4,151 matches
-
a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența unor anumite idei religioase În poezia franceză a sfîrșitului de secol XIX, poezie prin excelență
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și pacienți, aflați Într-o dialectică nesfîrșită, drept un război de gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa se reîntoarce În sine Însuși, Sinele universal, conștiința care asimilează conceptul”, o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa se reîntoarce În sine Însuși, Sinele universal, conștiința care asimilează conceptul”, o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o alta. Să ne gîndim puțin dacă avangardele nu mizează totul pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la el nu e, Înca, ceva de-la-sine-Înteles. Mult mai satisfăcătoare este expunerea În realitate, dar și mai costisitioare. Așadar, scrisul reprezintă un eficient negoț cu sine tratative, cum ar spune Deleuze care, dacă nu duce la stabilirea unei valori a sinelui liber convertibilă, poartă măcar iluzia unei astfel de valori, pînă la capăt. Dintotdeauna, realizarea de sine fie că vorbim de un om, de o comunitate religioasă sau națională a presupus agonia (luptă, dar și angoasă, În grecește). Apetitele naturale au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu punerea În scenă a unei situații conflictuale este sarcina literaturii, ci a unei psyche virtual nelimitate care-și strigă neputința de a se actualiza nelimitat. Pagina albă devine astfel o metaforă a spațiului indefinit, iar scriitura, o "extenie a sinelui" (Jean-Claude Kaufmann) indefinită. Voi Încerca să propun două ordine de criterii prin care autoficțiunea să poată fi izolată și recunoscută ca atare. Primul se referă la modul de apariție a eului, al doilea la modul de funcționare a limbajului autoficțiunii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de “extindere de sine”, sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe orizontală, Încercînd să ia În stăpînire suprafața (colii albe) În căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează În romane de dragoste investite de o dimensiune formatoare - dragostea-bildung, calea către redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să se fi terminat odată cu iubirea pentru A*** și ceea ce se vede obligată să reia după moartea partenerului/ei. Dar conștientizarea dorinței se traduce acum, după moartea obiectului ei, prin amintirea dorinței, a unei experiențe de sine și, deci, a sinelui. Deși dorința a dispărut - mașina dezirantă a rămas fără benzină - ea a fost Înlocuită de memorie și de efectele ei: regret, nostalgie, dar și, ca o abstractizare a lor, persistența În timp. Odată cu memoria vine și recompensa sau mai degrabă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea franceză se recunoaște drept una dintre porta-vocile decadelor dezamăgitoare ce-au urmat celor trei glorioase, În Franța anilor șaptezeci-nouăzeci. Cartea ei este un manual de supraviețuire, succesor al manifestelor politice ultimative, fidele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza dispariția - fără Însă a o Înscena
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza individul contemporan, dar, de aici, evident, un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a nevoii de identitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să-și inventeze un viitor, dacă se poate cu originalitate, fiecare este obligat să iasă din cadrele impuse.” Extensiile sinelui trebuie să dovedească o vitalitate ieșită din comun, mai intensă decît de obicei, „pentru a dovedi celorlalți și adesea doar ție Însuți că existența are intensitatea dorită.” V.2. Minimalismul sau literatura de apartament A existat de-a lungul timpurilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca o masă dintr-un restaurant, ca scaunul dintr-un autobuz, ca banca dintr-un parc (să ne reamintim de Forrest Gump!), cabina liftului sau casa scărilor - dar izolat cu adevărat, cel puțin vizual, de rest, rămîne singurul spațiu al sinelui, o Închisoare light, un loft, ca În Big Brother - poți ieși oricînd - care te Împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, În occidentul impersonal, masificat și globalizat - și numai În acest Occident - singura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
light, un loft, ca În Big Brother - poți ieși oricînd - care te Împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, În occidentul impersonal, masificat și globalizat - și numai În acest Occident - singura vizuină a sinelui, unică vatră a Întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această Întîlnire devine În deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul - dar asta pentru că trecutul e mort, „inutil”, iar viitorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În majoritatea cazurilor, trecut uneori prin filtrul debordian. Ideea de bază a variantei secunde este următoarea: Sistemul Își Însușește ceea ce individul produce cu mîinile lui; astfel, cu cît produce mai multe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deplină a grupărilor culturale și spirituale, cât ca resurse ideologice și științifice și ca tip de discurs cultural-academic folosit în „educarea” națiunii. Învățătorii națiunii de dinainte de 1918, cei ce reușiseră să transpună cu relativ succes pedagogia individuală herbartiană la nivelul sinelui colectiv național, vor intra într-un spațiu cultural foarte diferit, i.e. competitiv. Disputele pe tema deținătorilor legitimi ai criteriilor adecvate în definirea identității naționale și a spațiilor naționale reale, „autentice”, se multiplică. Acesta ar fi, fără nici o pretenție de exhaustivitate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
În secolul XX ele au fost utilizate în psihologia persoanei. Eul are semnificația unei realități delimitate ce are un conținut și care se raportează nu doar la altă realitate, ci și la sine (eu însumiă, precum și la alt eu, similar. Sinele, eul și conștiința se intersectează destul de mult în înțelesul lor, dar nu se suprapun. Eul e implicat în gândirea reflexivă a lui Descartes și e folosit mult de Kant în Critica rațiunii pure (Kant, 1969Ă cu sublinierea că, gândirea e
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
eu”-„tu” - „tu” fiind înțeles în sens larg, putându-l include și pe Dumnezeu. Psihanaliza a preluat tema eului, dar, la început, i-a acordat o importanță redusă în sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent psihologic
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent psihologic centrat pe tema eului - ego-psihologia -, care, la rândul ei, a permis dezvoltarea teoriei atașamentului și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume personal: eu, tu, el definesc trei ipostaze
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tuă este mai puțin comentată de cognitivism, dar a fost abordată de fenomenologie și existențialism. E vorba de relațiile interpersonale intime, duale, dintre „eu” și „tu”, care presupun apropiere și interpătrundere reciprocă. Multe dintre sensurile eului interferează cu cele ale sinelui (selfă și acesta a avut o carieră filosofică, mai ales în înțelesul de conștiință de sine, distinctă de conștiința obiectelor exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
carieră filosofică, mai ales în înțelesul de conștiință de sine, distinctă de conștiința obiectelor exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega substanțialitatea acestui self. Sensul psihologic al sinelui a fost deseori cel de agent proactiv și reflexiv, conștient. Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine însuși”, „el însuși”, „eu însumi”. În
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de conștiința obiectelor exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega substanțialitatea acestui self. Sensul psihologic al sinelui a fost deseori cel de agent proactiv și reflexiv, conștient. Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine însuși”, „el însuși”, „eu însumi”. În prezent, lingviștii își unesc eforturile cu antropologii pentru a studia sinele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine însuși”, „el însuși”, „eu însumi”. În prezent, lingviștii își unesc eforturile cu antropologii pentru a studia sinele (Stamatov, 2003Ă. În ultima parte a secolului XX, preocuparea pentru sine s-a extins în filosofie, psihologie și neuroștiințe, tinzând să rezume înțelesurile eului conștient și chiar ale persoanei. Semnificația pentru această orientare este lucrarea lui Popper și Ecoles, The
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]