4,882 matches
-
în păr și mă mângâie. A înțeles, mă cunoaște, știe cum fac dragoste. Nu știe că o fac atunci când mi-e frică. Știu că nu pot s-o uimesc, dar asta nu mi se pare chiar atât de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spre un raft și scotea o oală, o farfurie. Spălase roșiile cu multă atenție, una câte una, și acum, aplecată desupra tocătorului mișca în grabă un cuțit, mărunțind condimentele. Ținea lama lipită de degete cu multă siguranță. Și descopeream cu uimire că Italia era o gospodină curată și precisă, stăpână pe gesturile ei, pe bucătăria ei. Așteptam stând jos, rezervat și puțin rigid, ca un oaspete politicos. — E aproape gata. Părăsi bucătăria și se închise în baie, am auzit-o dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pure - am citit de curând comentariile estetice ale abatelui Bremond - decât un poet de circumstanță. După cum Evangheliile și epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă în care vedem mai mult oglinda decât pe cel oglindit în ea, încep prin a mă opri la faptul că, oprindu-mă la toate etapele lecturilor mele, nu m-am oprit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
masă și am întins cu promptitudine actele, dar fără să exagerez. Nu am pocnit din călcâie și nici nu am salutat energic. Nu voiam să îi creez o impresie greșită. Mi-a luat certificatul de identitate din mâna care, spre uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici un adevărat nume american. La fel de american ca și Stuyvesant. Știi că New Yorkul se numea Nieuw Amsterdam. Brooklyn era la început Breuckelen. Harlem, Haarlem. A mai murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un păr ca al Veronicăi înainte de a-l tunde; un nas mic și dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu știu ce este foamea? Ar fi fost îndeajuns de rău dacă m-aș fi oprit acolo. Poate dacă m-aș fi sinchisit să mă uit la chipurile ațintite asupra mea, cele ale fetelor mânjite cu mâncare și toate trei cuprinse de uimire și teamă, m-aș fi oprit. Dar nu mă uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns în jurul unei alte mese, la fețele cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ridica de la locul lui, din spatele biroului de recepție și Îi aducea un pahar cu apă rece de la frigider femeii care Își aștepta rândul, murmurând: Va fi bine. Sau: Bea, te vei simți mai bine. De obicei trezea doar o ușoară uimire, dar uneori reușea să aducă un zâmbet de recunoștință pe chipul pacientei, la care răspundea cu o mișcare ușoară a bărbiei, de parcă ar fi zis: Măcar atât să pot face. Când nu trebuia să răspundă la telefon sau să completeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a doua zi În zori, ca să se adreseze Consiliului Național Palestinian. Nu va ezita să arunce responsabilitatea istorică a suferințelor arabilor din țară pe umerii propriilor lor conducători extremiști, Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl trase de păr spre ea și Îi sărută vârful nasului, așa cum se sărută un bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi se cuvine. Ai să primești și rest. Și spre propria-i uimire, Îi Îmbrățișă deodată genunchii, Îi trase cu putere trupul din fotoliu pe podea și amețit de dorință, fără să se mai oprească să-i scoată hainele, ci căutându-și drumul orbește, dar cu ceva din siguranța somnambulului, o pătrunse aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum l-ar fi atins pe obraji niște degete care nu erau degete. Când se dezmetici din uimirea care Îl cuprinsese, reuși să recunoască fulgii mici de zăpadă. Fiindcă peste Ierusalim Începuse să cadă o ninsoare ușoară. Cu toate că se topea și dispărea chiar În clipa În care atingea pământul. N-avea puterea să albească orașul cenușiu. Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a primi cinci puncte de credit? Sau dacă a aduce pe lume un copil pe care nu-l vrei și pe care nici mama sa nu-l vrea este o crimă sau o faptă bună? Dar peste o clipă, spre uimirea sa, regretă puțin că nu acceptase, chiar dacă numai pentru a-i face o mică bucurie acestui tânăr nord-african cu costumația sa religioasă voliniană 1 sau galițiană, care cu toată șmecheria sa transparentă i se păru lui Fima naiv și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază, etui-uri din piele, unele de pus pe umăr, carcasa pentru obiectiv, un stativ, un expometru, două aparate de fotografiat, accesorii de întreținere și instrucțiuni de folosire; tata deschisese, cu o uimire de copil pe față, toate acele minuni, murmură ceva în legătură cu utilitatea profesională și consideră prețul mai mult decât accesibil, ceea ce o făcu pe mama să privească pe fereastră, țintind un punct îndepărtat, fără să scoată o vorbă. HASSELBLATT - era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele părți ale cărării drepte îi tremură umerii, deasupra plutește capul bunicului, o bucată de jăratic mocnit. Ștergătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în primăvara asta - la inaugurarea ei avusese loc și o mică petrecere, cu care prilej se serviseră entre côtes, și celebrii pommes frites parizieni pregătiți de Frau Saner, o specialitate care îi obligase pe toți să scoată un „Ha!