4,158 matches
-
IX, p. 305 și 322. 353 Astfel se explică de ce Eminescu este un poet mare, iar Noica este un filozof nesemnificativ, fiindcă acesta din urmă nu a intuit că filozofia se construiește pe idei filozofice, iar nu numai pe o structurare particulară a textului. 354 Este edificator în acest sens cazul lui Hegel, apreciat de foștii săi profesori de filozofie ca "idiot", dar care, după ce și-a construit sistemul, a considerat că reprezintă forma absolută a filozofiei. 355 Este improprie, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod direct hegemonia SUA, universul de cazuri posibile nu se extinde în această zonă. Selectarea cazurilor de pe lista statelor-poli identificate de neorealiști decurge logic din teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perioada 2006-2008, precum și, sporadic, alte texte scrise/orale difuzate în spațiul public (reclame, anunțuri, prospecte etc.; ocazional, comunicări, intervenții, lucrări științifice) sau în spațiul privat (conversații spontane, mesaje prin e-mail). 2. Fenomenele care ne interesează constau în preferința marcată, în structurarea mesajelor, pentru anumite tipuri de conectivitate în dauna altora, fără alterarea informației substanțiale (factuale) transmise, dar cu efecte pragmasemantice importante; vom numi aceste fenomene, cu un termen aproximativ, conversie discursivă. Trebuie să precizăm că este vorba, în sens strict, despre
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
lanțuri copulative, care s-ar explica parțial prin reducția structurii binare. 21 Vezi Zafiu (2005), pentru o analiză complexă a adversativelor românești. 22 Cf. GALR I: 640. 23 Cf. Gorăscu (1983). 24 Precum și are un rol suplimentar față de și în structurarea sintactico-discursivă a enunțului: segmentează șirul de elemente aflate în raport copulativ și emfatizează caracterul deschis (până în acel punct) al enumerării. 1 Toate tipurile de conectare/conectori antrenate în procesele luate în discuție sunt din familia conectivității logico-semantice (prin conectori al
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să lucreze în colectiv, cu intenții practic politice, în special cu o filozofie și o concepție științifică despre lume, ca mijloc pentru structurarea conștientă a vieții și pentru îmbunătățirea lumii.“ (Fr. Stadler, Studien zum Wiener Kreis, Suhrkamp Verlag, 1997, p. 481.) 75 O. K. Bouwsma, op. cit., p. 106. Wittgenstein a reluat această temă cu ocazia unei discuții pe care au avut-o la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Uniunea Interparlamentară Secțiunea I-a Dimensiunea parlamentară statală și influențele acesteia asupra politicilor internaționale Capitolul 1 Dreptul parlamentar, componentă a democrației Alături de instituția șefului statului și guvern, parlamentul constituie, în cadrul oricărei societăți democratice, o instituție politică cu rol major în structurarea și funcționarea acesteia 3. Ea este instituția care s-a dezvoltat ca urmare a aplicării în practică a principiilor separației puterii și al reprezentativității. De-a lungul vremii, această instituție a cunoscut numeroase transformări, atât în modul de constituire, structurare
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
structurarea și funcționarea acesteia 3. Ea este instituția care s-a dezvoltat ca urmare a aplicării în practică a principiilor separației puterii și al reprezentativității. De-a lungul vremii, această instituție a cunoscut numeroase transformări, atât în modul de constituire, structurare, funcționare, al atribuțiilor și funcțiilor, cât și în privința rolului și locului în societate, a relațiilor cu celelalte instituții ale statului. Instituția parlamentului a jucat în decursul timpului, încă de la apariția sa în secolul XIII, un rol hotărâtor în democratizarea statelor
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
caracter militar și de securitate, de protecție a mediului, profesionale, și alte tipuri. În general, organizațiile internaționale cu vocație de universalitate au un caracter ambivalent, determinat de o întrepătrundere între elemente de natură politică și tehnică 167. În funcție de gradul de structurare, există organizații informale, caracterizate de relații spontane, flexibile, cu scopuri nedefinite și structură neexplicită și organizații formale, cu structură clar definită. Deși statele rămân în continuare entitățile dominante ale sistemului de relații internaționale, organizațiile internaționale, create prin voința statelor, joacă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale După o perioadă ceva mai lungă de timp, în care au existat contacte individuale fără un cadru organizat, odată cu Tratatul de la Maastricht (semnat în februarie 1992), s-a încercat pentru prima dată o structurare a relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale. În două declarații anexate la tratat s-a subliniat faptul că parlamentele naționale joacă un rol semnificativ în activitatea legislativă comunitară și de aceea se dorește o colaborare mai strânsă între parlamentele
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
