3,971 matches
-
iubitor de carte, așa cum în decursul istoriei la Cetățuia au lucrat și s-au rugat mari oameni de cultură pe care i-am menționat în capitolele anterioare. Parcă a vrut să fie un continuator al lor, dar și model pentru ucenicii care-i vor urma exemplul. Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania, în lucrarea Memorii, dă mărturie despre dragostea cu care starețul Mitrofan Băltuță îi primea pe scriitorii și poeții veniți la Iași pentru a petrece o seară în cadrul liniștii și reculegerii mănăstirii. Aici
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ajuns aici... Augusto tăcea cu ochii în pământ. Mergeau pe Alameda. — Da, Augusto, da - urmă don Avito -; viața e unica învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai valoroasă. Înveți să trăiești doar trăind și fiecare om trebuie să reînceapă ucenicia vieții... — Și munca generațiilor, don Avito, moștenirea secolelor? — Nu există decât două moșteniri: cea a iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o facă. Pentru a avea mai mare succes în întreprinderile sale, după ce se hrănise din măduva substanțială a literaturii noastre naționale, se scăldase în cele străine, dar cum era o treabă anevoioasă, deoarece nu era înzestrat pentru limbi străine și ucenicia lor ar fi necesitat un timp de care avea nevoie pentru studii mai înalte, a recurs la un remarcabil expedient, învățat de la ilustrul său maestru. Și anume, citea principalele opere de critică și istorie literară care se publicau în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ales, n-aveau voie să discute Învățăturile primite. Li se arăta deci o statuie de femeie Înfășurată Într-un văl, cu un deget pe buze: Muza tăcerii. Iar discipolii Îl vedeau, se pare, pe Pitagora numai după ce terminau stagiul de ucenicie, În timpul căruia el le trimitea lecțiile autentificate cu formula autos epha, „a spus-o el Însuși”, pentru a sublinia că nu era de discutat nimic asupra celor scrise. Știm Însă cum a sfîrșit savantul din Samos. GÎndul acesta lasă Întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
municipal nr. 1 în diagonal cu clădirea Primăriei, Restaurantul "Belvedere" și Trezorerie, la 255 de metri distanță de Restaurantul "Continental", Biblioteca Județeană, Casa Tineretului, Farmacia "Iris", Banca "Transilvania" și Agenția Loto-Prono. 2. A învățat plăpumi la Fabrica de anvelope București (ucenicie 5 ani), Întreprinderea Negru de Fum, Chitila, cu detașare pe 5 ani la Fabrica de mezeluri, covoare și șezlonguri Orăștie, specializată apoi la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, cursul de maiștri, de la primul cutremur din 1940 până la următorul seism în care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeul vostru." 18. Maria Magdalina s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri. 19. În seara aceleiași zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: "Pace vouă!" 20. Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mîinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cînd au văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
sa bat din ușă în ușă. Nu pot, Țușca. Nu vor să mă ia. Cum zic că sunt inginer, cum îmi mulțumesc frumos. Au nevoie de pălmași. - De ce le zici că ești inginer? - Pentru că vor să mă trimită la ucenicie, ca și Spark. Eu trebuie să devin, totuși, inginer. - Spune mai degrabă că ți-e lene... - Cum poți spune una că asta? Am bătut din ușă în ușă cu stupidele alea de cărți! Trei zile la rând. - Și cât ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe cadavre -, ca și cum ai putea fi oricând în prezența vieții. În chirurgie, la fel ca în critică, trebuie să ajungi cu timpul la o exactitate flexibilă, la o tehnică fără tehnicisme, la un ritual fără misticisme. În fine, în ambele, ucenicia e îndelungată, iar accidentele de parcurs, inevitabile. Habar n-am dacă am avut vreodată vocație critică (deși am dobândit devreme un gust suspect mai ales pentru cărțile de critică). Sălile de operații, ordinea și asepsia m-au fascinat însă dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceea ce fuseseră libertatea și românitatea spre proletcultismul ce avea să se instaureze la unison pe ambele maluri ale Prutului, cu egală virulență. Focalizarea tematică odinioară atât de prezentă în narațiunea întinsă de tip Bildungsroman, cu evidente rădăcini în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister ai lui Goethe, influențează și ea schimbarea paradigmei epice întâlnită în prozele scurte ce alcătuiesc volumul de față, care se poate prin urmare citi și ca un soi de roman în fărâme, dacă ne este permis
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eu, ca orice fată la vârsta mea, cu mai mulți tineri, găsesc la tine înțelegere? Trebuie să știi însă, înainte de toate, că pe tine te-am iubit și te iubesc cu adevărat! Alex bănuia că Olga trecuse de mult stadiul uceniciei la școala amorului și că acum, ca orice tânără, simțindu-și vârsta urmărită de pașii toamnei, avea și alte planuri tăinuite... Eleganța îl obliga totuși să spună: - Îți propun ca pe o compensare rezonabilă, să rămânem prieteni! - Atât!? Acesta e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
