4,326 matches
-
sa comandă publică - o uvertură festivă bazată pe imnul național danez pentru a marca vizita la Moscova a viitorului țar Alexandru al III-lea al Rusiei și a noii sale mirese daneze. Îndată ce comanda a fost onorată, Ceaikovski a terminat simfonia înainte de vacanța de Crăciun a conservatorului. Aceasta a inclus și modificările cerute de Rubinstein și Zaremba ca o condiție pentru reconsiderarea lucrării. Ceaikovski a prezentat manuscrisul lui Rubinstein și Zaremba în timpul vacanței de Crăciun. Chiar și cu modificările lor insistente
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
a inclus și modificările cerute de Rubinstein și Zaremba ca o condiție pentru reconsiderarea lucrării. Ceaikovski a prezentat manuscrisul lui Rubinstein și Zaremba în timpul vacanței de Crăciun. Chiar și cu modificările lor insistente, tot nu au fost de acord cu simfonia ca întreg; totuși, de această dată, au considerat că adagio-ul și scherzo-ul ar fi "potrivite pentru interpretare". Aceste două părți au fost interpretate la un concert al SMR în Sankt Petersburg pe 23 februarie 1867, însă fără niciun
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
părți au fost interpretate la un concert al SMR în Sankt Petersburg pe 23 februarie 1867, însă fără niciun succes. Ceaikovski, care vedea Sankt Petersburg ca fiind principala locație muzicală a Rusiei și a devenit obsedat cu gândul ca premiera simfoniei să aiba loc acolo, a fost foarte deziluzionat - nu doar cu audiența din Sankt Petersburg ci și cu criticii și foștii săi profesori. A renunțat la revizuirile pe care ei le-au cerut, simfonia revenind la forma originală cu o
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
devenit obsedat cu gândul ca premiera simfoniei să aiba loc acolo, a fost foarte deziluzionat - nu doar cu audiența din Sankt Petersburg ci și cu criticii și foștii săi profesori. A renunțat la revizuirile pe care ei le-au cerut, simfonia revenind la forma originală cu o singură excepție. Această excepție s-a dovedit a fi inevitabilă. La insistențele lui Zaremba, a compus o nouă introducere pentru prima parte. A aruncat hârtiile care conțineau introducerea originală și nu își mai putea
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
o nouă introducere pentru prima parte. A aruncat hârtiile care conțineau introducerea originală și nu își mai putea aminti ce a compus. Ceaikovski a lăsat introducerea cerută de Zaremba. Înapoi în Moscova, fratele lui Anton, Nikolai, era hotărât să interpreteze simfonia; doar insistențele compozitorului pentru o interpretare la Sankt Petersburg l-au facut să ezite. Ceaikovski i-a permis să interpreteze scherzo-ul în cadrul unui concert la Moscova al SMR pe 22 decembrie. Deși scherzo-ul a fost primit cu puțin
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
22 decembrie. Deși scherzo-ul a fost primit cu puțin succes, Rubinstein tot era pregătit să interpreteze toată lucrarea. Premiera a avut loc în cele din urmă pe 15 februarie, 1868, având un succes masiv. Totuși, surprinzător, următoarea intepretare a simfoniei va avea loc abia 15 ani mai târziu. Prima interpretare a versiunii revizuite a avut loc la Moscova pe 1 decembrie 1883, sub bagheta lui Max Erdmannsdörfer. Simfonia este compusă pentru piculină, două flauturi, două oboaie, două clarinete (în la
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
15 februarie, 1868, având un succes masiv. Totuși, surprinzător, următoarea intepretare a simfoniei va avea loc abia 15 ani mai târziu. Prima interpretare a versiunii revizuite a avut loc la Moscova pe 1 decembrie 1883, sub bagheta lui Max Erdmannsdörfer. Simfonia este compusă pentru piculină, două flauturi, două oboaie, două clarinete (în la și si bemol), doi fagoți, patru corni (în mi bemol și fa), două trompete (în do și re), trei tromboane, tubă, timpane, cinele, tobă bas și coarde.
