4,331 matches
-
promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut. Bâlbâitul blând, manierat, se învârtea în jurul mesei de interogatoriu, răsucind în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus: — Puteți discuta cu mine aici sau în centru, domnișoară Sprague. Dar să nu mă mințiți. Știu că o cunoșteați, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lent. Apoi Fritzie lătră: — Ești un nenorocit de bolșevic milos! Millard făcu un pas în față, iar Vogel unul înapoi. Ieși afară, Fritzie! Vogel făcu trei pași înapoi. Se lovi cu călcâiele de peretele, făcu stânga-mprejur și ieși valvârtej, trântind ușa în urma lui. Se auzi un ecou lung. Harry dezamorsă rămășițele bombei: — Cum e să fii în centrul atenției, domnișoară Martilkova? — Mă numesc Linda Martin, spuse fata, aranjându-și pliurile fustei. M-am așezat la masă, i-am prins privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna continuau să facă sex pe o tablă pe care scria ceva cu cretă. Lee părăsi încăperea în goană. Am auzit în spatele meu zgomotul proiectorului trântit la pământ. Millard ordonă: — Bleichert, pune mâna pe el! M-am ridicat, m-am împiedicat, m-am ridicat din nou și am ieșit ca o furtună din sala de ședințe. Am apucat să-l văd pe Lee intrând în liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
distragă. Vocea centralistei anunță: — Cod patru către toate echipajele din zona Crenshaw, colț cu Stocker. Evacuați scena unui jaf, doi morți, suspectul mort, echipajul 4-A-82 raportează că suspectul este Raymond Douglas Nash, bărbat alb, obiectul mandatului de arestare numărul... Am trântit receptorul radioului, am răsucit cheia în contact, am apăsat pedala de accelerație și am pus în funcțiune sirena. Mi s-a părut c-am făcut totul dintr-o singură mișcare. Când ieșeam din parcare, mi-au răsunat în minte cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
replică pe același ton: — Nu, nu putem! Wellington a recunoscut în fața lui Tierney că el a făcut filmul. Tierney e șeful anchetei și nu putem trece peste el! Am deschis ușa și i-am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți în fotolii, toți trei cu câte un număr din Herald în mână evident, - abia ieșit de sub tipar. Ședința de pregătire a înscenării luă sfârșit. Koenig rămase cu gura căscată. Loew și Vogel bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am luat un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar eu l-am trântit pe scaun și i-am prins mâinile de spătar. De Witt se uită la noi. Vezica îl lăsase, iar cracii pantalonilor luară o culoare întunecată. — Știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? De Witt clătină din cap, împrăștiind în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l dea afară din Departamentul de Poliție din Los Angeles. Mi s-a spus de mai multe ori să nu-mi bag nasul în investigația lor și de fiecare dată când aprobam, îmi înfigeam unghiile-n palmă, ca să nu le trântesc în față insulte sau chiar mai rău de-atât. De la Primărie am plecat s-o caut pe Kay. Doi polițiști de la Metropolitană o vizitaseră deja, o luaseră la întrebări în legătură cu relația ei cu Lee și aduseseră iar pe tapet viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duc pe Dalia să-l vadă pe doctorul de gândaci. Îi strecor zece parai și el se face c-o examinează și-i zice: „Copilul va fi sănătos și va veni pe lume peste șase luni“. Încă un amănunt important trântit în mijlocul aiurelilor lui de bețiv: Matt și Gordon erau în mod clar Matt Gordon și Joseph Gordon Fickling, doi dintre soții din fanteziile lui Betty Short. Mi-am zis că șansele sunt jumătate-jumate, așa că hai să tragem o încheiere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
semn din prag că totul e în regulă. L-am luat pe Johnny pe umăr și l-am cărat până în camera 204 - cele mai grele clipe de muncă din viața mea. Urcatul scărilor aproape că-l trezi. Când l-am trântit într-un fotoliu și i-am încătușat mâna stângă de la calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își menține efectul încă vreo câteva ore. Nici o șansă să ne mintă, spuse Russ. Am udat un prosop în chiuvetă și i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un fotoliu și i-am încătușat mâna stângă de la calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își menține efectul încă vreo câteva ore. Nici o șansă să ne mintă, spuse Russ. Am udat un prosop în chiuvetă și i l-am trântit lui Johnny pe față. El a început să tușească și am îndepărtat prosopul. Johnny a chicotit. — Elizabeth Short, i-am spus și i-am făcut semn spre fotografiile lucioase de pe perete. — Ce-i cu ea? bolborosi Johnny, cu o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să dau buzna drept înăuntru. Imaginația mea mi-o înfățișa pe Madeleine în pielea goală, iar pe mine dându-i gata pe ceilalți membri ai familiei Sprague cu niște poante spirituale. Apoi aleea se lumină. Am auzit ușa de la intrare trântindu-se, iar farurile Packardului se aprinseră. Mașina ieși pe Muirfield, viră scurt la stânga pe 6th Street și se îndreptă spre est. Am așteptat prudent vreo trei secunde, apoi am pornit pe urmele ei. Packardul s-a menținut pe banda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat cu el de perete. Am aruncat cu balansoarul lui Kay în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușor, dându-mi de înțeles că locul i se pare o cocină. Am încuiat ușa, am despachetat peruca și i-am dat-o. — Poftim. Dezbracă-te și pune-ți chestia asta. Lorraine îmi oferi un număr de striptease stupid. Își trânti cu zgomot pantofii, apoi își agăță și mai rău ciorapii în timp ce și-i scoase. Am dat să-i desfac fermoarul de la rochie, dar a prins mișcarea, s-a tras la o parte și l-a desfăcut singură. Întoarsă cu spatele la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că n-aș fi în stare s-o egalez, așa că mi-am scos insigna LAPD - numărul 1611 - și i-am arătat-o. Îmi zâmbi. Am încercat s-o imit. Se îndreptă spre mine și scuipă pe bucata de metal. Apoi trânti ușa în urma ei, iar fotografiile de pe pereți fâlfâiră. Vocea îmi reveni în hohote dureroase: — O să-l prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ăsta? Kay își trecu degetele peste picturile micuților, după care se întoarse și mă înfruntă: — Tare, dar tare bine te pricepi la anumite lucruri! Iată un alt compliment pe care nu voiam să-l aud. Răspunde-mi la întrebări. Kay trânti capota port bagajului și se uită țintă în ochii mei. N-am acceptat un cent din banii ăia și n-am știut nimic despre tine și Madeleine Sprague până ce detectivii pe care i-am angajat nu mi-au dat numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
militarul o zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz. Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure. Cum servitoarea nu s-a mișcat nici după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi a trântit ușa de perete și a intrat prin vestibul în marele hol. Stăpânul casei își încheia afacerile de peste zi, cu papirusuri în poală și asistenți în jurul lui. S-a holbat la Nehesi, uimit și fără să înțeleagă nimic, dar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine. Dar de fiecare dată se întâmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai ușor să ne șicanăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că mătură „gunoaiele” de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește”. Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul să văd de aproape animalele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit pe un fotoliu și a început să plângă. Îmi era milă de el, dar îl și uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, știam, n-ar fi plâns niciodată. Cam tot pe atunci, întrucât mama nu mai putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]