KorAP: Find »[drukola/base=sufla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...238 >

5,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și umed. Aducea o mireasmă de flori care venea din cartierele cele mai îndepărtate. Pe străzi, zgomotele dimineții păreau mai vii, mai vesele ca de obicei. Pentru orășelul nostru, scăpat de teama surdă în care trăise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
povestea cu șobolanii. ― I-auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l determinaseră să-și riște viața cântând, la niște parăzi duminicale, din instrumentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
scurtă vreme după predică, au început căldurile. Venea sfârșitul lunii iunie. A doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
descrie, în acest moment de vârf al căldurii și al bolii, situația noastră generală și, cu titlu de exemplu, violențele concetățenilor rămași în viață, înmormântările celor morți și suferințele îndrăgostiților despărțiți. Spre mijlocul acestui an vântul se pornise și a suflat timp de câteva zile, peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
îndoielnic". Sărbătoarea tuturor Sfinților din anul ăsta nu a fost ceea ce era de obicei. Desigur, vremea era așa cum trebuia să fie. Se schimbase brusc și căldurile târzii făcuseră dintr-o dată loc frigului. Ca și în ceilalți ani, un vânt rece sufla acum încontinuu. Nori groși alergau dintr-o parte într-alta a orizontului, acopereau cu umbră casele peste care, după trecerea lor, recădea lumina rece și aurie a cerului de noiembrie, își făcuseră apariția primele impermeabile. Dar se observa un număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să-i facă bătrânului astmatic vizita de seară. Cerul lucea blând deasupra caselor din vechiul cartier. Un vânt ușor sufla fără zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi bărbați au dat peste vorbăria bătrânului. Acesta le spunea că erau unii care nu puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
despre viață, vezi bine) că fiecare poartă în el ciuma, fiindcă nimeni, da, nimeni pe lume nu este neatins. Și că trebuie să te supraveghezi fără încetare ca să nu fii adus într-o clipă de neatenție în situația de a sufla în chipul altuia și de a-i transmite boala. Ceea ce e firesc, e microbul. Restul, sănătatea, integritatea, puritatea, dacă vrei, este un rezultat al voinței, și al unei voințe care nu trebuie să se oprească niciodată. Om cinstit, cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

dinți, încercând să găsescă cuvântul potrivit... enigmatic pentru așa ceva. Nu, cred că e exact ce se spune că ar fi: o scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni nu suflă un cuvânt despre conținutul acestei scrisori. Amir va spune că testele de laborator au fost neconcludente, că nu se poate descifra cu claritate nici un cuvânt. La prima silabă care transpiră, vă dau afară pe amândoi și vă înlocuiesc cu cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
putea să-și miște deloc picioarele. Iar mâna aceea o strângea în continuare, apucându-i sexul cum ai prinde un bărbat de boașe pentru a-l pedepsi cât mai aspru. Îți place, Maggie Costello? Vocea, cu acentul la fel de misterios, îi sufla fierbinte în ureche. Putea fi a unui arab, putea fi a unui israelian. Sau nici una, nici alta. Nu? Nu-ți place? Simți cum limba și fața se îndepărtează de ea cu câțiva centimetri. Atunci vezi-ți dracului de treabă. Primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

