8,137 matches
-
cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13. Nu mai aduceți daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14. Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15. Cînd vă întindeți mîinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricît de mult v-ați ruga, n-ascult: căci mîinile vă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veți făli cu fala lor. 7. În locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpîni îndoit în țara lor, și vor avea o bucurie veșnică. 8. Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea; le voi da cu credincioșie răsplata lor, voi încheia cu ei un legămînt veșnic. 9. Sămînța lor va fi cunoscută între neamuri, și urmașii lor printre popoare; toți cei ce-i vor vedea, vor cunoaște că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cînd am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea, și au ales ce nu-Mi place!" 5. "Ascultați Cuvîntul Domnului, voi care vă temeți de Cuvîntul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: "Să-Și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!" Dar ei vor rămîne de rușine! 6. Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmașilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din nou conștiincios, discret și anonim în destinul unei alte vieți. Tocmai îi înmânase buchetul de flori doamnei K și îi sărutase cu respect mâna, urând sănătate și mulți ani nou-născutului, din partea domnului D. Domnul D ar face mai bine să vină să-și vadă băiatul și eventual chiar să-l crească, decât să trimită flori și urări "mamei fericite"! îl apostrofă femeia. Vreți să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără să fii nevoit să spui "te iubesc" cuiva pe care nu-l mai iubești de mult sau pe care, poate, nu l-ai iubit niciodată! Ce bine e să te scoli dimineața fără să fii nevoit să spui "Vă urăsc pe toți", îl parafrază Filip. Neiubind nimic ce ține de viață te-ai detașat de ea, agățându-te în schimb cu disperare de ideea morții, în speranța că "acolo" vei găsi o lume compusă din elemente de care te vei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
modifică în mod brutal, reflexele căpătate continuă să-i macine în gol și atunci se sting de la sine; sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umili și chiar de a-l omorî." " Se scula o dată cu mine, se culca o dată cu mine, mă însoțea peste tot, chiar și la closetul din fundul curții... Ca doi frați siamezi nevoiți să se suporte toată viața tachinându-se, certându-se, urându-se, dar și purtându-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-au băgat singuri, ar vrea chiar să evadeze cumva chiar din propria lor soartă, dar nu mai au cum. Nici personajele negative nu sunt mai breze, înrăiții criminali comuniști pe care după părerea autorilor filmului ar trebui să-i urâm din inimă: tot cel mai omenesc sentiment, frica îi mână și pe ei. Frica de repercusiuni, de superiori, frica de a nu se „abate de la linia dreaptă a partidului“. Mie, cel puțin, filmul mi-a lăsat impresia de cal scăpat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
supt și de furat, în țara asta nenorocită. Și vor să-și pună în aplicare schema lor, indiferent de ce vor face alde muțunache din noua coaliție electorală (PSD+PNL), în care partenerii jură că se iubesc, însă în realitate se urăsc temeinic și fără speranță ca în orice căsătorie din interes, cotonogindu-se pe sub masă. Băsescu a dat comanda: marinari din guvern, porniți acțiunea „Salamandra”. Să știți că nu este vorba de salamandra ceea simpatică, animăluțul acela multicolor ce se întâlnește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu două facultăți la bază, dar cu capul pe umeri, l-ar alege pe zmeu. O părere aproape unanimă, emisă despre despre zmeu, e că ar fi urât sau inuman. Ei și ce, chiar dacă nimic din asta nu-i mai departe de adevăr. În primul rând, zmeul din povești nu este descris amănunțit. Motivul care se întrevede la orizont, este că tipul, fiind personaj negativ, singurul motiv pentru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Când mă gândesc, văd ce gusturi mereu contrarii am avut întotdeauna. De-mi citesc jurnalul de zi al câtorva clipe din viața mea, vad că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă sau din remușcare, și că n-o judec pe rând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clipe. Luni. Trebuia să vie la hotel la 9 dimineața și a venit la 11; iar acum își aranjează părul și-și face buzele... Timpul a trecut, trebuie să ne întoarcem la casele noastre... Marți. Ne-am întors, mi-e urât, mi-e dor de ea. Mâine avem întîlnire, ora convenabilă. Nu ne vom revedea prea devreme și nu ne vom despărți prea târziu. Împreună vom fi prudenți. De vom întîlni cunoștințele, vom râde cu ei, ne vom împărți în grupuri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
De altfel, cred eu, ele ar putea folosi la deslușirea (sau la complicarea) caracterului meu, și nu asta mă interesează acum. Cine este ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de brutalitate. I-am smucit hainele, i-am zvârlit ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam să le aud: - Te urăsc, brută! M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat apoi, am găsit-o fără mișcare, rece, fără opunere, dar și fără să se ofere ca altădată, indiferentă de ce se va întîmpla cu dânsa. Pricepând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hainele, i-am zvârlit ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam să le aud: - Te urăsc, brută! M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat apoi, am găsit-o fără mișcare, rece, fără opunere, dar și fără să se ofere ca altădată, indiferentă de ce se va întîmpla cu dânsa. Pricepând că împotrivirea ei nu putea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost: "Unde e Sandu?" Nu pricepea cum erai întors și n-ai venit s-o vezi. Parcă nu-și da seama de tot ce i se întîmplase și de obligațiile ei noi. Mi s-a plâns că îi e urât printre străini și că se preface bolnavă ca să fie lăsată în pace, că toată lumea o întreabă ce are și că asta o enervează peste măsură. Când a auzit că trebuie să reiau trenul seara, a exclamat: "Eu plec cu mata
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe un scaun, fără viață, și atunci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă trează făceam tot ce puteam ca să te alung, noaptea te lăsam să sosești și să faci cu mine tot ce voiai. Dar nu tu întreg, așa cum te-am cunoscut: acum nu mai exista nimic în tine din ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ci nebune ca să mă uite odinioară, și ei nu știu nimic. Oricât de superficiali ar fi, tot nu mi se pare posibil așa ceva. E drept că sunt burghezi și nu s-au întîmplat între ei astfel de cataclisme.... Totuși, îi urăsc și dacă n-au știut și dacă au știut, căci în primul caz au denotat atâta miopie sau indiferență pentru Ioana, încît prietenia cu ei devine inutilă, iar dacă au știut tot, și mai târziu au păstrat cea mai perfectă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-au știut și dacă au știut, căci în primul caz au denotat atâta miopie sau indiferență pentru Ioana, încît prietenia cu ei devine inutilă, iar dacă au știut tot, și mai târziu au păstrat cea mai perfectă discreție, îi urăsc pentru că n-au făcut nici un gest, n-au spus nici o vorbă ca să împiedece acele fapte, iar acum procedează ca și cum n-ar trebui să am nici un chin special. Și-i văd că-și închipuie că sunt un om curios. Sau poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
control al vorbelor, vrea să pedepsească pentru toate nenorocirile ei și atunci face imprudențe. Așa, uneori mă aseamănă cu celălalt. Ce ciudată revoluție a stărilor sufletești! Pornind de la un reproș pentru viața ei trecută, gândul la omul pe care îl urăște, după ce l-a admirat sau i-a fost indiferent, o înfioară. E deznădăjduită că nu poate repara nimic și că păcatul rămâne până la moarte, orice am fi făcut. Și din cauza asta caută să lupte, să găsească argumente mai mult pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]