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
multe seturi de preludii, primele trei sonate pentru pian și un concert de pian, printre multe alte lucrări pentru pian. Prin iarna anului 1904, Scriabin și soția lui s-au mutat în Elveția, unde a început să lucreze la compunerea Simfoniei a treia. Cu asistența financiară a unui sponsor bogat, el a petrecut mai mulți ani călătorind în Elveția, Italia, Franța, Belgia și Statele Unite, timp în care a lucrat la mai multe piese orchestrale, inclusiv mai multe simfonii. În 1907 s-
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
lucreze la compunerea Simfoniei a treia. Cu asistența financiară a unui sponsor bogat, el a petrecut mai mulți ani călătorind în Elveția, Italia, Franța, Belgia și Statele Unite, timp în care a lucrat la mai multe piese orchestrale, inclusiv mai multe simfonii. În 1907 s-a stabilit la Paris cu familia sa și a fost implicat într-o serie de concerte organizate de către impresarul Serghei Diaghilev care a fost un promotor activ al muzicii ruse în Occident la momentul respectiv. În 1909
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
Remus Azoiței. Din anii 1990 Perlman a consacrat tot mai mult loc artei dirijatului. Concertele pe care le-a dirijat la pupitrul Orchestrei Simfonice din Boston cu ocazia Festivalului Tanglewood în anul 2000 au inclus interpretări lăudate de critici ale simfoniei a 29-a de Mozart și simfoniei a 4 -a de Brahms. În ultimii ani Itzhak Perlman este principalul dirijor oaspete al Orchestrei Simfonice din Detroit. De asemenea , între anii 2002-2004 a fost consilier muzical al Orchestrei Simfonice din Saint
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
consacrat tot mai mult loc artei dirijatului. Concertele pe care le-a dirijat la pupitrul Orchestrei Simfonice din Boston cu ocazia Festivalului Tanglewood în anul 2000 au inclus interpretări lăudate de critici ale simfoniei a 29-a de Mozart și simfoniei a 4 -a de Brahms. În ultimii ani Itzhak Perlman este principalul dirijor oaspete al Orchestrei Simfonice din Detroit. De asemenea , între anii 2002-2004 a fost consilier muzical al Orchestrei Simfonice din Saint Louis În noiembrie 2007 a fost numit
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner. Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite. Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care: cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
invitat permanent la palatul regal, unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două "Rapsodii Române" (1901-1902), "Suita Nr. 1 pentru orchestră" (1903), prima sa "Simfonie" (1905), " Șapte cântece pe versuri de Clément Marot" (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier. În anii Primului război mondial rămâne în
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
cântece pe versuri de Clément Marot" (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier. În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: "Simfonia Nr. 2" (1913), "Suita pentru orchestră Nr. 2" (1915). În același an are loc prima ediție a
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier. În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: "Simfonia Nr. 2" (1913), "Suita pentru orchestră Nr. 2" (1915). În același an are loc prima ediție a concursului de compoziție "George Enescu", în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Nicolae Brânzeu, Sabin Drăgoi. După război a dat concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia. În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
la București și la Sinaia. În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
cu egală strălucire, opera componistică reprezintă latura cea mai esențială și, desigur, cea mai trainică a complexei sale personalități artistice.” Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în "Simfonia Nr. 1"), influențele muzicii franceze (de exemplu, în "Cântecele pe versuri de Clément Marot"), tendințele neo-baroce (în "Suita orchestrală Nr. 2") și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera "Oedip" sau "Simfonia de Cameră". Nu trebuie uitată
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
al lui Richard Wagner (în "Simfonia Nr. 1"), influențele muzicii franceze (de exemplu, în "Cântecele pe versuri de Clément Marot"), tendințele neo-baroce (în "Suita orchestrală Nr. 2") și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera "Oedip" sau "Simfonia de Cameră". Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două "Rapsodii Române", " Sonata pentru vioară" cu caracter popular românesc, "Suita orchestrală Nr. 3", sătească. Celebritatea internațională a lui George Enescu - de care era el însuși intrigat - se datorează
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil). Compozițiile sale, printre care "Fantezie pentru pian, vioară și violoncel" Op. 1 (1933), "Șătrarii, suită pentru orchestră" Op. 2 (1934), "Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră" Op. 3 (1936), "Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde" Op. 5 (1938), "Sonatină pentru mâna stângă" (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite. Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
sanatoriul "Casa Diaconeselor" din București. A ărăsit lumea celor vii în noaptea de 10 spre 11 martie 1936, Ibrăileanu. La 12 martie corpul profesorului a fost incinerat și timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 ("Pastorala") de Ludwig van Beethoven. Între 1890 și 1895, Garabet Ibrăileanu frecventează la Universitatea din Iași cursurile Facultății de Filosofie, istorie și literatură, concomitent urmează școala normală superioară. În timpul studiilor universitare, Garabet Ibrăileanu colaborează la diverse ziare și
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Ciorănescu, ale cărui studii de istorie și de istorie literară le cunoșteam din țară, iar lucrarea-i fundamentală, de curând retipărită, "Ariosto în Franța" e și astăzi un model de literatură comparată, pregătește un tratat de matematică ori scrie o simfonie, nu ne-am mira câtuși de puțin: omul e capabil de orice. Lăsând gluma la o parte, trebuie sa mărturisim îndată admirația și uimirea pe care ne-o trezește orice studiu al profesorului de la Universidad de la Laguna, care, în decurs
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Wolf și Franz Schubert în sala Dalles, fiind acompaniată la pian de George Enescu sau Constantin Silvestri. A făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicei din București, alături de Arta Florescu, Mihail Știrbei și Petre Ștefănescu Goangă, de ex. în finalul Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven. După plecarea din țară a lui Emil Marinescu în 1947 are dificultăți cu autoritățile de stat și cu conducerea operei, este distribuită din ce în ce mai rar în roluri secundare, fiind nevoită în 1954 să-și
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]