11,293 matches
-
mai târziu, anul 1924. Un an extrem de trist pentru artistă, căci dragul ei prieten de-o viață, GIACOMO PUCCINI, părăsea în acordurile recviemului din „Edgar”, pe o ploaie torențială și rece, lumea. O lume interesantă pentru el, căreia s-a străduit a-i realiza pentru eternitate identitatea unor personaje complexe precum Floria Tosca, Scarpia, Mimi și atâtea altele realizate cu migala unui maestru desăvârșit al artei miraculoase de a șlefui de data aceasta nu geometria îngustă și fără luciu a pietrei
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
într-un con des de umbră, preponderent financiară, deoarece oamenii, deși se mai se mai certau, acum se împăcau mediați de rude, vecini sau preoți. Că nici ei nu mai foloseau mijloacele numite pe vremuri IT ci vorbeau cu enoriașii străduindu-se să nu se facă de râs și să respecte cuvântul Domnului cel ce se numea, de veacuri, iubire... Numai că... *** ...În marele birou lambrisat cu tek și cu draperii roșii Aghiuță, un ghinionist de excepție, aștepta cu cornițele dârdâind
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
duhovnicesc și importanța acestuia în viața creștinului, în viziunea Preacuviosului Părinte Arhimandrit Teofil Părăian, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc în aceste zile cinci ani... Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinței creștine, ne străduim să ne cinstim și să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinței precum și personalitățile marcante, universale și naționale, care au amprentat istoria, veacurile și locurile cu activitatea, cu viața și cu învățăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Drept urmare, mi-am
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
de o sinceritate crudă. Nu se simțea bine. De abia ieșise din spital, dar egoistul de frate uită de suferința lui. Pentru o clipă Ștefan își dădu seama că a făcut o gafă! Privi speriat la Virgil, dar acesta se străduia să păstreze aparențele, să facă pe indiferentul. — Lasă, Ștefan, o să treacă și asta! Se pare că ne urmărește nu știu ce fel de blestem, zise Virgil. Semănăm prea mult și e un blestem. De ce să iubim aceeași femeie? Nu sunt destule femei
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378041_a_379370]
-
Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu Dumnezeiască cunună a muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănțuiești, strălucind cu Strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină, mucenice, pururea lăudate, Sfinte Dimitrie. Felicitări celor care s-au străduit să ne ofere astăzi astfel de momente! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Emoții picurate prin frunzișul toamnei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate
EMOȚII PICURATE PRIN FRUNZIȘUL TOAMNEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376308_a_377637]
-
Eu sunt atât de întors pe dos încât nu pot articula o vorbă. Aflăm de la medicul navei că pacientul este destul de grav. A înghițit multă apă și a suferit un șoc hipotermic sever. - Ce puteți face? întreabă Ingrid palidă. - Ne străduim să-i scoatem apa din plămâni, apoi să-l trecem pe antibiotice puternice. Este extrem de agitat și cred că îl vom seda! - Putem vorbi câteva clipe cu dânsul? întreb. - Doar câteva clipe. Îl găsim luptându-se cu personalul medical, proferând
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
aberațiile astea în numele cărora popoare aproape au fost rase de pe fața pământului. Eu cred că tu ești Marea Tăcere, ce ne observă fără să ne judece, doar ne observă cum noi urmăm calea sorții. Nu te înțeleg, Atotputernicule, cu toate că mă străduiesc s-o fac. Tu ești acela care ne scrie soarta? De ce o scrii pentru unii mai rea decât pentru alții. Le pui pe toate într-o pălărie și fiecare dintre noi o trage la sorți? Eu cred că pentru tine
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
de ei înșiși. Violeta pictase felicitări așa cum învățase la grădiniță,așa cum se pricepuse mai bine. Mai făcuse desene și la grădiniță și demonstra o înclinație aparte pentru această activitate. Ionuț modelase figurine din traforaj cu animale și oameni și se străduia să încropească o iesle așa cum și-o imagina el, din povestea ce i-o spusese bunicul despre nașterea lui Isus. El îl ajutase cu realizarea ieslei, îi pusese la dispoziție materilalele necesare și îl învățase cum să modeleze placajul sau
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
pacientul care uitase că tocmai fusese vizitat. - Dar, Andreea, mi-a venit o poftă nebună să dansez... Dansezi cu mine? - Eu? - Da, tu! Se uită o clipă la omul din căruciorul cu rotile. Un râs năvalic o necăji dar se strădui să pară cât mai serioasă în fața lui. La urma urmei, nu i se cerea chiar imposibilul. Era o dorință firească și normală, chiar dacă altcineva în locul ei, poate că l-ar fi refuzat, motivând că este imposibil să danseze. Ea însă
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
o poză de pomină care va aduce mult noroc, spuse fotograful. - Andreea, ne vedem jos, în sala de festivități, spuseră colegele în cor. - Oh, Doamne. Cum să scap? Simțea privirea galeșă a medicului nou venit al cărui nume nu se strădui să îl rețină. Avea timp să învețe un nume nou, spunea ea, când i-a fost prezentat. Dar, cum să scape de privirile lui care simțea că-i ardeau ceafa? La ora cinsprezece și un sfert, a dezbrăcat halatul alb
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
DAR DE ZIUA MAMEI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii. Citește mai mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
XIX. DILEME ( FRAGMENT 26), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. În zilele ce urmară, atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei, dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se ... Citește mai mult În zilele ce urmară, atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei, dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
