4,234 matches
-
lui Zibal. Obiec- tul fascinației sale morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană.” Termenii în care este pusă în scenă tortura sunt cei ai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iar critica cerchistă a forțat această anamneză făcută operei comediografului, fapt care corespundea asimilării unui model cultural de către o sensibilitate contrariată, nepre- gătită să-l accepte. Întreaga polemică, precum și lectura pe care cerchiștii o fac comediei caragialești relevă o înfruntare surdă a două spații culturale și răspunsul pe care cerchiștii îl dau acestei provocări corespunde unei etici superioare care le coordonează acțiunea culturală. Pentru cine trag clopotele, Mitică ? De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul lui Lucian Pintilie realizat în 1981 și pregătit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În operă e descris În detaliu de partitură, e concret, căci orchestra exprimă precis ce gândesc și simt personajele. Deci e neapărat necesar ca regizorul și cântăreții să asculte atent ce se Întâmplă În fosă. De obicei, Însă, regizorul e surd sau indiferent, obsedat doar de cum arată imaginea, iar cântăreții rareori sunt interesați de altceva decât de măsura care le dă intrarea ca să cânte. Dirijorul, pe de altă parte, se comportă des ca un metronom, vrând doar să fie menținut ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
negativă față de teatru În operă. E cazul trist al celor care au devenit frustrați că nu au ajuns soliști și se răzbună cum pot, ținta numărul unu fiind regia. Se știu protejați de sindicate, care, cu o forță de rinocer surd la orice argument, sunt gata, la cel mai mic inconvenient real sau inventat, să declare grevă. Am dintotdeauna o suspiciune contra sindicatelor În artă, căci, sub pretextul că Îi apără și Îi protejează pe artiști, ele anihilează orice inițiativă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vieții În exil am ajuns să vizitez Lausanne Împreună cu un prieten de la colegiu și m-am gândit s-o caut pe Mademoiselle, În ideea că mai era În viață. Era. Mai corpolentă ca oricând, cu părul cărunt și aproape total surdă, m-a Întâmpinat cu o manifestare tumultoasă de afecțiune. În loc de poza cu Château de Chillon, era una cu o troică În culori țipătoare. Vorbea cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plătită din ceea ce reușiseră să vândă traducătorii mei) și apoi ne-au urmat Înapoi până În orașele de la șes. Niște mâini de lemn bătute În cuie de trunchiurile din vechile parcuri ale stațiunilor balneare indicau direcția din care se auzea duduitul surd al fanfarei din pavilion. O alee inteligent concepută Însoțea aleea principală pentru vehicule; nu era peste tot paralelă cu ea, dar Îi accepta neconstrânsă rolul de ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Poate, cu timpul... Poate... dacă... Cu bine, Maria... Se înclină, îi sărută mâna întinsă care parcă voia să se agațe de ceva nevăzut și iese. Maria rămâne împietrită în mijlocul încăperii. Pe obraji i se rostogolesc boabe de lacrimi. Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână răgușit: Și cu diavolul aș fi semnat tractat... "Vin turcii!" Da, mă închinam și dracului! răbufnește el. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe voievodul Alexandru ostatic... zălog... chezaș de credință la Înalta Poartă... În tăcerea ce se lasă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun, ia cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă lăsa Mântuitorule!! Fă o minune!! Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva!!"... Dar minunea nu s-a arătat. Ai rămas surd și mut. Cerul era prea departe să-mi audă plânsul. Și noi muream... muream pentru libertatea noastră, dar și pentru Crucea ta muream... Unde-i dreptatea?! Unde-i iubirea?! Unde-i adevărul?! Cum îngădui ca "ura să fie strajă vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui tanti Tony, protectoarea iubirii noastre. Toate alcătuind împreună un bloc de impresii, ce continuă încă să „iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită. * La începutul lui noiembrie 1964, beneficiam, în calitate de proaspăt redactor la Gazeta literară, de primul meu concediu, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a stârnit vântul și înțeleg că, din această cauză, de pe ramurile pomului se desprinde, din când în când, câte un fruct putred. Degeaba! Zgomotul pe care îl fac aceste biete gutui viermănoase, căzând la pământ, mi se pare inexplicabil: surd, dar prea amplu, prea îndesat, de parcă ar cădea, izbindu-se de sol, niște săculețe mărișoare umplute cu nisip. Citesc și totodată „prind” ca într-o plasă tot ce scârțâie, foșnește, „mișcă” în jur și aștept, cu inima strânsă, sinistra bufnitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec/ acel ce întoarce pe dos organica fire/ .../ Vă dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis”, dar x-ul e mult mai brizant
