KorAP: Find »[drukola/base=ucenic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...358 >

8,927 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
spre căruțe. Ele ar fi vrut să mai pască și se codeau. Biciuștile sunau prin aerul rece: - Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive! șopti. Trecuseră trei sferturi de ceas și le

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
înconjură caii, le pipăi grumazurile și dădu din cap: - Marfă proastă. Trebuie să-i ținem la îngrășat ca să luăm ceva. Ăia știu să scoată sufletul din ei, și-atît. Încolo, paște, murgule, iarbă verde! Mama lor de nemîncați! Păi animalul, bă ucenicule, se ține cu socoteală, trebuie să-i dai și lui. Că și mașina, n-o ungi? Ptiu, privește la iepșoara asta, numai coaste, te uiți prin ea... Haide, că avem treabă. Și se urcă și el. S-au oprit tocmai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ușurat. Cocîrță se spălă pe mâini și veni spre ei. Se așezară pe buturugi. Peste câmp, îi văzură și pe ceilalți sosind. În frunte era Stăpânul gonind, gonind. După el, ceata. Se înveseliră. - Noroc! aruncă Bozoncea de departe, a nimerit ucenicul? - Dacă -la adus mandea! se fasoli ăl bătrân. - Le-ați făcut formele? - În regulă. 61 Starostele cercetă gloabele, le pipăi rănile proaspete și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu mâna lui dibace. Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia așeza farfuriile, sorbea vinul scump și râdea cu ochii în ochii Stăpânului. Și ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să dau de voi pe aici... Era băut atât cât îi stă bine bărbatului, cu chef de petrecere. Se uită la Paraschiv, pe care nu-l cunoștea. Ucenicul îl măsura nepăsător. Nou-lsosit era îmbrăcat într-o redingotă și în pantaloni largi, din stofă reiată. În mână învîrtea un baston cu cioc de metal. Părea între două vârste, deși după felul cum urcase treptele i se simțea încă agerimea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
încă agerimea. - Îmi dai voie, spuse vărul Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să-și plimbe altfel șoldurile, ca orice muiere ce simte că place. În seara de despărțire, când să se ducă Stăpânul în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de mânie. Și totul se stinse într-un țipăt ascuțit. Cerul era alb. Bătea vântul. Ucenicului u amorțiseră mâinile. Din casă nu se mai auzea nimic. Paraschiv își aminti chipul Didinei, dinții ei deși, buzele pline și părul aspru, aruncat cu mândrie peste umeri când își desfăcea cocul în fierbințeala jocului. Cine știe cât timp avea să treacă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
peste umeri când își desfăcea cocul în fierbințeala jocului. Cine știe cât timp avea să treacă până s-o mai vadă iar? Dimineața, la plecare, ibovnica îi clipise mărunt din ochii săi întunecați, parcă a înțelegere. Pe urmă, trăsura se depărtase repede. Ucenicul s-a uitat mult după caii care alergau pe drumul de județ. - Ți s-a urât cu binele, coinac! i-a spus Gheorghe. Paraschiv a scos o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând cu vocea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul era dus cu gagica-n plăceri, nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Mai ia-le și tu... Priviră spuza de stele risipite pe cerul negru. Din mahalaua Cuțaridei se auzeau câinii. - Auzi, Parasqhive? Câinii... Și câinii au o casă a lor, un stăpân. Dacă pleacă undeva, au unde se-ntoarce, da noi? Ucenicul scuipă, așezîndu-se pe pachetul moale, legat cu frânghii. 148 - Ce ne trebuie nouă casă? N-avem noi casă? Pension, nu altceva! Nu ne costă nimic, mâncare pă gratis, somn pă gratis, bătaie, bătaie... Ehe, colo sus la mânăstire, în dealul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aprinse. - Așa, oftă ușurat. Uitasem. Luna se ridică deasupra și le lumină fețele tăiate. Gheorghe o privi și înjură: - Te uiți-ncoa, cocoană, mila mă-ti de mireasă! Nu era în apele lui. Iar îl scormonea urâtul. Îl iscodi pe ucenic, ca să-i mai treacă: - Și zici că te-a născut mă-ta de fată mare, ai? - Da. A avut pe unu de-a lăsat-o borțoasă și s-a ușchit. Ce era să facă? M-a crescut. Vai de sufletu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
par, unde să-i ademenesc și să-i prind cu clei. Tu știi ce frumos miroase cleiul de păsări? Își mai aprinse o țigară. Trase adânc în piept fumul ardeiat al tutunului ieftin și vorbi fără să-l privească pe ucenic: - Să-i număr seara: gu-rrruuuu, gu-rrrruuuuuu, cu tata, gu-rru, gu-rrruu, să le dau grăunțe din palma mea și apoi să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]