4,332 matches
-
Dunăre. În concluzie, în secolele VII-X, exista o pânză neîntreruptă de populație romanică din nordul Dunării, din Dacia, până în Pind și Salonic (Macedonia), dar, în același timp, pe același teritoriu, de ambele părți ale Dunării, se întindea pânza neîntreruptă a slavilor din sudul Poloniei până în nordul Greciei ce conlocuiau cu romanicii. Abia la sfârșitul acestei perioade, când are loc trecerea slavilor la viața sedentară și creștinarea lor, începe o restrângere și o precizare a ariilor fiecăruia din cele două populații: romanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Salonic (Macedonia), dar, în același timp, pe același teritoriu, de ambele părți ale Dunării, se întindea pânza neîntreruptă a slavilor din sudul Poloniei până în nordul Greciei ce conlocuiau cu romanicii. Abia la sfârșitul acestei perioade, când are loc trecerea slavilor la viața sedentară și creștinarea lor, începe o restrângere și o precizare a ariilor fiecăruia din cele două populații: romanicii asimilează pe slavii din nordul Dunării (Dacia), iar slavii asimilează pe romanicii din sud, Moesia, Dardania, Dacia aureliană. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Poloniei până în nordul Greciei ce conlocuiau cu romanicii. Abia la sfârșitul acestei perioade, când are loc trecerea slavilor la viața sedentară și creștinarea lor, începe o restrângere și o precizare a ariilor fiecăruia din cele două populații: romanicii asimilează pe slavii din nordul Dunării (Dacia), iar slavii asimilează pe romanicii din sud, Moesia, Dardania, Dacia aureliană. În același timp, se produce o concentrare a fiecărui popor din cele două pe un anumit teritoriu. Nu este vorba aici de o mare mutare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu romanicii. Abia la sfârșitul acestei perioade, când are loc trecerea slavilor la viața sedentară și creștinarea lor, începe o restrângere și o precizare a ariilor fiecăruia din cele două populații: romanicii asimilează pe slavii din nordul Dunării (Dacia), iar slavii asimilează pe romanicii din sud, Moesia, Dardania, Dacia aureliană. În același timp, se produce o concentrare a fiecărui popor din cele două pe un anumit teritoriu. Nu este vorba aici de o mare mutare (migrație) de populație, ci de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuvinte împrumutate și unele elemente gramaticale slave în limba noastră și, totodată, puternica influență a limbii latine sud-dunărene asupra limbii bulgare, inclusiv în gramatică (vezi mai jos). Numai prin admiterea unui proces de secole de înrâuriri reciproce între români și slavi, iar nu prin vreo despărțire străveche și brutală a populației autohtone spre munte, se explică asemănarea strânsă între cele trei dialecte românești: daco-român, macedo-român și meglenoromân. Dacă se admite o lungă conviețuire latino-slavă și despărțirea dialectelor românești în spațiul locuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ramuri intermediare, încheiate abia în secolul al XIII-lea, atunci se poate explica unitatea dialectică a limbii române. Contactul între daco-romani, aromâni și meglenoromâni s-a putut păstra timp îndelungat, iar circulația în interiorul acestui spațiu a fost continuă. Faptul că slavii și-au pierdut limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au asimilat (slavizat) pe romanicii din sud, se explică prin colonizarea masivă agricolă slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate, pe văi, de-aici denumirile slave de locuri rare (risipite). Așadar, ca încheiere, românii din nordul Dunării, alcătuind obștii libere, au ieșit învingători în lupta cu slavii, pentru limbă și neam. Formarea poporului român este rezultatul luptei împreună (solidare) pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței și a libertății.29 Etapele formării poporului român Poporul român cuprinde trei componente etnice de bază: geto-daci, romani și slavi. Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu slavii, pentru limbă și neam. Formarea poporului român este rezultatul luptei împreună (solidare) pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței și a libertății.29 Etapele formării poporului român Poporul român cuprinde trei componente etnice de bază: geto-daci, romani și slavi. Tradiția istorică a considerat dintotdeauna că originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provin romanicii și ulterior românii. Cele două straturi etnice, cel autohton, daco-get, și cel dominator, roman, sunt comune zonei carpato-balcanice și constituie factorii fundamentali din structura etnică românească, deoarece și-au pus amprenta definitivă asupra poporului și a limbii române. Slavii sunt al treilea element etnic al poporului român -ei au pătruns în vatra carpato-dunăreană, în a doua jumătate a secolului al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, când sinteza daco-romană era deja încheiată. Contribuția slavilor la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
