3,995 matches
-
iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că experiența
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceva unic împreună și avem o conexiune specială. Ne apropiem frunțile una de cealaltă, aud un „ai grijă de tine, sigur ne vom întâlni din nou, undeva cândva!”, apoi realizez că buzele lui Chris nici nu s-au mișcat. Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și, doar povestind, văd cum fața i se contractează cu durere. Udita a continuat să alerge printre forme luminoase neumane, a încercat să se îndrepte către templul central, nu a reușit și s-a prăbușit întrun colț de alee, tremurând speriat și cerând ajutor cu bolboroseli greu de înțeles. Îmi descrie reacția celor din jur ca la vederea unui câine turbat și povestește cum, unul dintre bătrânii ashramului l-a luat într-o cameră și i-a vorbit despre ceea ce i
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
desfășurat așa cum le stabiliseră în casa bătrânească, actele au fost oficializate în scurtă vreme, dar norii necazurilor se adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru înmormântare, tot greul pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de copiii mai mărișori, Emilia și Mihăiță, precum și de Gheorghiță care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soră-sa și maică-sa să-l ajute pe Costache ca să coboare din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu li se va întâmpla nimic. Nu percepeau ce înseamnă armata. M. M.: Și cu dezertările astea, țiganii mai ales... S. B.: Da, dar ei abia veniseră, nu depuseseră jurământul, încă nu erau sub incidența regulamentelor militare. Erau necunoscători și speriați, săracii. Și i-au adus acolo, i-au pus la munci, ce să le facă? Dar erau docili. M. M.: Îi ții două-trei zile la rând, altceva ce poți să le faci? S. B.: Țin minte că era ofițer de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
existat diversioniști în Piață cu țepușe, știți ceva despre aceasta? M. M.: Cu țepușe? Eu stăteam atunci, ca și dumneavoastră, la televizor. După mine, jumătate de miting a fost provocare. S. B.: Ofițerii noștri stăteau în unitate și au venit speriate soțiile lui Bocăneală și Iancu și povesteau că au fost duse de la fabricile la care lucrau la mitingul de pe 22 decembrie. Spuneau că s-a auzit în boxe un țiuit, că s-a creat panică și că au scăpat din
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
000 de oameni? Judeci prin 10 oameni care au fost la baricadă și au spart-o? Asta-i Armata? Armata-i cei 200.000 de oameni, aia-i Armata. A fost vreodată împotriva Revoluției? A fost prin 10 oameni, 10 speriați sau câți or fi fost. Dar nu se poate trage o asemenea concluzie. S. B.: Raționamentul pornește de la premiza că Ceaușescu nu a fost un curajos, pentru a se concluziona că Milea a fost laș. M. M.: Dacă ne gândim
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Trage cineva din foișorul de sus, de deasupra Bibliotecii!" "Băi, dați-o naibii! Ia vedeți care-i situația! Du-te, Ștefane, și vezi!" Ștefan s-a dus. La venire mi-a spus: Dom'le, l-am găsit pe șeful Bibliotecii speriat, încercând să salveze niște cărți. Dar, nu știu: le salvează el, fură oamenii, nu știu ce fac!" S. B.: Dar, ei arătau o gaură în zid și spuneau că ar fi luat foc de la un proiectil tras. M. M.: N-avea cum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aduceau aminte de pe acasă cântările bisericești. Capela a fost plină. Mai mulți bărbați, de diferite vârste, în orice caz, veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari și domoli, docili, azvârliți de soartă pe aceste meleaguri. Când i-am văzut, am fost năpădită de lacrimi, gândindu-mă la necazurile care i-au gonit din țara lor. După slujbă, am pornit pe jos prin cartierul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
militare) am fost întorși înapoi, deoarece, convoiul escortat plecase pe la ora 13,30. Am fost purtați pe la vreo patru clădiri din Aswan (departamentul Poliției) pentru formalitățile necesare formării unei noi patrule. După 4 ore de stat în „micro-croco”, obosiți și speriați, pe la 19,10 am reușit să părăsim Aswanul, escortați, prima dată de-o singură mașină cu cinci militari înarmați cu mitraliere, după care, de pe la Luxor ne-au dat două jeep-uri, cu alți 10 militari, înarmați și ei. Ne-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
