4,979 matches
-
naivitate. O altă notă specifică este permanenta umilință resimțită de acest nefericit și etern erou alternativ. De unde o stare de spirit complexată și resentimentară, care definește, în bună parte, resorturile interioare ale culturii alternative opusă, într-o formă oarecare, ordinii totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
structură ambiguă latentă: o conștiință liberală, condiționată încă de o inevitabilă dependență etatistă, exercitată sub diferite forme. Proces dificil, abia la începutul său, cu rezultate încă incerte. De unde și lipsa de forță reală, practică, a culturii alternative în perioada post totalitară. Spectrul etatist este încă mult prea puternic. Ereditatea foarte încărcată, amintirile obsedante și complexele apăsătoare, sub un regim care a funcționat și prin complicitatea, tacită, implicită, generală, sunt încă prezente. Partida se joacă, deci, în altă parte: la nivelul (repetăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
timp, nu mai puțin normală este și ambiguitatea de tip secund sau secundară. în ce constă ea? Prin faptul că orice acțiune culturală poate fi interpretată simultan și în mod obiectiv, într-un dublu sens și chiar contradictoriu. Regimul (opresiv, totalitar) poate deci să prezinte una sau alta dintre acțiunile sale drept liberale, din punctul său de vedere. Dar exact același act cultural publicarea unei cărți controversate, de pildă poate fi considerat, interpretat, înțeles, și din perspectiva diametral opusă, nu mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astfel de cărți profund controversabile. Dar ambiguitățile au fost și mai numeroase. Le am evocat anterior, cu mai multe detalii. Deși nu se poate pune, în nici un caz, semnul egalității integrale între soarta culturii alternative într-un regim liberal și totalitar, unele identități de substanță nu pot fi negate. Totul decurge din posibilitatea definirii și manipulării, în toate sensurile, a libertății teoretice și practice. Ea poate fi invocată din toate direcțiile. Toți cei care contestau și contestă, de pildă, societatea de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plătiri de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe. De altfel, întreaga ambiguitate a unor astfel de alternative dramatice și insolubile specifice vieții culturale sub orice regim totalitar represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de creație, media de propagandă etc. au început să apară și grupuri și instituții alternative. Evenimentul este efectiv de ordin istoric. Asistăm, într-adevăr, la (re)nașterea publică, manifestă, a culturii alternative române, după aproape jumătate de secol de obscurantism totalitar. Și mai mult decât atât: nu numai la reînvierea unei marginalități culturale incipiente, dar și la o relansare energică și de mari perspective, fără precedente de asemenea proporții. în fruntea acestor noi formații culturale trebuie citat, prin cronologie dar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
activități și experiențe intelectuale de o oarecare durată, cu particularitățile, orientările și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil direct, doar modul cum starea culturii române actuale se reflectă într-o conștiință
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest vechi reflex, prezent într-o formă sau alta în conștiința fiecărei generații, reapare cu deosebită putere și după 1989. Adică într-o perioadă când el se poate exprima, în sfârșit, în mod liber, după o lungă epocă de obscurantism totalitar și opresiune spirituală. Succesul ideii revizuirilor literare, generatoare de lungi și inconcludente dezbateri și, bineînțeles, polemici (la care și noi am fost antrenați, fără voie de altfel 1), exprimă tocmai o astfel de stare latentă și, în același timp, evidentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sens critic și polemic global. în definitiv, întreaga dezbatere pe tema celor două Românii în care cea de a doua, contestă radical pe prima exprimă, în această ordine de idei, întregul refuz al culturii române dominante timp de decenii: oficială, totalitară, propagandistică etc. De la această realitate primară trebuie deci să plece orice discuție serioasă pe tema regenerării culturale. Literatura este doar un aspect și, uneori, nici măcar cel mai important. Orice analiză culturală, în adâncime, trece în mod inevitabil dincolo de literatură. într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