române. Slavii sunt al treilea element etnic al poporului român -ei au pătruns în vatra carpato-dunăreană, în a doua jumătate a secolului al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, când sinteza daco-romană era deja încheiată. Contribuția slavilor la desăvârșirea formării poporului român și îmbogățirea vocabularului limbii românești a fost însemnată, fiind asemănătoare celei a popoarelor germanice la nașterea etniilor neolatine apusene. Cu toate acestea, componenta slavă n-a modificat structura de bază daco-romană a poporului român. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și îmbogățirea vocabularului limbii românești a fost însemnată, fiind asemănătoare celei a popoarelor germanice la nașterea etniilor neolatine apusene. Cu toate acestea, componenta slavă n-a modificat structura de bază daco-romană a poporului român. Însă, în urma contactului (conviețuirii) prelungit cu slavii (secolele VII-X), în cursul căruia aceștia au fost asimilați de autohtoni, limba română a primit numeroase cuvinte și a dobândit o coloratură ce o deosebește de limbile romanice apusene.30 Procesul de etnogeneză românească a durat aproximativ zece secole: început
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanice, unul la nord și altul la sud, ci unul singur, romanic, adică român, se datorează unor factori: 1. substratul comun etnic (getic-moesic), întins pe ambele maluri ale Dunării 2. stratul roman (latin), același de amândouă părțile fluviului 3. adstratul slav, comun văii Dunării. A existat o unitate teritorială și una etnică, întreținută prin legături continui și migrații reciproce (de o parte și de alta a Dunării). Acest contact permanent a menținut caracterul unitar etnic și lingvistic, îndeosebi în prima etapă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
A existat o unitate teritorială și una etnică, întreținută prin legături continui și migrații reciproce (de o parte și de alta a Dunării). Acest contact permanent a menținut caracterul unitar etnic și lingvistic, îndeosebi în prima etapă a etnogenezei. Așezarea slavilor și bulgarilor la sud de Dunăre (secolul VII) a dislocat această unitate și a fragmentat romanitatea dunăreană în mai multe grupuri, dintre care cel mai important era cel de la nord de Dunăre.31 Teza continuității, după care românii au locuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desăvârșirii formării poporului român, proces ce durează de la începutul secolului al VII-lea până la sfârșitul secolului al X-lea. Dacă migratorii, dintre 275-602, nu și-au pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și Panonia, și pe la răsărit, prin Moldova și câmpia munteană (vezi cap. V). Slavii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce durează de la începutul secolului al VII-lea până la sfârșitul secolului al X-lea. Dacă migratorii, dintre 275-602, nu și-au pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și Panonia, și pe la răsărit, prin Moldova și câmpia munteană (vezi cap. V). Slavii instalați în Dacia aparțineau grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și Panonia, și pe la răsărit, prin Moldova și câmpia munteană (vezi cap. V). Slavii instalați în Dacia aparțineau grupului sclavinilor (dincolo de Nistru se afla grupul anților). Primele lor pătrunderi au avut mai mult un caracter militar, însă, spre sfârșitul secolului al VI-lea, în partea de est (Moldova), s-au întemeiat o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mult un caracter militar, însă, spre sfârșitul secolului al VI-lea, în partea de est (Moldova), s-au întemeiat o serie de așezări stabile slave. După o serie de incursiuni în sudul Dunării, în urma prăbușirii limesului danubian, în 602, slavii s-au stabilit în regiunea balcanică. Dar o parte însemnată a slavilor au rămas în nordul Dunării, în timp ce din sud și din est o parte a lor au pătruns în podișul Transilvaniei, intrând în contact cu comunitățile romanice. