5,450 matches
-
prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o descriere, desigur că ar fi amintit de cum se deschide, încet-încet, petală cu petală, o floare îmbobocită. Bineînțeles că ar fi fost doar o comparație poetică, pentru că nu văzuse niciodată așa ceva. O floare deschizându-se - iată unul dintre lucrurile înfăptuite tainic de natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia, într-o zi, trăgându-se draperiile dantelate ale coșulețului, i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rar) de a se referi la mine sau de a mi se adresa direct, am să-mi iau inițiala „N“. Dar cât privește drama de față, eu nu sunt decât o umbră, Nemo, și nu o prezență camuflată sau vocea tainică a vreunuia dintre personajele principale. Eu sunt un observator, un cercetător al firii omenești, un moralist, un om, și, ici-colo, o să-mi îngădui luxul discret de a moraliza. Va fi necesar să vorbesc mult despre orașul nostru și pentru că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gălbinare, de la șobolani. N-am înțeles niciodată de ce vă place vouă râul ăsta noroios, când puteți înota la Băi, replică Alex. — Mă rog, lui Adam îi place la râu - e mai natural și... Într-un fel e mai retras, mai tainic... și apoi sunt animale și păsări și plante... și altele. — L-a adus pe Zet cu el? întrebă Alex. Adam și Zet o porniseră direct în grădină, fără să mai intre în casă. — Da. Sper că n-o să mai strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel începuse să regrete ceea ce i se părea acum un impuls imprudent, despre care nu-i vorbise niciodată lui Brian. Nici măcar nu era adevărat ce-i spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tânjea ea era doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex nu izbutea să atingă acea stare de detașare, necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice vizite nocturne, colinda prin toată casa, începu să se gândească la George. Se întreba dacă George va veni la ea să-i vorbească, așa cum făcea uneori. Zi de zi simțea imperceptibila mișcare a ceva ce-l separa pe George de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna pe Tom, pentru care o invidiase din primul moment. În tot acest timp, John Robert, la care Alex se gândise cu atâta intensitate în scurtul ei episod de demență, somnola în subconștientul ei: o amprentă, o vagă fantomă vie, tainica dublură persistentă a unui bărbat care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre tainice, nedescoperite. Și, mai presus de orice, să nu ne pierdem speranța, nici pentru soarta planetei noastre, și nici în străfundurile intime ale sufletelor noastre. Să ne recunoaștem răul din noi, să reparăm ce poate fi reparat și, pentru ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fi fost? Dar ce mai putea face după toți acești ani? Ce mișcare putea întreprinde, care să n-o inducă în eroare, să n-o sperie? Asemenea speculații erau neîncetat examinate, metamorfozate și distilate de gândirea lui cea mai tainică, în timp ce, simultan, se lupta cu cele mai cruciale probleme ale filozofiei sale, capacitatea lui de a-și rumega problemele personale nediminuând cu nimic capacitatea sa de lucru. Se gândise adeseori să-i scrie o scrisoare lui Hattie, în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unele vacanțe fuseseră alese cu grijă. Acum, însă, John Robert nu voia ca Hattie să se amestece cu banda de tineri dezmățați; însăși ideea îi producea greață. Pe de altă parte, își dădea seama cât de demențială începea să devină tainica lui posesivitate, din momentul în care Hattie avea șaptesprezece ani. Avea să rămână în continuare un spectator pasiv, urmărind transformarea lui Hattie în femeie? Mai ieri fusese o fetiță firavă, cu codițe, și o păpușă, și ochi palizi, solemni, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care scânteiau în lumina felinarelor. Simțea pietrișul jucându-i sub tălpi, împiedicându-l să-și aducă aminte. Noaptea călduță de vară era catifelată, iar luna, pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara Pustie“, răspândea o tainică lumină argintată pe cerul care i se părea lui George, așa cum stătea sub felinarele galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar fi fost copilul ei. Îl păstra