strict tehnic ca să nu spunem operativ descentralizarea culturii este chiar și mai importantă decât formarea unei culturi de nivel mediu cât mai ridicat posibil. Dintr-un motiv foarte simplu: culturii centralizate, cu vechi deprinderi și instituții, dominate încă de reflexe totalitare, nu i se poate răspunde cu eficacitate decât printr-o cultură cât mai descentralizată. La antipodul, în orice caz, al culturii monolitice, piramidale, condusă de principiul comenzii și ierarhizării unice. Deci, o cultură medie descentralizată. Această operație strict necesară urmează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat să devină, mai întâi, o realitate în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest centralism totalitar, reprezintă o exigență primordială. O condiție fundamentală, de viață și de moarte, a constituirii și progresului noii culturi. Eliberată de dogme și falși maeștri, de indicații prețioase și de cenzura autorității supreme, indiscutabile. Personalitatea culturală și ideea de normă de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
salva totul: și oportunismul și duplicitatea și colaborarea cu un regim, uităm din nou, impus de o ocupație străină. Ca să nu mai amintim de imensele servicii propagandistice, de prestigiu și reprezentare, pe care aceste valori indiscutabile le-au adus sistemului totalitar. Sigur, intervin și multiple nuanțe, explicații și, în ultimă analiză, chiar și anumite scuze. Unii spun: I. Vitner et comp. sunt mai vinovați decât G. Călinescu etc. Evident. Dar toți sunt vinovați, într-o măsură oarecare, de analizat individual. Iar faptele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politica sa de izolare antieuropeană totală, în principiu ermetică, au produs alte două tipuri de integrare europeană. Cel dintâi a avut un sens net de rezistență (prin cultură, dar nu numai; am discutat anterior această problemă), de opoziție la sistemul totalitar comunist. Se înregistrează, în 1975, și un adevărat strigăt de disperare și un apel patetic de salvare. El aparține lui M. Nițescu, în textul său recent dezvăluit Dialectica puterii: Salvarea noastră reală, singura salvare, nu poate fi decât integrarea în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dat, folosește ca exemplu episodul scriitoarei Elinor Lipper care supraviețuise lagărului - o necesitate a mitului mai puternică pentru oameni decât truda, extenuarea, foamea). Bătrânul a venit să povestească; singurul mijloc de a rezista și de a se opune unui sistem totalitar este povestirea, îndeosebi cea mitică, povestire care are o funcție dublă: "dă individului comun perspectiva sacrului și, totodată, îl apără de violența istoriei". A povesti (a imagina) înseamnă pentru Eliade "cel puțin două lucruri": "a prelungi într-o existență profană
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i memorie nu se poate înșela cu privire la fostul său elev, Borza, care nu este același cu maiorul Borza. Din acest punct de vedere, ceea ce vizează romanul este strategia de care uzează un intelectual într-un sistem totalitar, căruia încearcă să i se sustragă și pe care încearcă să-l manipuleze, fără a se lăsa manipulat, pentru a-și realiza propriul scop. Se observă că totul pornește de la o "confuzie" de nume pe care se bazează învățătorul pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realitate mitică 778. De aceea, condamnă acțiunea de întrerupere a tratamentului de către doctorul Nedelcu. În aceeași ierarhie de stat intră "spirite conformiste și geloase", cu "nume criptice" ca Imaculata-Concepțiune și Catastrofa-Trei- Ierarhi, care îi desemnează pe "delatorii și impostorii epocii totalitare"779. Aluzia sacralității este semnul profanizării unei lumi în care misterul este prohibit, iar imaginația, pedepsită. Dintre toponimele mitice, La fontaine de Jouvence/ Fântâna Tinereții echivalând-o pe cea din basmele populare este sursa apei magice vindecătoare pe care doctorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
moralei. Domeniile moralității și al umanității sunt esențial coextensive, iar domeniul naturii se află în exterioritate cu ambele. Ca urmare, nu are sens să vorbim despre o etică a mediului. Sau, dacă o facem, riscăm să reactivăm diverse fantasme politice totalitare precum nazismul și stalinismul. Etica mediului ar duce la luarea în considerare a prevalenței comunității față de indivizii care o compun, ceea ce ar duce la anihilarea teoretică a individualismului de tip liberal și la adoptarea unei perspective colectiviste și totalitare. • A
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