socială ............ ........................................... 144 1. Organizarea rețelelor sociale ........................................................ 145 2. Acțiune implicată În rețele ............................................................ 149 3. Cercetări empirice ale modelului implicării ..................................... 151 4. Rețele sociale și capital social ...................................................... 163 VII. O teorie a câmpurilor organizaționale ........................................... 167 1. Instituirea câmpurilor organizaționale .......................................... 169 2. Structurarea și logica câmpurilor organizaționale .......................... 172 3. Aplicație a teoriei câmpurilor organizaționale - studiu de caz .......... 176 VIII. Considerații finale ................................................................ 196 Bibliografie ........................................................................ 202 I. Introducere Analiza formelor de organizare socială este o preocupare relativ recentă a sociologiei. În sociologia clasică, În a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
infuzate de norme și culturi ce definesc raporturile de putere și conferă statusuri diferite actorilor (dominanți sau dominați) și posedă o structură stabilă de relații sociale Între actori. Întrebările mai generale pe care le formulăm sunt cum se produce organizarea (structurarea) câmpurilor, cum se constituie o anumită arhitectură instituțională a relațiilor de schimb stabile Între actori, precum și reproducerea structurilor de cooperare la nivelul organizațiilor și al câmpurilor de organizații. Cu alte cuvinte ne Întrebăm cum se Întemeiază și reproduc relațiile economice
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea problematicii costurilor tranzacționale (și odată cu aceasta, a relațiilor agent - principal și a incompletitudinii contractelor) a echivalat cu o schimbare de paradigmă În economia neoclasică. Conceptul omniprezent problematicilor anterioare, constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
semnificații Împărtășite) și relații sociale stabile. Din rațiuni mai degrabă metodologice, Scott (1998) accentua delimitarea câmpurilor după criteriul obiectiv al funcțiilor serviciilor și produselor realizate de către acestea. Totuși, Fligstein nu produce vreo delimitare sau clasificare a câmpurilor, dar consideră că structurarea acestora urmărește delimitarea spațiului de dominație constituit de stabilizarea relațiilor sociale și asumarea unei culturi locale. Câmpurile sunt construcții ale actorilor ce dispun de capitaluri materiale, relaționale și simbolice și care Încearcă În aceste condiții să permanentizeze o rețea de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este Împărtășit și de Bourdieu care Îl asimilează conceptului de habitus. Fligstein (1996) adaugă studierii instituțiilor o componentă politică referitoare la stabilirea și acceptarea anumitor raporturi de putere Între actori. Instituțiile și relațiile sociale sunt concepute ca modalități complementare de structurare și ordonare a spațiilor sociale, de producere a cooperării. Teoriile organizațiilor diferă și in funcție de felul În care concep rolul rețelelor vs. celui al sistemelor culturale (incluzând, cf. Scott (2004:74 - 85), elemente cognitive și normative ce constituie deopotrivă fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prin creșterea incidenței comportamentelor prescrise (așteptate) În rândul celorlalți actori și, de asemenea, social legitimată ca urmare a transparenței cognitive se ajunge la armonizarea sau implicarea instituțiilor În sistemul de relații sociale și stabilizarea câmpurilor. Relațiile și instituțiile intervin În structurarea acțiunii atât În interiorul unei coaliții (organizații) cât și Între membrii unor organizații diferite, menținând ordinea socială a spațiilor sociale organizate (Bourdieu, 1977). Instituțiile iau forma concepțiilor dominante (miturilor raționale), În timp ce relațiile se conturează ca așteptări subiective inferate din istoria interacțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lor. Cyert și March (1963) și Pfeffer și Salancik (1978,2003) consideră organizația drept o coaliție de interese diferite. Menținerea coaliției este scopul comun al organizației. Întrebările la care acești teoreticieni Încearcă să găsească răspuns sunt: modul de apariție și structurare a firmelor, relațiile de putere În cadrul firmelor și Între acestea, modalitățile de luare a deciziei, alocarea resurselor În cadrul organizației și Între organizații, capacitatea instituțională a organizațiilor și piețelor. Teoria costurilor tranzacționale formulată pentru prima oară de R. Coase În 1937
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
din urmă fiind determinate de tehnologie, sunt determinanții costurilor tranzacționale. Adoptând inițial un model funcționalist simplist, Williamson argumentează că, În istorie, supraviețuiesc și evoluează instituțiile cele mai eficiente În reducerea costurilor tranzacționale (firma capitalistă, de exemplu). Instituțiile, ca moduri de structurare a recompenselor (incentive alignment) sau, altfel spus, diferite moduri de organizare a tranzacțiilor (governance structures), sunt rezultatul eforturilor de minimizare a costurilor tranzacționale. Instituția firmei capitaliste moderne este, În concepția sa, Încununarea eforturilor de economisire a costurilor tranzacționale și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