în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându-se cu dorințele lui până la punctul în care îi venea greu să creadă că el era o persoană diferită, cu alte preocupări, care habar nu avea și nici nu se sinchisea de simțămintele ei. Dorința de a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbina imaginea iubită, captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea ei pentru Hattie. De astă-dată, nu o tainică și morbidă devoțiune imaginară, ci un atașament real, o dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până atunci: absoluta împletire, îngemănare a două vieți, o legătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reală înțelegere a ființelor și evenimentelor (sportivii păstrează anumite obiecte cu numere, sau cred, că numerele au valoare benefică, ori malefică), prin numere se ajunge la ritmul cosmic și la o cheie a făpturilor vii, calea de apropiere de adevărurile tainice, un înveliș al ființelor, creaturile provin din Principiul Unu. Punerea în proporție a numerelor devine principiul arhitecturii, stadionului sculpturii, picturii, muzicii, dansului, filmului, al poveștii, punerea în proporție reprezintă ierarhia, devine un model pentru inițierea în succes. Diviziunea specială între
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ci este oportunitatea de a ridica sufletele la contemplarea principalelor și celor mai vitale adevăruri”. Prin aceasta, penitentul va trăi la momentul oportun conștientizarea evenimentului pascal, ajungând să contemple figura milostivă a Tatălui, jertfa iubitoare a lui Cristos și prezența tainică, dar rodnică, a Duhului Sfânt în propria sa viață. 4.6 Confesorul, profet al lui Cristos Ritualul Penitenței vorbește de un anume „munus propheticum” al confesorului, care se manifestă și în celebrarea sacramentului reconcilierii. În fața penitentului, a păcatelor acestuia și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rândul său, în mod personal lui Dumnezeu prin „Tu”. Omul nu poate exista deplin și nici nu are sens fără acest moment esențial din viața sa. Este evenimentul recunoașterii și confirmării-reciproce. Iar el se săvârșește în mod solemn și totodată tainic, în împlinirea a ceea ce se denumește procesul dialogic în sacramentul reconcilierii.
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la goană, / De parc-am fi, iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E abur sfânt, fantasmă peste noi...; De cât te-aștept
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lui Cezar, fiul lui, ca și despre faptele săvârșite de ei. Iar când Giovanni și ceilalți răspunseră la aceasta, el dintr-o dată se sculă în picioare, spunând că acestea sunt lucruri despre care trebuie vorbit într-un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar, de-abia se așezară, când, din ascunzișuri, ișisreră soldații care îi omorâră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încălecă și străbătu întregul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de toamnă mă îndrept spre vii Și cum să nu mă doară Părerile de rău neclare și târzii Ce-n suflet se strecoară?! Copilul aprig care-odată-a fost Din nuc acum coboară Să împlinească al său rost Prezis odinioară. Să construiască tainic un lăcaș Cu fata către vie, C-un geam ce stă mereu chezaș Spre matcă, pe vecie. Nedumerire Gândurile încăpeau anevoios în cuvinte, iar la plecare, poarta trebuia să rămână deschisă. dar iarba se usucă mai departe-n ogradă, iar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând peste noi, Înțeleg de ce voia atunci să mă vadă - De-un lucru tainic eram legați amândoi. Acum mă inundă cu o mare de iod. Simțind timpul neiertător, Parcă ar vrea să facă un pod Spre o poartă de timp mai puțin trecător.
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cel Viu, care v-a eliberat de păcatele voastre. Acest botez sfânt prin îngerul apei este renașterea voastră într-o viață nouă. Pentru că prin ea ochii voștri vor vedea de acum încolo cele ascunse și urechile voastre vor auzi cele tainice. Nu mai păcătuiți deloc după aceea, după botezul vostru, pentru ca îngerii aerului și apei să poată de-a pururea locui în voi și să vă slujească cu putere, tot mai mult. Și dacă, chiar și după aceea, ceva din păcatele
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]