5,527 matches
-
pentru treburile publice; acest proces poate fi reperat de la mijlocul anilor 19502. Dar ultimele decenii ale secolului XX nu ar putea fi rezumate la indivizi indiferenți față de orice voință de a-și guverna împreună destinul. Noi nu subscriem optimismului acelor sociologi 3 care, prelungind în felul lor tema tocquevilliană a dezvoltării "egalității condițiilor", identifică în progresia individualismului, nu oboseala democrației, ci o nouă afirmare a indivizilor care trudesc, un "anume grad de conștiință"1 a complexității funcționării democratice a societății. Spre deosebire de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rigori"1. Oricât de pertinentă ar fi analiza lui Marcel Cornu asupra proiectelor lui Haussmann, aceasta exagerează influența și consistența "planurilor de urbanism" haussmaniene. Haussmann sau Napoleon al III-lea nu aveau o concepție definitivată privind dezvoltarea urbană. Alain Cottereau, sociolog și istoric, ne spune că ar fi inexact să prezentăm acțiunea lui Haussmann ca prima mare încercare de planificare urbană 2. Dacă baronul Haussmann și împăratul au dat dovadă de voința clară de a transforma orașul, esențialul conținutului lucrărilor realizate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu vecinii sau cu alți locuitori ai orașului. Astfel, metropolele de echilibru se pot distinge de alte orașe nu numai prin prezența anumitor echipamente tipice, cât mai ales prin natura relațiilor sociale dintre locuitorii lor"94. Pe scurt, după cum insistă sociologul în introducerea articolului său: "Franța de azi devine din ce în ce mai conștientă de necesitatea unei acțiuni voluntare asupra rețelei urbane, și această conștiință este un semn al civilizației noastre"95. Odată cu politica "metropolelor de echilibru", care este pusă în act în 1965
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Dincolo de grija "umanitară" de a lupta împotriva habitatului insalubru, transferul populației este un obiectiv mai mult sau mai puțin recunoscut. Titulatura militară a programului de renovare a Parisului, "recucerirea urbană", arată preocuparea de a "curăța" cartierele centrale de locuitorii "nelegitimi". Sociologii marxiști urbani au demonstrat că operațiunile de renovare urbană a Parisului au fost orientate cel mai adesea de prezența în locurile respective a algerienilor, lucrătorilor specializați, persoanelor în vârstă, mai mult decât de faptul că erau afectate de degradare și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a treia marcă a orbirii de care a dat dovadă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bazează pe strânsa colaborare a filosofilor, atenți la finalități și preocupați de valori, cu specialiștii, perfect informați asupra realităților și asupra tuturor mijloacelor pe care le pun la dispoziție diversele tehnici. Vrem să lucreze împreună un filosof, un psiholog, un sociolog, un economist, un pedagog, unul sau mai mulți ingineri, un medic, un statistician, un demograf... Am suferit prea mult din cauza separării înțelepciunii de putere pentru a nu dori acum colaborarea celor care determină ce este de dorit cu aceia care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
centrală a lucrărilor lui Joffre Dumazedier este că dezvoltarea activităților de petrecere a timpului liber, în ciuda manipulărilor politice și economice care o afectează, deschide, deși inegal, accesul la valorile culturale și determină trezirea unor noi interese. În momentul în care sociologii observau, pe un plan general, epuizarea tuturor expresiilor culturale specifice ale unor grupuri sociale, și mai ales declinul "culturii muncitorești", "educatorii experimentați, precum aceia ai organizației "Popor și cultură" notează Alain Tourraine au contribuit la înlocuirea ideii unei literaturi muncitorești
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Jacques Donzelot -, foștii partizani ai participării aruncă bănuieli asupra cuvântului stat, sau îl denunță ca fiind prea inconsistent, sau îi neagă orice rol. Este atunci vremea când puterea revine 288". Participarea apărea tot mai mult ca o amăgire. Sub lupa sociologilor, se constatase că animația urbană prin asociații se reducea în fapt la control și supraveghere în "cartierele populare", nu căuta să incite participarea populației. Așa cum remarcau Jean-Pierre Augustin și François Dubet: "Implantarea cvasiexclusivă a dotărilor și animației doar în cartierele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au de a interveni pentru a ajuta în mod specific populația cea mai vulnerabilă. Importanța temei mixității sociale în cadrul obiectivelor afișate de către politicile urbane relevă această voință de a face din teritorii particulare teritorii în aparență ca toate celelalte. Totuși, sociologii nu au încetat în acești ultimi ani să sublinieze caracterul vag, echivoc și ambiguu al acestei norme, mergând până la a pune la îndoială pertinența unei asemenea orientări 539. În primul rând, măsurarea mixității sociale ridică foarte multe probleme. Diversitatea criteriilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dirijistă, nemăsurată și sortită eșecului, de a face totul. Participarea urbană încarnează în anii 1960 această căutare a unei mai mari eficiențe a acțiunii publice. Ea părea susceptibilă să combine armonios ameliorarea guvernării orașului cu evoluția moravurilor. Jacques Gottman, eminent sociolog al identificării problemelor urbane, evidenția aceste mize într-o vibrantă pledoarie: "Într-o societate de consum cum este aceasta a noastră, oamenii încep să se plictisească. Ei ar vrea mai multă aventură în viața lor cotidiană. Oferindu-le sarcina comună