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să sufăr atât la fiecare despărțire de prietenii mei. Modalitatea complicatei mele naturi este căldura care mă înalță, dar care mă consumă dureros. Am stat în pat până târziu, cu ochii deschiși, gândindu-mă la René și Lionel. O durere surdă mă apasă pe coaste. Greutatea iubirii invizibile care nu s-a îndepărtat de corpul meu încercat. August Consolarea mea vine acum numai prin vise - am visat că eram într-un palat al muzicii, René era acolo, cânta la pian unul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exprimat dorința, dacă am timp, să-i vizitez la locuința lor din afara Parisului. Sunt profund mișcată de marea lor căldură. Ultima oară am fost la Paris cu René, și totul mă atinge direct în inimă și în rinichi, o durere surdă pentru că peste tot sunt urmele noastre, conversațiile noastre de atunci, totul parcă e imprimat în materia din care e făcut marele, frumosul oraș al luminilor. Prietenii mei Alex și Miky m-au invitat la masă și am simțit din nou
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mândrie și convingere. E adevărat ce spui: sunt un soldat din frontul de nord al bătăliei pentru o literatură umană. Pentru o clipă sunt în tranșee, și obuzele și gazul plouă peste mine, disting avanposturile dușmane grație periscopului. Aud zgomotul surd al tancurilor ce avansează - minele pe care le-am plasat n-au nici un efect asupra tancurilor al căror blindaj mă fascinează, făcându-mă invidios. Singurul mijloc de a combate victorios tancurile e de a săpa găuri atât de profunde, încât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
studenți. Disensiunile firești provocate astfel în sânul celor mai multe organizații județene, actele necugetate ale unora cocoțați dintr-o dată în posturi de răspundere [277] care îi depășeau uneori, și ale tuturor acelor de care se înconjurau, au dus nu numai la o surdă atmosferă de nemulțumire în sânul Mișcării, dar în special la toate actele necugetate ale elementelor nechibzuite, convinse că totul trebuie schimbat peste noapte, toți oamenii înlocuiți într-o lună, ca și ale proaspeților legionari, „septembriști”, dornici să intre cât mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de aproape 75 de ani n-a adus nicio contribuție serioasă în domeniul muzeistic (afară de nenumăratele [293] polemici strânse sub un volum!), confundând în chip permanent noțiunea de Muzeu cu aceea de Expoziție. Și de data aceasta Petrovici a rămas surd la toate argumentele mele, dar n-a mai putut trece peste opunerea categorică a profesorului Lapedatu, care cunoștea îndeaproape activitatea Muzeului - fiind Președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice - și a împărtășit punctul meu de vedere: Muzeul Național de Antichități nefiind o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de gheață. Ora de studiu de dimineață se transforma într-un concert de zgomote nearmonioase: frecări de mâini, suflare continuă pe degetele degerate, bătăi ale picioarelor înghețate pe paviment. Ca o diversiune cotidiană era în program și alarma aeriană. Bătaia surdă a clopotului din turnul Lamberti și lovitura de tun dădeau semnalul incursiunii aeriene iminente. Băieții se ridicau în picioare la unison și se dedau la o fugă generală zorită spre o grotă. Toți rămâneau în tăcere, înghesuiți într-un unghi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aici, imperiile centrale amorsau posibilitatea de a lărgi conflictul balcanic pînă la declanșarea unui conflict european și a unui război mondial). Se știe cum tentativele de a ațîța aliații balcanici unii contra altora amestecînd și România, care a făcut pe surda au sfîrșit prin a-și atinge scopul fără concursul nostru. Aceste tentative i-au adus lui Tarnowski galoanele de ambasador la Washington. Fără a vrea să diminuăm meritele acestui diplomat bine dotat, fie-ne permis să considerăm că forțele centrifuge
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]