port-drapel ale „artei noi”, precum Contimporanul sau satelitul acestuia, Clopotul. Ele vor relua inclusiv firul literar-artistic întrerupt odată cu experiența din 1915. Apropierea tînărului Vinea de cercurile socialiste, față de Vasile Demetrius și, mai ales, N.D. Cocea (lîngă care își va face ucenicia publicistică), va „prezida” apariția Chemării. Referitor la paternitatea numelui revistei și la o acuzație de plagiat din Tribuna referitoare la acesta, Cronica lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt „anteriori atît ca formație, cît și ca editură”. Observă apoi că faptul că „duhul urmuzian” a fost dus „pînă la ultimele lui consecințe” de către „comparșii de la unu (Sașa Pană, Geo Bogza, Stephan Roll)”, cu adaosul că „la toți aceștia ucenicia și simbolul urmuzian se intensifică cu tot ceea ce suprarealismul și expresionismul de după războiu sugerează”. Face, de asemenea, o pertinentă distincție tipologică între literatura lui Urmuz și cea a lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Deși, vă jur, n-am deșertat Pe coala de scris Bărdăhanul unui animal Exotic. Poem de dragoste Mi-e dor de puțină femeie S-o răpesc din singurătatea ei Să abuzeze de poemul meu. La iubirea ei Să-mi fac ucenicia Râvnesc parfumul vieții Unei femei Trecute de 30 de ani Speriată Când prima literă din Numele ei Pică Dă-mi Doamne femeia Care să mă întărească În ispită Să mă scape de scârba De a fi viu. Elena MITITELU <biography
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stat în putință, l-ar fi trimis pe studentul în cauză pentru un an-doi în Germania, unde se școlise și el pe vremuri, nu de altceva, dar ca să vadă și "junele" ce însemna o berărie nemțească și să-și desăvârșească ucenicia alături de cei mai strașnici băutori de bere din lume. 5 La mai mult de o lună după începerea cursurilor, când apele începuseră să se mai liniștească, iar lucrurile să se mai așeze, Victor își aduse dintr-o dată aminte, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți convinse că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să fie determinată, și, prin urmare, munca obiectivă, care o măsoară, trebuie să fie și ea determinată. Determinarea muncii obiective este dublă: calitativă și cantitativă. Ea este determinată din punct de vedere calitativ ca ușoară sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de proces este așadar cel al culturii surprins în stare pură, iar puterea sa de culturație se dovedește cu atât mai spectaculoasă cu cât ea debutează în punctul zero al Nașterii. Trăsătura sa dominantă este progresul. Acesta este tributar unei ucenicii, unui învățământ, pe scurt, unei educații, care începe de fapt încă de la naștere și este mai întâi treaba părinților. Însă Universitatea preia ștafeta, iar multiplele progrese în toate domeniile, practice și teoretice, ale elevului, și apoi ale studentului sunt reflectarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cec, de calcularea unei presiuni. Acțiunii devenite muncă, recunoscută și remunerată ca atare, i se impune de acum înainte o metodă căreia trebuie să i se conformeze. Despre această muncă se poate spune pe de o parte că presupune o ucenicie și, astfel, o învățare, iar pe de altă parte că ea rămâne în sine subiectivă. Însă ucenicia sau învățarea care l-au făcut pe individ apt să o exercite s-au întrerupt la acel stadiu de calificare care era cerut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acum înainte o metodă căreia trebuie să i se conformeze. Despre această muncă se poate spune pe de o parte că presupune o ucenicie și, astfel, o învățare, iar pe de altă parte că ea rămâne în sine subiectivă. Însă ucenicia sau învățarea care l-au făcut pe individ apt să o exercite s-au întrerupt la acel stadiu de calificare care era cerut. Individul a părăsit Universitatea pentru a intra în viața activă. În același timp, activitatea sa cunoaște o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acordată de către puterea temporală, reflecta o diferență de funcții pe fondul unei comunități de esență. Un același proces, cel, în ambele cazuri, al autorealizării vieții, îmbrăca totuși două forme: pe de o parte, cea a dobândirii de cunoștințe și a uceniciei în cadrul unui învățământ, de cealaltă parte, cea a activității economice. Deoarece totalitatea stabilă care se înfățișează ca "societate la lucru" este constituită din indivizi care nu se integrează în ea decât pe măsură ce ajung la vârsta adultă și la capătul unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fost, atât cât se poate, dată deoparte. Această situație, descrisă în lucrarea de față, este cea a barbariei caracteristice vremurilor noastre. În societatea pe care o inaugurează, nu mai este loc pentru Universitate dacă aceasta, ca loc al învățării, uceniciei și cercetării, reunește ansamblul proceselor de autodezvoltare și auto-înfăptuire a vieții. Distrugerea Universității de către lumea tehnicii îmbracă o formă dublă: este mai întâi de toate abolirea graniței care, în calitate de indice al diferențierii lor funcționale, separa până în prezent Universitatea de societate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe ducă? Nu-ți schimbi meseria cu una cu două, după ce ți-ai dat atâta osteneală s-o înveți; iar meseria lui era cu deosebire grea și cerea ucenicie lungă. Un bun dogar, care să se priceapă să încheie bine doagele, strângându-le cu ajutorul focului și al cercurilor de fier, fără să folosească nici rafia, nici câlții, nu se întâlnește pe toate drumurile. Yvers știa asta și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frumoasă, cu siguranță, dar eu, una, nu am trăit și nu am lucrat niciodată În lumea asta. Rich a avut o copilărie fericită, iar o copilărie fericită te pregătește cel mai bine, de fapt, nu știu să existe altfel de ucenicie În domeniu, pentru a fi un adult fericit. Dar copiii fericiți nu sunt deloc buni la a avea succes și avânt; nefericirea, respingerea și statul În ploaie În așteptarea autobuzului alimentează acele lucruri. Să luăm, de exemplu, faptul că Rich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alcătuit și viguros”, dovedind o grijă neabătută pentru a-și păstra forma frumoasă, plină de forță, dar și de grație: de la exercițiile ecvestre sau cursele de care, Încununate de glorie la Olimpiade, la gimnastică (făcută zilnic Împreună cu maestrul, pe vremea uceniciei la Socrate), de la pregătirile pentru luptă, până la biruințele În Înfruntări armate pe uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]