o să-ncerce s-arate că le am. Pro’abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine: — Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’. Un polițist îl chemă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
șase zile pe săptămână de la zece la trei. Dacă vii regulat, cine știe? S-ar putea să capeți și un mic spor. — Vin regulat, n-ai grijă. Orice numa’ să-mi știu fundu’ departe de puliție câteva ore, spuse Jones, suflând fumul spre Lana Lee. Unde naiba ții mătura, fir-ar mama ei să fie? — Tre să-ți intre-n cap un lucru, să n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat de Jones. A trebuit să-l duc az’ dimineață la veterinar, să-i facă o injecție cu vitamine. Nu vreau să-mi tușească biata pasăre peste toată mobila din casă. — Ce ți-a trecut prin cap de i-ai încurajat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-s mai mult de cinci oameni care să beie, tot se-mbogățește. Apa nu costă nimica. — Ce s-a dus să cumpere? Un bici? Nu mă-ntreba pe mine. Lana nu-mi spune niciodată nimic. E sucită rău. Darlene își suflă elegant nasul. Ce-mi doresc eu cel mai mult e să fac dansuri exotice. Tot timpu’ exersez la mine-n apartament. Dac-aș putea s-o conving pe Lana să mă lase să dansez noaptea aici, aș avea și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
genunchi. Mătura se lovi de o masă. — Să-mi dai de știre când ai terminat cu măturatu’, spuse Lana Lee. Vreau să te trimit undeva. — Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimet’? — Ascultă aici, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în mașina de înregistrat încasările și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii. — Isprăviți, le strigă Lana. Nu vreau aici un tărăboi rasist. Am investiții care trebe apărate. — Zi mai bine puțoiului ăsta alb care ț-e preten s-o ia din loc. Jones suflă o pală de fum spre cei doi. Cu slujba pe care-o am aici, nu vrau să-nghit ș-afronturi. Vino aici, George, spuse Lana. Deschise caseta de sub bar și-i dădu lui George un pachet învelit în hârtie cafenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să fi adus curcanii la local. Jones ăsta se dovedea a-i da bătăi de cap, cu tot salariul lui mic. Nu, n-am mai fo’ să-i văd pe pretenii de la puliție. Aștept să am o probă serioasă. Jones suflă o formație de nimbuși. Să mă lămuresc în privința orfanilor. Lana își mușcă buzele de coral și încercă să-și imagineze cine o turnase la poliție. * Doamnei Reilly nu-i venea să creadă că i se întâmplă ei așa ceva. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
întâmplă ei așa ceva. Nu se mai auzea televizorul. Nu mai auzea reproșuri. Baia nu era ocupată. Până și gândacii de bucătărie păreau să se mai fi potolit. Se așeză la masa din bucătărie să bea un păhărel cu Muscat și suflă spre un pui de gândac care începuse să traverseze masa. Corpul mic zbură de pe masă și dispăru, iar doamna Reilly îi spuse: „Pe curând, dragă“. Își mai turnă un pic de vin, dându-și seama pentru prima dată că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ecran. — Fața lui Perry Como e complet verde, spuse doamna Levy cu ostilitate. Arată ca un cadavru. Ai face bine să duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din părul de pe piept pe care le putea vedea prin decolteul în V al halatului său de pluș. Tocmai făcuse o baie de aburi și voia să se usuce complet. Chiar și cu o instalație de aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
stau cu ochii pe tine, mintoaso, să m-asigur că nu-ncerci să-i împingi la băut. — De, Lana, spuse Darlene. Cum pot eu să știu care-i sticlete și care nu-i? Mie toți îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pe scenă și să dansez. Am un număr trăsnet. — Da’ mai taci din gură! strigă Lana. Dacă află Jones că vin noaptea aici polițaii, putem să ne luăm rămas-bun de la portar cu preț redus. Ascultă-mă, Darlene, să nu-i sufli o vorbă lui Jones despre curcanii care așa, deodată, vin toți în păr noaptea aici. Știi bine că oamenii de culoare nu se au bine cu poliția. Ar putea să se sperie și s-o șteargă. Vezi și tu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse vag domnul Watson. Poartă-te frumos cu doamna. — Cuum? Aău! Nu-nțe’gi nimic, omule. Slujba mea-i să lucrez c-o pasăre. Cum ți-ar place să lucrezi c-o pasăre? Jones suflă niște fum peste bar. Adică, nu-mi pare rău că fata aia are o șansă. Lucrează pen’ mama Lee de atâta vreme. Nu-i strică o pauză. Da’ pun pariu că pasărea aia câștigă mai mult bănet ca mine. Aău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
autogării. Ieși din nou la soare, pe stradă. Da’ ascultă ce-ți spun. Îți dau două săptămâni. Dacă nu-mi arestezi pe nimeni pân-atunci, te dau afară din poliție. Ai înțeles, Mancuso? Agentul de stradă Mancuso încuviință din cap, suflându-și nasul. — Bot să-ncerc. Boate-ți aduc be cineva. — Nu te mai apleca spre mine, țipă sergentul. Nu vreau să-mi dai și mie răceala! Ridică-te! Cară-te de-aici! Du-te și ia niște tablete ș-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ca unul dintre nătărăii aceia să câștige o avere la vreun concurs cu fotografiile mele. M-am gândit pentru o clipă să alerg după grupul de turiști, dar tocmai atunci o caricatură de turist, cu trup pirpiriu, pantaloni pescărești și suflând din greu sub greutatea unui aparat monstruos, cu lentile, care era desigur un aparat de filmat, îmi strigă un salut. Uitându-mă mai de aproape, am constatat că nu era altul decât agentul de stradă Mancuso. Bineînțeles că am ignorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]