire, pioni În slujba ideologiei voastre. Dar știi ce? Toată viața voastră nu-i decât asta, o ideologie. De fapt, nici măcar atât, e o idee. Fără nimic concret. Z a Împăturit hârtia pe care o ținea În mână și a Înfipt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
artă. Eu însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de doisprezece ani să se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu era un surâs pentru depărtări prea mari. Mai surâdea înăuntrul ei, în locuri din suflet unde îi sălășluiau credințele. Cele două surâsuri se suprapuneau plăcut. Lui Mini cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire, îi păreau deopotrivă de concrete. Unde era însă, azi, omul cel vinovat? Părea că pe acolo trecuse o femeie, acea fetiță: Mika-Le. Sau poate că de vină era azi ea singură, Mini, care, în loc să se hrănească ca de obicei din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mișcare și greutate părea o statuie mare, cu fața aceea rea, care o schimba așa de mult, o făcea de nerecunoscut. O viață întreagă figura ei de păpușă, rotundă, albă, roză, desenată, pictată, surâzătoare nu avusese o astfel de expresie. Simțirile care ne sunt familiare lucrează treptat și transformă expresia feței, cu încetul, dar irupțiunea lor, sapă, taie, preface dintr-o dată printr-un desemn brutal. In sfârșit, Haliipa se întoarse. Mini gândi ,,în sfîrșit" pentru plecarea lor, dar parcă era și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
valori nenumărate aie sunetelor informe, oamenii pun semnele convenționale ale cuvintelor felurite. Nu-1 cerceta care diferențe oare schimbă la națiile numeroase acele semne corespunzătoare ale vorbelor! Dacă există vreo octavă primitivă, cu care să se fi notat la oamenii primari simțirile esențiale? Când oare instrumentul muzical, pe care îl purtăm, își va avea claviatura tot așa de bine cunoscută cum era aceea a pianului mave din huli, atunci când, dezvelind capacul, anatomia lui îți apărea cu fibre și vine de oțel! ... Ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
își va avea claviatura tot așa de bine cunoscută cum era aceea a pianului mave din huli, atunci când, dezvelind capacul, anatomia lui îți apărea cu fibre și vine de oțel! ... Ce coarde vocale anume sunt puse în mișcare de anume simțiri? . . . dar, mai ales, când oare, pe plăci minunate, Mini va putea privi structura deplină a trupului sensibil? Va vedea coardele și clapele substanței sufletești acum impalpabile? Aste lucruri să le fi știut doctorul Rim? Atunci ar fi putui să se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trupului sensibil? Va vedea coardele și clapele substanței sufletești acum impalpabile? Aste lucruri să le fi știut doctorul Rim? Atunci ar fi putui să se dovedească o higiena preventivă sufletească care să cruțe de atâtea mizerii carnea noastră, în care simțirea își infiltrează răul; . . . Doctorul Rim să fi știut cum se fac din necazuri vorbele ... și încă nu sunt destule vorbe . . . atâtea senzații nu și-au coagulat încă sunetul! La auzul acelei erezii a lui Mini, cum că nu sunt destule
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina păru deodată stînjenită: - Mă rugase Hallipa să iau fata ceea, o zi, două, la mine . . . dar e greu cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă mică. Eu și urcasem zece trepte spre locul unde patru pereți asigurau expedițiunei mele un adăpost. Aplecată peste balustradă, așteptam în acea amorțeală: un fel de simțire ciudată și care ar trebui cercetată, despre contactul frigului cu căldura. Portarul ieșise din cușcă cu un altul, care îi da se pare ordine, deoarece apucă îndată bagajele numeroase, subt supravegherea fratelui meu. Văzui o închipuire de om, înalt ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
război, când Mini a văzut stafii și lupi și i-a fost frică, mititica!. Pe mine nu mă mănâncă lupii! Nici pe mine! spuse Mini. Cetatea era nobilă, mare, luminoasă! te chema și te sorbea în puterea ei cu o simțire de fericire sănătoasă și duioasă! Nory trase delicat pe Mini de cârlionții care zburau de subt pălărie. - Noi eram toți la moșie, la Hallipa, pe atunci. Acolo am stat tot timpul! N-am simțit nimic! zise Lina. - Care "toți"? întrebă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