modelate cultural și asumate social Într-un anumit context istoric, și nu realități naturale rezultate din presiunea către eficiență și pragmatism. În fapt, conform acestei abordări, instituțiile modelează cognitiv indivizii astfel că, În cele din urmă ele sunt răspunzătoare de structurarea patternurilor de interacțiune și a cooperării sociale, și nu agregarea intereselor individuale așa cum asumă abordările economice realiste. Interesele sunt, la rândul lor, construcții ale societății raționale și eventuala divergență a acestora este mai mult o caracteristică sistemică decât una interindividuală
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
anumită măsură, dar și capabilă să le modifice ca urmare a jocului de interese și puterii diferențiale a actorilor În sistem. Acești autori se deosebesc În funcție de relativa independență pe care o acordă acțiunii, dar și În funcție de felul În care concep structurarea acțiunii de către instituții. În concepția lui R. Scott, instituțiile se bazează pe trei piloni: pilonul reglator; pilonul normativ; pilonul cultural-cognitiv (2004:72 - 81). Economiștii neo-instituționaliști, precum North (1990), Ostrom (1990) sau Williamson (1993), studiază În special pilonul reglator al instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
criteriu de evaluare externă a organizației ce se operaționalizează ca grad de satisfacție a constituenților, fie aceștia salariați, proprietari, clienți, comunitate (Pffefer și Salancik, 1978, 2001). Eficacitatea are, la rândul ei, o Înțelegere socială, nefiind un dat natural care ghidează structurarea organizării. Satisfacția constituenților nu este Însă neproblematică, ci presupune conflict și inconsistențe rezultând din definiții contradictorii, din logici (instituționale) de gândire diferite. Definiția social vehiculată pune accentul pe anumite trăsături, consecvente unei logici instituționale și valorizate de unii constituenți, În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plasându-se Într-un plan politic, nu doar pragmatic (Holm, 1995) contribuie la modificarea instituțiilor. Instituțiile și acțiunile sunt judecate În cadrul unui raport de interdependență, ca procese corelate și compatibile. În acest sens, studiile efectuate de Giddens (1979, 1984) asupra structurării ne furnizează un cadru util pentru analiza interdependenței acestor forțe. Structurarea este termenul creat de Giddens pentru a ne reaminti că structura socială implică aplicarea unor tipare extinse În timp și spațiu la activitățile și raporturile sociale. Giddens preconizează existența
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contribuie la modificarea instituțiilor. Instituțiile și acțiunile sunt judecate În cadrul unui raport de interdependență, ca procese corelate și compatibile. În acest sens, studiile efectuate de Giddens (1979, 1984) asupra structurării ne furnizează un cadru util pentru analiza interdependenței acestor forțe. Structurarea este termenul creat de Giddens pentru a ne reaminti că structura socială implică aplicarea unor tipare extinse În timp și spațiu la activitățile și raporturile sociale. Giddens preconizează existența a ceea ce el numește „dualitatea structurii sociale”, identificând În ea atât
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituții - acțiune trebuie să ținem seama de interdependențele reciproce dintre acțiune și instituții. Această reciprocitate se bazează pe relația dialectică dintre cunoaștere și baza sa socială - cunoașterea este un produs social și cunoașterea este un factor al schimbării sociale. „Teoria structurării lui Giddens și teoria constructivistă a lui Berger și Luckmann se asociază cu numeroase alte concepții pentru a susține un rol mult mai activ - În sens pozitiv - al actorilor individuali și colectivi, precum și o viziune mai interactivă și mai marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
complexității tranzacțiilor ce implică numeroși indivizi și sunt extinse În timp și spațiu, ca urmare a diviziunii muncii, este asociată cu amplificarea costurilor tranzacționale și necesită instituții formale, impuse de o a treia parte, pentru reducerea incertitudinii cu privire la termenii contractului. Structurarea „relațională”, personală, bazată pe reciprocitate În cadrul interacțiunilor sociale este soluția societăților premoderne În care specializarea este scăzută, dar nu mai este posibilă odată cu creșterea complexității societăților industriale. Totuși, North recunoaște importanța instituțiilor informale și a structurilor locale de relații ce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
actanți (În analiza de rețea, numit broker-ul) având relații cu doi actori ce nu au raporturi Între ei acționează ca vehicul (go between) Între aceștia asigurându-i reciproc de credibilitatea celuilalt. Este astfel posibilă conexiunea subgrupurilor În cadrul rețelelor și structurarea diferită a acestora. Procesul de formare a rețelei presupune crearea de „punți” (bridges) Între relații implicate și astfel libera circulație a capitalului social În rețea. În baza studiului etnografic Întreprins, Uzzi (1997) enunță o serie de propoziții privind comportamentul specific
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]