KorAP: Find »[drukola/base=strânge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...1547 >

38,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

curte la Spitalul Militar. M-a luat doctorul să-mi arate tablouri și să-mi dea haine rămase de la fiu-său. Dacă nu vrei să vorbești, mi-a zis, vorbește numai cu minte, nu-nțelege nimeni altcineva ce spui. Am strâns fiarele vechi și rulmenții de la CUG în vacanță, altfel nu mă primeau la liceu, am strâns păpușoi și sfeclă și struguri, altfel nu rămâneam în facultate, am învățat Proust, am luat iod când cu Cernobâlul. N-am stat în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
haine rămase de la fiu-său. Dacă nu vrei să vorbești, mi-a zis, vorbește numai cu minte, nu-nțelege nimeni altcineva ce spui. Am strâns fiarele vechi și rulmenții de la CUG în vacanță, altfel nu mă primeau la liceu, am strâns păpușoi și sfeclă și struguri, altfel nu rămâneam în facultate, am învățat Proust, am luat iod când cu Cernobâlul. N-am stat în casă, nu mi-a căzut părul, am furat Pif-uri și pixuri și bile de sticlă de la tipografie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
păcat, se poate face strigoi din asta și vine și ne mănâncă tot din frigider. Și i-a dat niște bani la nenea doctorul, să scrie pe hârtie c-a căzut și s-a lovit la cap și s-a strâns sângele acolo și n-a mai avut aer. - Da, da’ lu’ vărul meu i-a murit și sora, într-o miercuri, vară-mea care-a fost la pat doi ani, o duceau în căruț sport sau stătea numai în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o secretară. Am făcut un slalom prin mai mult de cincizeci de ani de literatură, aplecându-mă să nu smulg stegulețele, așa, înc-un viraj, frână... strâng brațele să nu dobor repere, periodizare ar fi asta, de fapt o înșiruire de plicticoșenii pe care nimeni nu-și va bate capul să le mai întoarcă de pe-o parte pe alta. Am ascultat sfaturile oficiale, am respectat reglementările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
i-a zic că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-au încăperi speciale, doar o prăpădită de cuvă, nici nu știu cum s-o folosească, au început să se mistuie manuscrisele cu enluminuri. Sala e plină, cei care au ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra capului. Îmi strâng picioarele să fac loc unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s haioși, că-s pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă. A început să râdă în hohote când se citea din Evanghelie la capul lui. Mâncăm la o măsuță care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ochi, până la sprâcene. Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal și de vacă, bucăți de oale, au început să strângă și să se întoarcă la ale lor. Dar tot așteaptă să vadă dacă nu dau, din întâmplare, peste comoară. Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă când o deschizi și tot felul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
l-a umplut de sânge și i-a scos măselele. A venit și Poliția, ăsta cred că s-a bucurat, da’ l-a bătut și Poliția. Și ce crezi că zice când îl întreabă ce învârtea pe-acolo? - Ce? - Că strânge bani pentru copiii bolnavi de cancer din România, c-așa-i el, milos, și-a început să fluture și-o legitimație... - Ei, pe mă-sa, nu se poate! - Să-mi crape ochii! Acu’ fac și eu pe mine de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
jos, cu bocancii pe ceafă. A doua zi eram în avion, colet... - Și-aici? Merge? - Ce să meargă? Acolo, numai dacă făceai doi fraieri, puneai și de-o mie de euro într-o zi. Aici? Ce să salți? Pensia babelor strânsă-n basma? Paralele pentru comândare? Moare draculu’ baba și-ți stă pe suflet, scuipă scârbit. Asta nu mai meserie... Sorin și băieții lui au trecut la polaci, mai cântă, ei îs și mai spălați, mai câștigă. Dar la doi le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a început să joace după muzica de la o crâșmă, mai latinoasă, să bată din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci de lac, l-a pieptănat frumos cu cărare, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și, dup-aia, chiar și de România. «Aveți o țară frumoasă!» zice. P.S.2. Dă-mi, te rog, un semn, să-mi aduc aminte că nu vreau să emigrez! Sara.” - Domnu’ profesor, mă agață administratorul de cum ies pe ușă, am strâns noi la asociație niște bani pentru nenorocita care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Cine ți-a mai dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pentru robul lui Dumnezeu Leonard... căruia a-nceput să i se rupă de toate... *** Lumea se plimbă agale între Mitropolie și Palat, pe strada închisă pentru mașini în fiecare sâmbătă. Tineri de partid împart baloane, eșarfe, pliante. În fața sediilor se strâng semnături. Pe băncile din fața teatrului, lângă artiștii ce expun ghivece cu flori, peisaje de iarnă, cai în galop, femei la fântână și icoane, obișnuiții locului joacă șah și discută politică. - De câte ori ți-am spus că, la șah, nu muți piesele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți lipsește nimic? - Dă-o-ncoace, tocmai mă întorceam după ea... - Și cleștii? Ați luat cleștii? - Aici sunt... - Și greutățile? Și pompele? Și fiolele? Și prelata? Și lanțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
greutățile? Și pompele? Și fiolele? Și prelata? Și lanțurile? Cheile? Și oglinzile, toate? - S-a spart una, am scăpat-o alaltăieri noapte, mi-e al dracului de ciudă, dar e dusă de-acum... - Ah, asta nu e bine deloc... Ai strâns? - N-am mai avut cum, a spulberat-o vântul, s-a luat pe picioare... - Bine, de-acum asta e... - Asta e... Data viitoare... - Stop! Oprește! - Ce ți-a venit, Furfur? Nu tu trebuia să spui asta! - Dacă n-are cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]