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în partea de est (Moldova), s-au întemeiat o serie de așezări stabile slave. După o serie de incursiuni în sudul Dunării, în urma prăbușirii limesului danubian, în 602, slavii s-au stabilit în regiunea balcanică. Dar o parte însemnată a slavilor au rămas în nordul Dunării, în timp ce din sud și din est o parte a lor au pătruns în podișul Transilvaniei, intrând în contact cu comunitățile romanice. Încă de la constituirea primelor așezări slave în Dacia, ele au stabilit legături cu elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contact cu comunitățile romanice. Încă de la constituirea primelor așezări slave în Dacia, ele au stabilit legături cu elementele autohtone, ce se vor intensifica și se vor transforma într-o veritabilă conviețuirela nord de Dunăre, ea avea să ducă la asimilarea slavilor de către romanici. Momentul ce a hotărât echilibrul etnic la Dunărea de Jos l-a reprezentat anul 602, revolta armatei romane de pe limesul danubian, când o mare parte a slavilor din Dacia au trecut fluviul și s-au revărsat în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veritabilă conviețuirela nord de Dunăre, ea avea să ducă la asimilarea slavilor de către romanici. Momentul ce a hotărât echilibrul etnic la Dunărea de Jos l-a reprezentat anul 602, revolta armatei romane de pe limesul danubian, când o mare parte a slavilor din Dacia au trecut fluviul și s-au revărsat în sudul Dunării până la hotarele Greciei. Urmările acestei mari migrații slave au fost de mare însemnătate pentru romanitatea carpato-balcanică: ramura sud-dunăreană a romanității a fost copleșită de numărul (masa) slavilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a slavilor din Dacia au trecut fluviul și s-au revărsat în sudul Dunării până la hotarele Greciei. Urmările acestei mari migrații slave au fost de mare însemnătate pentru romanitatea carpato-balcanică: ramura sud-dunăreană a romanității a fost copleșită de numărul (masa) slavilor, iar populația autohtonă sedentară a fost slavizată, doar păstorii refugiați în munți au supraviețuit (etnic) sub numele de aromâni, macedoromâni și istroromâni, pe care izvoarele bizantine i-au numit vlahi. Dacă revărsarea slavilor în Balcani a dus la fărâmițarea "Romaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanității a fost copleșită de numărul (masa) slavilor, iar populația autohtonă sedentară a fost slavizată, doar păstorii refugiați în munți au supraviețuit (etnic) sub numele de aromâni, macedoromâni și istroromâni, pe care izvoarele bizantine i-au numit vlahi. Dacă revărsarea slavilor în Balcani a dus la fărâmițarea "Romaniei" sudice, în schimb, grupul romanic din nordul Dunării a devenit, după 602, nucleul principal al romanității răsăritene. În urma emigrării slavilor în sudul fluviului, raportul (etnic) de forțe s-a modificat, în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
macedoromâni și istroromâni, pe care izvoarele bizantine i-au numit vlahi. Dacă revărsarea slavilor în Balcani a dus la fărâmițarea "Romaniei" sudice, în schimb, grupul romanic din nordul Dunării a devenit, după 602, nucleul principal al romanității răsăritene. În urma emigrării slavilor în sudul fluviului, raportul (etnic) de forțe s-a modificat, în nordul Dunării, în favoarea romanicilor, a autohtonilor daco-romani. În noile condiții, aceștia au părăsit regiunile de munte și deal, unde trăiau în anonimat de secole, de-aici și tăcerea izvoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de munte și deal, unde trăiau în anonimat de secole, de-aici și tăcerea izvoarelor istorice, apoi s-au contopit cu grupurile împrăștiate în regiunile de silvostepă și cu o parte din romanicii veniți aici, pe malul nordic, în urma năvălirii slavilor în sud. Datorită numărului lor, a unui potențial biologic și economic superior, a unei organizări sociale și religioase (creștine) închegate, daco-romanii au învins și au asimilat pe slavi. Procesul de asimilare poate fi considerat încheiat, în linii generale, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o parte din romanicii veniți aici, pe malul nordic, în urma năvălirii slavilor în sud. Datorită numărului lor, a unui potențial biologic și economic superior, a unei organizări sociale și religioase (creștine) închegate, daco-romanii au învins și au asimilat pe slavi. Procesul de asimilare poate fi considerat încheiat, în linii generale, în secolul al X-lea, când apar primele mențiuni scrise despre români (vlahi). La acea dată, românii se individualizaseră ca popor și nu mai puteau fi confundați nici cu rhomanioii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]