6,757 matches
-
lângă vechiul copac ale cărui crengi se întind spre cer, rugând îndurare, văd cum casa este învăluită într-o negură deasă. A venit întunericul. O ființă care mă urmărește și, întotdeauna, este cu un pas în urma mea. Florile își pierd strălucirea, căpătând o altă culoare. Acum sunt negre. Un negru murdar, parcă, de praf. O adiere lină prevestește ceva rău. Sunt înconjurată de o lume care parcă cere îndurare. Numai eu aștept întâlnirea cu întunericul. Acum nu mai fug. Cu fiecare
Pasii intunericului. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea. ― E idiot rău căpitanul ăsta! zise ea plictisită. Titu se socotea întrucîtva tovarăș și complice. Aflîndu-se acuma între patru ochi cu ea, i se păru și mai frumoasă, decoltată adânc și cu brațele goale cum era, și cu o strălucire stranie pe figura-i enigmatică. Îi șopti cu entuziasm reținut: ― M-am ales și eu cu ceva din pățania de azi, că v-ați încolăcit brațele pe gâtul meu cu atâta ardoare de parcă... ― Vezi, nici nu mi-am dat seama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare ce a avut-o ieri după ce s-au despărțit, când Deli-ceanu, desigur în urma insistențelor lui Roșu, i-a pus în vedere că rămâne mai departe la Drapelul, cu același salariu, fiindcă ziarul are nevoie de serviciile lui. Cu o strălucire plină de încredere, Titu exclamă: ― De-acum nu-mi pasă de viață... Alaltăieri mă credeam în pulbere și azi iată-mă cu două lefuri!... Am noroc și pace!... Trecuse și pe la Tanța, să-i spuie ce noroc a avut. Fata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mare lucru. Echipajul obișnuia să-l tachineze mereu cu chestia asta. În aceste ocazii râdeau cu el, nu de el. Dallas se scutura, se răsucea. Își punea sângele în mișcare. Auzea parcă mușchii cum scârțâiau, după atâta timp de inactivitate. Strălucirea unui indicator galben, mai elocvent decât o voce, îi monopoliza atenția. Acest soare miniatural, acest ochi de ciclop, era modalitatea grațioasă a Mamei de a-i anunța că nu fuseseră treziți pentru a asista la întoarcerea pe Pământ. Dallas se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
machiaj, nu lasă pielea să respire. O parte de farduri sunt absorbite de piele. Cu timpul pielea îmbătrânește și se ridează. Frumusețea chipului este dată în mod natural, din interior, când iubirea din inimă se revarsă și dă lumină și strălucire ochilor și feței, când toți mușchi feței sunt relaxați de calmul mintal, aflat în armonie cu Universul. 4.9. Aerul Pentru a trăi, omul are nevoie de aer. Procesul respirației se produce automat, dirijat de subconștient. Aerul este un gaz
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
această stare fizică sau „trans-fizică”, așa cum am numit-o în altă parte, nu înseamnă a fi transformați într-o luminozitate. Și aici se comite foarte ușor o greșeală de interpretare, considerând că atunci când Paul vorbește despre „glorie”, el înțelege o strălucire asemenea unui bec electric. De obicei nu e așa. S-ar putea să existe unul sau două fragmente când Paul se mișcă în direcția aceea, probabil ca un ecou al Dan 12, dar, cel mai adesea, textul acela este utilizat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să se încaiere cu oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru cu norișori albi, îngrămădiți în forme dense și precise, melancolia pădurii însorite, gustul acrișor al măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu ne mai "conversasem", cum zicea, încît aproape că nici nu mai făceam legătura între ea, așa cum era în realitate, o fată de optsprezece ani, și felul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deosebit de semnificative pentru mișcarea de eliberare a întregii națiuni: „Dacă mai trebuie o dovadă de trăinicia neamului românesc pe pământurile ce i-au fost date cândva în stăpânire (subl. ns., I. A.), ea ne vine de peste Prut, ca o cotropitoare strălucire de adevăr. Un secol de opresiune înfricoșată, exercitată în chip voit și după un plan hotărât de forța imensă a guvernului țarist, cât și în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mutuală cu Uniunea Sovietică constituind numai unul din motivele măsurii adoptate de Regele Carol al II-lea și de primul ministru Gh. Tătărescu. Nicolae Titulescu a avut un mandat de dus la îndeplinire și l-a dus cu talent și strălucire. Mai devreme sau mai târziu, în atmosfera tot mai tensionată de atunci pe plan intern și internațional, misiunea lui se apropia de sfârșit, dar în nici un caz în maniera neelegantă, utilizată la 29 august 1936. În ce privește discuția noastră, rămâne de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
acestei zone ontice fiind decisivă. În schimb, aura individualității spre care el și-a focalizat revărsările de adorație erotică și dragoste cutremurată este investită cu prea-plinul unei lumini selenare. Un asemenea contrast nocturn dintre un fundal de beznă și o strălucire de astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele două se împletesc și își potențează reciproc efectele. Plutind în lipsa de contur și certitudine a beznei învăluitoare, cel captiv
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei cumulări copleșitoare de vise frânte, de ascendențe și tendințe neîmplinite. Atracția pentru paradigma artei ar crește în intensitate debordant odată cu încercarea de prigonire și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă de un impact amplu și covârșitor. Aici se acceptă revărsarea fragmentară a strălucirii precum punctele stelare din bezna nopții senine pentru a evita amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată, așadar, cum fragilitatea copilăriei și a adolescenței, echilibrul de sine al maturității, descendența calmă aferentă apusului de viață dar și momente excepționale ce pot
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se ascunde dincoace de el. În fața conștiinței sale se opun, acum, imaginea imanentului și a efemerității ipostazei omului pierdut în corporal alături de cea care-i expune o picătură metafizică de transcendență ce indică un destin abisal pentru ființa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În strălucirea descoperirii și reînnoirii mistice, darurile temporalității se ofilesc înainte de a fi oferite. Survine aici demersul unei departajări valorice între opțiunea înclinării conștiinței spre întreținerea dinamicii senzuale a trupului și cea a dăruirii sale către efervescența spiritualității absolute. Pentru cel deschis
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale acestei spiritualități în fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea, puternic opturată nu poate fi stinsă cu desăvârșire. Astfel, chemarea transcendenței vine către propria substanță, către propria natură care este așezată asemeni unei scântei metafizice în fiecare suflet uman. Ea se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este promisiunea unui altceva care întrece cu mult darul Divinității. Această noutate bizară este asemeni unei porți sculptate în fildeșul demiurgiei cosmice. Ea atrage ca strălucirea unei enigme ce se dorește decriptată și larg deschisă. Dar pentru a păși spre ea, omul tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Stoparea temporalității echivalează cu ieșirea din paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]