camping după vamă - mâncare, băieții au dormit, fetele au păzit. Luni 17 iulie 1995 Ora 3.30 - dimineața plecare spre Sofia. Rătăcim drumul dar îl scurtăm totodată. Nu există marcaje. Prindem un răsărit de soare superb. Toți suntem obosiți și speriați. Ora 13.30 - șoseaua de centură - Sofia - foarte complicat. Un camion ne scoate pe drumul cel bun. Pierdem două ore. După Jablanița drumul este minunat - peisaj superb, autostradă, viteză, circulație, munți, tunele rutiere luminate. Impresie totală - cel mai frumos lucru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
interzis să mai car eu ceva, ducând la mașină tot ce era de dus, relatându-i lui Liviu că dimineață m-a văzut în costum de baie (de fapt în chiloți și sutien umblând de nebună prin casă, emoționată și speriată, cu ușa de la intrare deschisă larg, din obișnuință) și întrebându-se (deci și el a rămas cu un semn de întrebare) de ce trebuie să mergem în Spania, când țara noastră este atât de frumoasă. N-am putut să-l convingem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ieșire din țară spre Oradea, unde am făcut un popas, sigur, binevenit. Aici, niște cunoștințe ne-au purtat la Băile Felix oferindu-ne o seară românească, iar joi, 10 iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am părăsit patria mamă, îndreptându-ne vertiginos, speriați, mirați și entuziasmați spre vestul „sălbatec”. Ungaria am traversat-o în plictiseală, deoarece este o țară lipsită de pitoresc. Am dorit să înnoptăm la Balaton, dar am fost deranjați de faptul că în momentul în care vedeau pașapoartele de români
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
URSS și din dispoziția la fel de expresă a conducerii de partid. Capul de acuzare erau "aluziile" la realitățile contemporane sovietice, dar și de la noi. Au urmat ședințe de partid, cu destituirea "împricinaților", sancțiuni de partid și administrative, așa că săracii erau cam speriați și și-au mai descărcat of-ul la un pahar de vin sau de țuică. Mi-l amintesc pe minunatul Toma Caragiu, "nea Tomiță", în acele vremuri secretar al organizației de partid a Teatrului, povestind cum își îndemna la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La Buenos Aires, a fost convocat și însărcinatul cu afaceri de la Montevideo, pentru a da raportul asupra pregătirii vizitei ministrului în capitala uruguayană. Se pare că dialogul cu ministrul a fost de fapt un monolog, întrucât amicul s-a întors cam speriat. Sosirea ministrului și a delegației la Montevideo era programată pentru o vineri la ora 20,30, așa că amicul m-a consultat dacă e nevoie sau nu să aranjeze, la ambasadă sau la hotel, o masă pentru "ai noștri",el gândind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru a sprijini folosirea puterii americane pretutindeni În lume și dezvoltarea În America a unei forme de capitalism de stat, puternic militarizat și centralizat. Asemenea politici implic), firește, costuri sociale ridicate și consimt)mântul tacit al unei populații pasive și speriate. Acum, cănd consensul privind „r)zboiul rece” se erodeaz), militariștii americani sunt satisf)cuți de amenințarea la adresa Israelului. Cu un cinism extraordinar, ei exploateaz) cu mare pl)cere pericolul la care este expus Israelul, susținând c) numai spiritul r)zboinic
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten și nerușinat (poate că eram totuși eu - domnul Hyde din doctorul Jekyll din mine?) reușea să-și proiecteze piciorul, ceea ce declanșa bineînțeles o competiție zgomotoasă. Când ultima placă era găsită și apărea pe ecran, ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nouă desfășurare a stilului lui de om de lume. „De unde pot să dau câteva telefoane intime?“ m-a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am precupețit nimic!... Am sacrificat totul! totul!... Oare a meritat sacrificiul? Brusc se lovește cu pumnul în coșul pieptului, în stânga: Hooo!! Nebuno!! Iar te burzuluiești?! Ce s-a-ntâmplat? întreabă Daniil speriat. Hachițe de-ale dumneaei, îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un muc negru fumegă un firișor ce se înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai speriat, Doamne... Unde voiai să fugi?.... Strigai: Fugi!! Fugi!! Ștefan tace. Daniil îl privește îndelung: Ești... ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"! Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-am spus că nu dau! Cei mai buni, cei mai viteji au mușcat pământul! se dezlănțuie Ștefan. Și noi... noi ne târguim ca-n oborul de vite! De nu vrei nu da! De nu vreți nu dați! Sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]