4,034 matches
-
îl vor apăra toți, pe-un scriitor incomod cine? strînge ea colțul gurii într-un surîs ironic, pe care, dacă nu m-ar lovi în amintire gesturile ei feminine de pînă azi, dacă n-ar exista amintirile! i l-aș strivi cu un dos de palmă, dar la ce bun?! ar fi o lașitate în plus; Doamna Ana s-ar răsuci în mine; poate c-ar trebui să fug în baie, să vărs; Doamna Ana m-ar părăsi și ea, altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adormit și m-am trezit când plecau. Ceea ce nu le-a împiedicat să mă caute iar azi după masă, tot pe plajă, când se scotea năvodul de pescuit. Slabă recoltă: plevușcă și mii de crabi pe care „poeții noștri“ îi striveau încântați sub uriașii lor... pantofi. M-am întors cu Doamna Negulescu, care are de câștigat când o cunoști mai bine, cu Piticu și cu Lisette. Piticu și Dna Negulescu pe nisipul umed de pe plajă, eu cu Lisette, pe drumul dintre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să-i coste scump, fiindcă acum colosul care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri seara Moartă de oboseală, m-am întors de la școală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
7-8 pagini, poate nici atît, ce-ar purta titlul „Artă și natură”, privind teoretic semnificația acestei arte și - practic - contribuția lui unică la noi. Îl găsesc potrivit pentru Ateneu. La Cronica unde mi-a fost cerut, ar fi să-l strivesc, reducîndu-l la sfert. Dacă ai fi de acord, aș renunța pentru dv. la articolul despre Bacovia, oferindu-vă în schimb acest material, care - însoțit de cîteva planșe (proiecte de grădini și parcuri etc., care ar putea fi frumos reproduse), ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rămîi fără mamă cînd nimeni nu se gîndește la asta și cînd ea are doar 54 de ani - dacă o mamă mai are vîrstă. Singur d[omnu]l cu mașina din P[iatra] N[eamț] nu știa asta și a strivit-o de șosea aici, în satul ei. Aici unde mă aflu acum și unde e f[oarte] greu. De ai cale treci și pe la mine. De nu, te voi vizita eu după cum am zis. Aștept să-mi scrii, să-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
inuman care se autoaneantizează în jurul lor. în al doilea rînd, mă îndoiesc serios că Daneliuc vede cu adevărat Romînia de azi. Baba care se plînge că a fost violată, literele care se desprind din sloganul de pe combinat (și bineînțeles că strivesc un muncitor), compulsia de a băga în film tot ce se vede la televizor (gripa aviară, căpșunarii) toate astea indică un regizor care apocalipsează-deci-există într-un 1990 perpetuu. în al treilea rînd, nici măcar nu sînt sigur că isteria asta mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aviară, căpșunarii) toate astea indică un regizor care apocalipsează-deci-există într-un 1990 perpetuu. în al treilea rînd, nici măcar nu sînt sigur că isteria asta mai e autentică. Atunci cînd Daneliuc folosește o imagine atît de obosită ca aceea a muncitorului strivit sub o literă din Republica Socialistă Romînia, mi-e greu să nu-l suspectez că simulează, că se opintește mecanic să ridice filmul la cota regulamentară de isterie. Dar asta e irelevant. Filmul nu merită văzut, după cum nu merita finanțat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ce fusese cosită de trei ori dar acum, după ploile din septembrie arăta ca primăvara. Culesul l-au început de la hotarul cu Ion Cârlan, primele coșuri au fost golite în zdroghitoarea pusă peste gura căzii; Gheorghiță învârtind mânerul ciorchinii erau striviți între cele două suluri de lemn crestate ce se roteau. Primul must din recolta anului 1938 se scurgea în cadă. Degustarea primei căni s-a făcut după ce au mâncat cîte o felie de pâine proaspătă, dintr-o pâine făcută de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
inclus cuvântul „țipa“, care urma să fie interpretat involuntar de unul dintre noi, ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acuzată că a stricat ceea ce de fapt distrusese; a doua reacție a fost să mă consoleze: Allons donc, ce ne sont que des papillons de potager! - ceea ce a Înrăutățit și mai mult lucrurile. O pereche siciliană cumpărată de la Staudinger fusese strivită și deteriorată. Un uriaș exemplar din Biarritz era total mutilat. Mai fuseseră strivite câteva dintre capturile locale preferate. Dintre acestea, o aberație asemănătoare cu varianta canariană a speciei s-ar fi putut repara cu câteva picături de clei; dar un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să mă consoleze: Allons donc, ce ne sont que des papillons de potager! - ceea ce a Înrăutățit și mai mult lucrurile. O pereche siciliană cumpărată de la Staudinger fusese strivită și deteriorată. Un uriaș exemplar din Biarritz era total mutilat. Mai fuseseră strivite câteva dintre capturile locale preferate. Dintre acestea, o aberație asemănătoare cu varianta canariană a speciei s-ar fi putut repara cu câteva picături de clei; dar un prețios gynandromorph, cu partea stângă mascul și partea dreaptă femelă, al cărui abdomen