deslușit. . . și harta trupului sufletesc i se înfățișa iar lui Mini cu misterioase semne, în două tabule comparative, așa cum fusese, așa cum se transformase. Pe acea hartă, Mini căuta anume semnul mic pe circomvoluțiuni, care ar fi dat lui Greg acea simțire specială de caducitate și legătura prin care acel semn săvârșea în fibre munca fizică, vădit în relaxările abia vizibile ale liniilor feței. - Parcă se aude! zise Mini, preocupată acum de tramvai. - Când s-o și vedea!. Ascultă legătură de întîmplări
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
blocate. Mini, care nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acea trecere de ani înapoia existenței ei și munca cugetului omenesc care îi procurau putința să trăiască acum, când atâtea progrese stau la îndemîna fiecăruia și când presimțim pe toate cele care sunt în mers. In aparatul ei multiplu do simțire, existau pesemne urme de recunoștință pentru truda celor care urniseră anevoie nivelurile vieței spirituale și practice până la civilizația de acum. Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aminti cu farmec religiile ei scumpe. Storcea cât mai tare, cu pumnii strânși, buretele încărcat cu apă. Fiind sigură că nu e o ființă crudă, îi convenea să admită că în fiecare om există un atom în germen din fiece simțire. Toate sentimentele esențiale sunt în noi, în doze însă divers proporționate, care, calculate, dau ca rezultat ființe rele, bune, crude, blânde . . . Numai anomaliile sunt unilaterale. E un lucru pe care trebuia neapărat să-1 amintească ucenicului Rim, ca să țină seama când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca cele pe care le putem vădi. Dar frica cea mare a lui Mini era ca sufletul ei să nu fi avut cumva alt fel de mâini ca ale ei, cele de carne. Le vroia identice. Trăia prin ele desăvârșit simțirea și dorea ca ele, cel puțin, să cunoască voluptatea iubirei depline și perfecte. Rim, azi, nu bănuia că întrebările ei despre Lcnora nu erau o ciripire plăcută, cum zicea galant, și că ceaiul în tete-a-tete, până vine Lina, era numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum zicea galant, și că ceaiul în tete-a-tete, până vine Lina, era numai o prelungire de informație în folosul acelor socoteli despre existența definită a unui trup sufletesc, care preocupa pe Mini. Acea cărnoasă Lenora, de exemplu, căreia trupul unor simțiri primitive, necontrolate de puțina ei inteligență, îi zvârcolea 70 făptura așa de puternic. Ea singură nu se putea deprinde cu ideea că acțiunea unor sentimente așa de neorganizate putea da așa efecte uimitoare în acel volum de carne pasivă. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de un singur element, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
concepuseră rudimentar pe icoanele rigide, în vulgaritatea stemei de aur, în cercuirea luminoasă bizantină sau prerafaelică a Madonei nimbate. Eclipsele, incursia violentă a negrului în alb, sau invaziile luminei în tenebre, fuseseră destui de speculate în culoare ca și în simțire, dar Mini acum se gândea la senzația rară a fuzionare! acelor nimburi deopotrivă transparente, la voluptatea acelor .... armonioase de atome, impalpabile, la penetrațiunea luminei în lumină, la ceva fără de realizare în cuvânt și de o realizare senzorială deosebită. îndeplinită, ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o umbră în care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei vroia să fie dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela hainei de casă, sentimentul distrugerii crescuse, cuprinsese în ea tot. Se distrugea pe ea, pe ceilalți, locul, timpul, simțirile. Lina acum se văieta că, în primul entuziasm al succesului obținut, nu vorbise nimic de găzduire. Doru credea sigur că vor locui la ea. La Elena, cum era firesc, nu vrea Lenora. Și Rim. . . Mai ales că nu puteai ști
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura trupească. Jocul transparențelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu mai sunt vis și nu mai sunt poveste, mi-e sufletu-nsetat de toate aceste: Odihnă, liniștire, împăcare. 30 noiembrie 1982 Treapta a V-a Rostesc, iubire Rostesc iubire și nu știu pe ce anume-am pus cuvântul. Nu știu care simțiri s-adun și să le spun acum iubire. Că suntem buni? Da, suntem buni. Ne respectăm, frumoși din fire, ne așteptăm, pe cap cununi să ne-așezăm mireasă, mire... Să-ți pun inelul - legământ, în semn de veșnică unire. Ce
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Dedic această carte copiilor mei Adelina și Laurențiu Oglinda amintirilor Chiar dacă oglinda era spartă, era aceeași oglindă în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]