toate și țipam îngrozită în timp ce cădeam spre mizeria de jos, m-am trezit, plină de sudori de spaimă, că muream înecată acolo! Voi acum dați-mi drumul, că vreau să-i bag ciorapii ășta împuțiți în gură și teneșul! Se străduia să scape, însă mama și tata o țineau strâns și se abțineau să nu râdă, ceva mai ușurați că fata nu înnebunise, cum crezuseră și era cu mintea la locul ei, slavă Domnului! Deși erau destul de enervați de glumele proaste
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
moravurile sale, în raport cu morală creștină ortodoxă...” pentru că „Așa sunt cărțile Nadiei Linul Urian. Portrete de oameni plini de frumusețe și hâr, prin care străbate lumină, sau, în opoziție, suflete opacizate de țină păcatelor. Citiți doar «Cânepă» și vedeți cum se străduiește autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ștearsă de tot din memoria colectivă a românilor, legată de această esențială ocupație a femeii de la sat, care posedă o adevarată industrie casnica a confecțiilor vestimentare tradiționale românești : melita, urzoi, stative, drâglă, sucala
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
textual: „Ești/ Icoana mea;/ Pe Cer./ Când mă uit la Carul Mare,/ Văd chipul tău luminat.// Fără tine,/ Chipul ar păli,/ Trupul s-ar înțeleni,/ Pierzându-se...// Casa mea mea/ E făcută după cuibul visurilor tale...” Departe de a se strădui pentru o desprindere de lume pentru vreuna paralelă, Menuț Maximinian își concretizează senzațiile la cote de amplitutidine maximă, înspre binefacere. A lui, a cui trebuie pe lumea asta! Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Menuț Maximinian / Baki Ymeri : Confluențe
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
vânat,Fuge ca un apucat,Nici glonțul nu îl întrece,Viteză are cât zece.Dar cu toată frica lui,... XIV. PISICA NOASTRĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Acolo unde muncim Suntem trei, ne străduim Treaba să ne-o facem bine, Altfel șefa nu ne ține. Mai avem și „ajutoare“: Mâța sură, nu prea mare. Ea mai vine-atunci când poate, Să se-amestece în toate. Ne rostogolește gheme, Chiar de nimeni nu se teme, Se
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
este primejduită de blestemul Durerii, atunci să mergem și noi să ne luptăm cu nemernica Iarnă, un bun prilej să ne extindem împărăția. Abia aștept să ne pregătim de luptă. - Destul, creier turbat, îi reteză elanul năbădăiosului războinic. M-am străduit să evit lupte neghioabe cu tot soiul de netrebnici ca să mențin prosperitatea împărăției. Vreți ca supușii noștri să nu mai ducă un trai îmbelșugat? - Nuuu! strigară toți demnitarii. - Vreți să ne împărțim bogățiile cu săracii și nenorociții din țara stăpânită
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
de a fi iubit. La rândul său, răspunde cu dragoste când simte mângăierea mamei tresăltând la auzul vocii ei. În momentul nașterii, plânsul noului născut nu se liniștește decât la vocea blândă a mamei sale. Oricât de mult s-ar strădui asistentele la naștere să îl liniștească, noul- născut se simte în siguranță doar la pieptul mamei sale. La auzul vocii și la mângâierea sa. Vocea pe care a auzit-o atâte luni... mângâierea... dintr-o dată, devin reale pentru el, adormind
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
nu onorase angajamentul nobil de a-i oferi sprijinul său ori de câte ori va avea nevoie de el. După care, își reveni. Cu o precizie nemțească, ca un arc bine uns. Sigură pe ea, pe mintea ei și pe forțele ei. Se strădui să-și recapete silueta, să își consolideze poziția în firmă și să nu lipsească mai mult decât era necesar de lângă comoara ochilor ei, minunea de copil care se înălța pe zi ce trecea, ca o floare, protejată și iubită mai
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
fetei, mișcându-se lent în ritmul melodiei. Vocea solistului te invita la iubire, versurile sunând ca o chemare. Era melodia FARĂ EA din repertoriul formației HOLOGRAF. Solistul formației CLEȘTAR nu avea aceeași căldură în voce ca Dan Bitman, dar se străduia să fie cât mai convingător. Ștefan o privea în ochi pe Dalia, depărtând-o un pic de el. Aceasta suportă cu destul curaj privirile sale întrebătoare. - "Ce ascunzi în căpșorul tău drăgălaș frumoaso?" se întreba bărbatul dornic oricând să se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
din țara asta iubesc limba română, o vorbesc corect, fără barbarisme și o apără când snobii o stâlcesc cu străinismele lor. Apoi, avem „ofițerii de gardă” ai limbii noastre, toți învățătorii, profesorii, în special cei de limba română, care se străduiesc în anonimatul lor modest, să-i învețe pe copiii și tinerii țării dragostea și respectul față de limba strămoșilor. Și mai trebuie să fim liniștiți cu privire la viitorul limbii române, întrucât toți românii își iubesc limba , pentru că au învățat-o de la mamele
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
și tinerii țării dragostea și respectul față de limba strămoșilor. Și mai trebuie să fim liniștiți cu privire la viitorul limbii române, întrucât toți românii își iubesc limba , pentru că au învățat-o de la mamele lor. Să nu uităm cât de mult s-au străduit și înaintașii noștri ca s-o apere și să o păstreze intactă. Să ținem minte mereu versurile lui George Coșbuc: „Astăzi stăm și noi la pândă/Graiul vechi să-l apărăm/ Dar pe-ascuns dușmanii cată/ Să ni-l fure
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
își fluieră lugubrul cântec și vei înțelege mai bine cât de lungă este o zi atunci când gheara răului este adânc înfiptă în viața unor oameni care au o singură vină: își iubesc pământul zălogit de miticii lor strămoși și se străduiesc să facă, din respect pentru aceștia, pe acest pământ, moștenire sacră, o adevărată grădină în care copii lor să se simtă, după milenii de rătăciri, acasă. Pare atât de puțin, dar cu ce preț... Deseori cu prețul spaimei că tu
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]