politice totalitare precum nazismul și stalinismul. Etica mediului ar duce la luarea în considerare a prevalenței comunității față de indivizii care o compun, ceea ce ar duce la anihilarea teoretică a individualismului de tip liberal și la adoptarea unei perspective colectiviste și totalitare. • A doua poziție este aceea că evaluarea acceptabilității sociale a riscurilor, elaborarea regulilor dezvoltării durabile, respectarea principiului precauției etc., permit, asociate cu o practică tehnocratică, fundamentarea unei practici responsabile ecologic și social în viața economică. Este vorba aici de asumarea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
poate fi un bun exemplu de holism, însă nu cel mai bun prin consecințele lui. De fapt, cred că proiectul lui Platon duce la cele mai puternice critici împotriva holismului și la punerea lui în analogie cu un proiect politic totalitar 112. Dar și Aristotel gândește societatea ca un organism, ar putea reveni în discuție adeptul holismului. Da, ar accepta individualistul, și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Războinicii retezau neobosiți legăturile acestui spațiu vital cu originile sale trupești, fluidizându-l, iar artizanii aduși de pretutindeni îl canalizau și îndiguiau cu priceperea lor tehnică. "O formă exotică de grădinărit", își zise în sine arhitectul căzut în meditație. Proiectul totalitar mongol nu pornise dintr-o altă necesitate inteligibilă decât setea de realizare a unui vis vindicativ de copil urgisit. Ani buni lumea îi refuzase viitorului han suprem un loc cât de cât locuibil, împingându-l consecvent afară din ea, înspre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Pe curând! La bună vedere! Funcția fatică se află în legătură cu contactul între protagoniștii actului lingvistic, în sensul că emițătorul "invită un destinatar la dialog, verifică menținerea, realizarea comunicării" (D. Irimia, 1999: 31). Analizând impactul funcțiilor limbajului în discursul unui regim totalitar, Dumitru Irimia considera că funcția relevantă în limbajul publicistic este funcția conativă. Ideea Paulei Diaconescu, din 1974, privind relevanța funcției fatice este reluată și susținută de Stelian Dumistrăcel, cu argumente solide, în perioada postmodernă a culturii românești. Urmând tradiția studiilor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de necontestat”. Universitatea ieșeană, singulară de la fondarea sa, făcea parte din marea familie a universităților europene, iar În gândirea socială a profesorilor și studenților săi, mulți pregătiți și În universități apusene, „a păstrat viu acest spirit, În ciuda adversităților și derapajelor totalitare”. Un proiect de succes! Din păcate, evoluția din ultimii 50 de ani, sub presiunea cataclismelor sociale și insinuării politice totalitare, care a măcinat societatea, s-a repercutat și asupra universității, erodând evoluția câmpului cultural și moravurile actorilor sociali din acest
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a profesorilor și studenților săi, mulți pregătiți și În universități apusene, „a păstrat viu acest spirit, În ciuda adversităților și derapajelor totalitare”. Un proiect de succes! Din păcate, evoluția din ultimii 50 de ani, sub presiunea cataclismelor sociale și insinuării politice totalitare, care a măcinat societatea, s-a repercutat și asupra universității, erodând evoluția câmpului cultural și moravurile actorilor sociali din acest spațiu. Acum este momentul să invocăm sintagma „evoluție În orizont Închis” pe care, spune profesorul Barbu, a Împrumutat-o de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se vor specializa tinerii lor absolvenți”. Nu a ieșit practic din acest „orizont Închis”, din prescripțiile și rigorile europene, cunoscute și acceptate ca model de fondatori, care au fost extrem de benefice până prin anii ’30. Discursul național, constrângerile ideologice ale regimurilor totalitare au afectat apoi acest spirit modern, uneori au avut un efect devastator, deteriorând ideea de universitate europeană, modelele și standardele. Diagnostic perfect satisfăcător: „În momentul În care, după război, regimul totalitar a impus reducerea și mai apoi sistarea acestor legături
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
până prin anii ’30. Discursul național, constrângerile ideologice ale regimurilor totalitare au afectat apoi acest spirit modern, uneori au avut un efect devastator, deteriorând ideea de universitate europeană, modelele și standardele. Diagnostic perfect satisfăcător: „În momentul În care, după război, regimul totalitar a impus reducerea și mai apoi sistarea acestor legături, universitățile românești vor intra Într-un proces mai lent sau mai rapid de decadență și deprofesionalizare”. În finalul prelegerii sale, profesorul Barbu oferă o singură soluție: „Întoarcerea În spațiul european clădit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]