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
associative en France, Paris, PUF, p. 41. 276 Pierre Grémion, "Les associations et le pouvoir local", în Esprit, "La démocratie par l'association?", iunie 1978, p. 19. 277 În definitiv, dacă "luptele urbane" i-au interesat în mod deosebit pe sociologi, iar mediul administrativ și actorii sociali, pe cercetătorii din științele sociale, studiile lor au fost adesea ascunse de către presă și media, în general. 278 Vezi Dominique Mehl, "Les voies de la contestation urbaine", Annales de la recherche urbaine, nr. 6, iarna anului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
europene: libertate, responsabilitate, normă, personalitate sunt categoriile de seamă ale moralei europene. Gândirea nici unei culturi nu a reușit să elibereze conștiința morală a omului de puteri oculte sau de forțe transcendente ca cea europeană. Arta europeană are o structură aparte, sociologul german Max Weber demonstrând cum europenii au știut să introducă raționalitatea în toate domeniile artei atât de prețuite în timp. De asemenea, religia popoarelor europene are unele caracteristici diferite de celelalte religii ale lumii. Catolicismul și ortodoxismul, întemeindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ceea ce literatura de specialitate va numi paradigma efectelor limitate ale mass-media. O analiză mai atentă a lucrărilor lui Paul Lazarsfeld sugerează că o denumire mai corectă - sau oricum mai puțin susceptibilă de a naște interpretări - este paradigma efectelor nuanțate, deoarece sociologul relevă multe arii unde influența mass-media este semnificativă, directă, chiar atotputernică. Paul Lazarsfeld evidențiază faptul că mass-media influențează - fie chiar numai la nivel de temă pentru conversație - liderii grupurilor; că mass-media reușesc să convertească atunci când acordă importanță problemelor aparent inofensive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dacă mama ajungea mai târziu seara. Și recent, când am mai rămas singură noaptea, am ținut TV-ul deschis până m-am culcat” (Irina Mihăilescu). Televizorul poate face din micul infern un infern și mai mare sau, ca să parafrazăm un sociolog al mass-media, televizorul este dovada cea mai bună că oamenii preferă să se uite la orice altceva decât unii la alții: „În cazul cuplurilor, nu sunt de acord cu opțiunea de a avea două televizoare în camere diferite și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
zonelor rurale din Europa Centrală și de Est. Theodora-Eliza Văcărescu Bernard Houmont și Alain Morel (ed.), La société des voisins. Partager un habitat collectif, Paris, Édition de la Maison des sciences de l’homme, Collection Ethnologie de la France, 2005, 334 p. Sociologul francez Yves Grafmeyer, într-un capitol consacrat sociologiei urbane franceze, parte integrantă a lucrării coordonate de Jean-Michel Berthelot La Sociologie française contemporaine (2003), remarca faptul că sociologia urbană în Franța se constituie ca domeniu de cercetare specific abia în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
urmau să se producă în această disciplină, un număr special al revistei Sociologie du travail (1983) a fost în totalitate dedicat acestei suprapuneri între noua „sociologie a localului” și procesele grupate în sintagma relocalizare a socialului. În același timp, observă sociologul francez, referințele la sociologia urbană nord-americană (Școala de la Chicago și așa-numitele community studies) își fac simțită prezența mai mult decât pe parcursul deceniului anterior. Orientările devenite dominante sunt în mod egal favorabile dezvoltării etnologiei urbane, ale cărei tehnici sunt adoptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sociologia urbană nord-americană (Școala de la Chicago și așa-numitele community studies) își fac simțită prezența mai mult decât pe parcursul deceniului anterior. Orientările devenite dominante sunt în mod egal favorabile dezvoltării etnologiei urbane, ale cărei tehnici sunt adoptate și de către anumiți sociologi, cel puțin în parte. Dincolo de separarea academică între cele două discipline (sociologie și etnologie), tot mai multe cercetări urbane privilegiază munca de teren, studiile de caz, observarea practicilor urbane în propriul lor context. Cercetările franceze contemporane, conchide Grafmayer, iau în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a spațiului urban ca „spațiu de tranziție” sau ca „extensie a locuințelor”. De acest lucru vrea să ne convingă și volumul coordonat de Bernard Houmont și Alain Morel și realizat de o echipă pluridisciplinară din care nu lipsesc arhitecți, urbaniști, sociologi, toți aceștia fiind etnologi probabil prin subordonarea la o perspectivă care se dorește unitară și generoasă euristic în același timp. Volumul amintit este rezultatul unui program de cercetare colectivă finanțat de către Direcția de Arhitectură și Patrimoniu din cadrul ministerului francez al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a rezolva un conflict sau pentru a aduce justificări calității unui spațiu colectiv rezidențial. „Spațiul intermediar”, mai observă Moley, operează între altele și ca mediere interdisciplinară. Acest concept generic, aplicat unor situații diferite, permite deopotrivă acoperirea aspectelor arhitecturale și microsociale, sociologii și etnologii influențând proiectele arhitecturale. Dintre sociologii francezi, după Moley, H. Lefebvre este cel care a avut cea mai mare influență asupra arhitecților. El a propus abordarea „fenomenului urban” pe trei „niveluri”: 1. nivelul M (mixt, mediator sau intermediar) ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
aduce justificări calității unui spațiu colectiv rezidențial. „Spațiul intermediar”, mai observă Moley, operează între altele și ca mediere interdisciplinară. Acest concept generic, aplicat unor situații diferite, permite deopotrivă acoperirea aspectelor arhitecturale și microsociale, sociologii și etnologii influențând proiectele arhitecturale. Dintre sociologii francezi, după Moley, H. Lefebvre este cel care a avut cea mai mare influență asupra arhitecților. El a propus abordarea „fenomenului urban” pe trei „niveluri”: 1. nivelul M (mixt, mediator sau intermediar) ca „loc și teren unde se înfruntă strategiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de la această obligație fiind scutiți numai capii de familie. În cazul în care fiecare fiu și-ar fi întemeiat propria gospodărie după căsătorie, numărul soldaților s-ar fi diminuat drastic (vezi Marchiescu, 1941). Maxim Kovalevski, unul dintre cei mai însemnați sociologi ai Rusiei, publică în lucrarea sa intitulată Modern Customs and Ancient Laws of Russia (1891) un temeinic studiu referitor la familia rurală în capitolul „The State of the Modern Russian Family, and Particularly that of the Joint or Household Community
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și categorizarea acestora, propusă de J. P. Durand și R. Weil (1990). Plecând de la cercetări mai vechi, cei doi autori vorbesc de patru factori esențiali ai schimbării: factorul demografic, progresul tehnic, valorile culturale și ideologiile. Element important, remarcat de majoritatea sociologilor, factorul demografic pare a avea un rol primordial în producerea schimbărilor. Astfel, cercetătorii susțin că se poate stabili un raport de interdependență între creșterea demografică și schimbare, în sensul că prima determină o motivație intrinsecă pentru promovarea schimbărilor. Judecând prin
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a acestora reprezintă o constantă a cercetărilor psihosociologilor încă de la începutul anilor 50 când se contura timid domeniul sociologiei organizațiilor, fiecare dintre aceștia revendicându-și dreptul și autoritatea de a explicita conceptul de organizație. De exemplu, Charles Perrow (1970) renumit sociolog, considera relevantă analiza organizațiilor din perspectivă sociologică, plecând de la premisa că adevăratele schimbări la acest nivel pot fi proiectate și obținute prin conducerea și stimularea structurilor organizaționale și nu prin schimbarea personalității sau a atitudinilor individuale care se realizează mult
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
o relație de cvasidependență, în sensul că școala poartă amprenta socialului, dar în același timp are menirea de a-l transforma. Relația este reciprocă, ceea ce face din organizația școlară un sistem dinamic. Reprezintă un aspect remarcat de mult timp de către sociologi faptul că sistemul de învățământ nu funcționează numai după logica socialului, ci își urmează și propria logică, ceea ce-i conferă o oarecare autonomie. De cele mai multe ori ea se face vinovată de comportamentele inerțiale, frenatoare ce se perpetuează la nivelul școlii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
s-a realizat deja, iar școala și-a recăpătat echilibrul. Cu toate acestea, o analiză obiectivă a schimbării în educație prin raportare la cercetări experimentale sau la studiile de diagnoză a învățământului, elaborate de specialiști în Științele Educației și de sociologi -, precum și a gradului de acceptare a acesteia la nivelul școlii ca organizație sau a promovării elementelor sale la nivelul procesului de învățământ, va evidenția necesitatea aprofundării subiectului sau a revizuirii strategiilor schimbării. Nu e mai puțin adevărat că, deși mai
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]