“ de uimire - din toată casa aceea, din scări și terase, din ferestrele largi ce dădeau înspre grădină, nu rămăsese în diapozitivele lui W. decât un răzor de mărgăritărele: înfloriseră atât de frumos. Priveam aceste imagini pe care tata le proiecta în serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă obișnuiesc cu acest diagnostic, se pare. Bineînțeles că vor apărea mizerii. Personal, cred că totul are legătură cu faptul că voi doi v-ați încăpățânat să vă păstrați fiecare apartamentul lui toți anii ăștia. Am făcut ochii mari de uimire. —Cum ai ajuns la concluzia asta? Un cuplu normal s-ar fi mutat în același apartament după câțiva ani, odată ce și-ar fi dat seama că îi așteaptă un viitor comun. Ar fi discutat, ar fi clarificat multe în legătură cu așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
obosit. Nici unul dintre noi nu dormise bine. Am primit proiectul, i-am spus eu așezându-mă lângă el. Ah, și am fost și la farmacie. N-o să ghicești niciodată ce avem. —Lindini, îmi răspunse el sec. L-am privit cu uimire. —De unde știi? Ai găsit și tu un „farmacist din colț“? Atunci se uită la mine. Nu a fost nevoie. Am ascultat un mesaj înregistrat pe robot în timp ce-i conduceam pe Harry și pe Lynn. A sunat prietenul tău Ed. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Credeam că vei vrea să bei mult înainte. Deși, judecând după recentul tău record, ai putea sta aici la masă cu o pungă de hârtie pe cap și bărbații ți s-ar arunca la picioare. Am făcut ochii mari de uimire. — Ce vrei să spui? Gândește-te, îmi explică Maria, în mod evident exasperată de lipsa mea de înțelegere. În mai puțin de o lună, te-ai transformat într-un fel de magnet pentru bărbați. Fără vreun efort, ai avut trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcuse decât să o pregătească. Într-o zi din luna august a acelui an, o tânără de douăzeci și șapte de ani, care lucra la cine știe ce indexare plicticoasă În biroul londonez pentru activități de secretariat al domnișoarei Petheridge, auzise cu uimire un pasaj din Ambasadorii, de Henry James, unul dintre romanele ei preferate, dictat unei dactilografe de la o masă din apropiere. — „Curtea era spațioasă și deschisă virgulă... plină de revelații virgulă... căci prietenul nostru virgulă... din obiceiul intimității virgulă... liniștea intervalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze. De aceea, după cum el Însuși Înțelesese, devenise motiv de uimire și chiar de gelozie printre unii dintre prietenii săi faptul că Îi dedica atâta timp lui Du Maurier, care nu era nici bogat, nici „spiritual“, nici sclipitor de inteligent. Biata Emma era chiar departe de a poseda vreuna din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gust pentru literatură decât pentru artele plastice, iar Henry Învăță să aibă mult respect pentru judecata ei critică. Atunci când veni timpul să se Întoarcă În Anglia, Își exprimă speranța sinceră că se vor revedea. Câteva luni mai târziu, citi cu uimire, În paginile revistei Atlantic, o povestire scrisă de Constance, cu titlul: Un experiment florentin, evident inspirată din preumblările lor prin bisericile și galeriile Florenței. În ea, o tânără amercancă pe nume Margaret Stowe, cu o coafură foarte asemănătoare celei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mort după el. — Sunt sigur că o să ai și ceva timp pentru recreere, spuse Henry. Asta va trebui să aranjezi cu doamna Smith. Și ce sporturi practici, Noakes? — Fotbal și box, zise Noakes. — Box? repetă Henry, incapabil să Își ascundă uimirea. Nu ești cam mic pentru așa ceva? — Categoria semimuscă, zise Noakes. — Aha, semimuscă... Astă-vară, la Londra, am văzut meciul dintre Fitzsimmons și Corbett, la cinematograf. A fost foarte interesant. L-ai văzut cumva? Burgess făcu ochii mari. — Aș fi vrut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Massachusetts. Și mai au o casă În Cape Cod. Cumnata mea este o femeie avută. Sunt convins că veți avea condiții de angajare generoase. Dar nu trebuie să luați imediat o decizie, adaugă el, văzându-i cum cască gurile de uimire. Gândiți-vă. Nu vă grăbiți. Ei bine, eu n-am nevoie de timp, zice Burgess când se Întorc la bucătărie. Gândiți-vă numai, America! Licărul din ochii lui arată limpede că găsește irezistibilă ideea de a așeza atâtea mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale Wehrmacht-ului transmise la radio. „Habar n-aveți voi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo sus, în nord. Pierderi grele! Pierderi al naibii de grele!“ Toate astea au fost încasate cu totală uimire, căci întrebări - de pildă, de unde anume avea el, Wolfgang Heinrichs, cunoștințele astea extraordinare - nu a pus nimeni, nu am pus nici eu. Cincizeci de ani mai târziu, atunci când ceea ce astăzi trebuie să se afirme, ca vai de lume, drept „unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum străluceau acolo sus, deasupra orașului, devenind subiecte pentru cărți poștale. La jurnalul săptămânal, Legiunea Condor a noastră ajuta Spania cu cele mai noi arme să se elibereze de pericolul roșu. În pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]