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-i evite: niște indivizi mari, cu ape de mătase În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă, dar mai leneși: anihilarea a doi sau trei asemenea bețivani Împuțiți pe care-i striveam cu mâna Înmănușată pe gâtul calului Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i picurau pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște resturi ale eului meu obișnuit, rămășițele unei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară!! Nu ne lăsa!! Nu ne părăsi!! Mântuiește-ne!! Apără-ne!! Salvează Orașul Sfânt!! Nu!! Nu se poate ca Minunea Lumii să moară!!" Țamblac, istovit, cu tristețe, răpit amintirilor: Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prinse de război: soața și fiica lui Radu cel Frumos, vrăjmașul de moarte al lui Ștefan. De ce l-a alungat din tronul Țării Românești?! izbucnește furios Alexandru. Taica e acum un biet pribeag prin Transilvania, își șterge Voichița o lacrimă strivită în colțul pleoapei. Se zice c-ar fi bolnav. Ce rău poate să-i mai facă Marelui Ștefan Vodă? Maria pune mâinile pe creștetul Voichiței cu blândețe: O să-l rog, Voichițo... O să-l rog... Voichița cade în genunchi, îi sărută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a rușinat, cu trufașa lui mândrie, să se fălească către regii și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul Ștefan, palatinul Moldovei, au bătut și au strivit o mare armată turcească la Podul Înalt, repurtând o prea strălucită izbândă... Prin oamenii săi..." Mulțumesc, bunule părinte. Ce vă spuneam? "Soarele când răsare..." Dar, dar ce pot să fac? Mă las jefuit. Îi las lui "gloria" toată. Să și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în primejdie, mare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult să știe cu ce mașină se va întoarce la București... Cum a rezistat în acele zile Doina, numai Dumnezeu știe! Căci numai El a putut-o ajuta atunci. Dumnezeu întărește pe cei pe care - fără a dori să-i strivească, dimpotrivă - tot El îi împovărează, lăsându-i pe ceilalți să se descurce cum pot. * În acel an, 13 decembrie cădea într-o duminică. Sâmbătă, pe 12, Marcel Mihalaș mi-a telefonat de două ori și am vorbit îndelung: mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu scutul existenței ei. Doina trebuie să trăiască mult, mult de tot: și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1937, bunico, la 24 de ani după moartea ta... Păcat că nu ai apucat primul război mondial... Ai murit chiar în ajunul lui... E groaznic să ratezi evenimente atât de importante... - Vorbești ca un copil!...” * „ - Nu mă recunoști? Sunt băiețelul strivit de plăcile acelea de marmură din subsolul Școlii de aplicație din Cluj...” „Ce tare te iubesc, Vova, ce tare te-am iubit toată viața... să știi că am și scris despre tine... te-am evocat...” * „ - Știți, eu sunt autorul dicționarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Postularea acestei proeminențe ține de marota ierarhizării pe categorii generice și nu pe valori particulare, proferată de regulă, în propriul profit, de către filozofi, cu precădere cei de filieră post-kantiană, ca Hegel sau ca irezistibilul nostru Noica. Dacă nu ne lăsăm striviți de autoritatea lor (e greu să nu ne lăsăm, dar dacă nu izbutim acest efort suntem pierduți), nu se poate să nu vedem că dintre marii filozofi ai lumii, care nu sunt prea mulți, singur Platon suportă alăturarea de marii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că tatăl fiilor lui Netuța a spart aceste diamante, pe care sora Netuța, cu lacrimile ei și cu sudoarea, cu jertfa întregei ei vieți, s-a străduit să le refacă, să le redea strălucirea și valoarea care le-au fost strivite de tata lor. FRATELE T I T I Un copil mic și apoi un om mic de statură, cu ochi strălucitori. Mi-l amintesc: avea trei ani și-l legăna în albie pe fratele lui mai mic, Ionel, când am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]