4,070 matches
-
și încearcă să evite greșelile marilor firme profesionale de turism , care au distrus peisajul, practicând turismul în masă , fără a ține seama de modul în care acesta afectează mediul . Dacă se va impune un turism de recreare si cultural cu valențe ecologice, se va realiza într-adevăr un turism rural durabil . De asemenea un element asupra căruia se insistă este legat de faptul că satul românesc în general și cel turistic în special reprezintă un produs turistic inedit pe piața națională
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC AL ZONEI RURALE by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83106_a_84431]
-
învățare și se poate produce la un nivel simplu de atenție, la nivelul acțiunii motorii sau prin angajarea eului în proces. Puși în situații variate de instruire, elevii și profesorii trebuie să folosească aceste strategii activ participative, având în vedere valențele formativ-educative ale acestor metode, procedee, mijloace de organizare a învățării. Efectele în plan formativ-educativ se referă la implicațiile lor asupra dezvoltării structuriloe intelectuale ale copilului. 3. Accentuarea fără precedent a caracterului euristic al strategiilor didactice. Strategiile euristice a dat rezultate
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana Avădăni () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_897]
-
o creștere a interesului și motivației elevilor pentru diferite domenii ale cunoașterii și îi va pregăti mai bine pentru perspectiva integrării în viața socială. 6. Însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală constituie o altă direcție de modernizare cu valențe formative, dar care urmărește și pregătirea individului pentru autoînvățare și educație permanentă de-a lungul vieții (longlife learning). Stăpânirea unor astfel de tehnici în paralel cu asigurarea unui substrat motivațional potrivit conduc la aprofundarea și îmbogățirea cunoștințelor asimilate în școală
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana Avădăni () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_897]
-
El descoperă și valorifică, în 1974, un manuscris inedit al lui Gh. Asachi, La Leucaide d’Alviro Corintio-Dacico, cuprinzând sonete petrarchizante. Traducerea acestor texte constituie și un exercițiu pe care S. îl parcurge cu aplicație, reușind să pună în lumină valențe poetice ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
particular înțeles românesc, fiindcă, în mod continuu, interesul său se circumscrie universului nostru specific. Marea filosofie a timpului, de la Nietzsche la Heidegger, Jaspers sau Ortega y Gasset, este filtrată astfel în raport cu gândirea și conștiința românească. Sunt puse în lumină și valențele particulare ale gândirii existențiale la Gabriel Marcel, Maurice Blondel, Jacques Maritain, dar permanent sunt avute în vedere repere precum cele oferite de opera filosofică a lui Lucian Blaga sau de eseistica lui Emil Cioran și Constantin Noica, a lui D.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
limbi. Inventarul lui Hockett este unul deschis, care permite completarea, îmbunătățirea sau reevaluarea unora dintre trăsături. El are avantajul sintetizării aspectelor fundamentale ale problematicii limbajului verbal și, implicit, ale celorlalte sisteme de semnificare, constituite după modelul acestuia. Vorbind despre multiplele valențe ale limbajului, Eugen Coșeriu afirmă: "limbajul se prezintă ca un fenomen atât de polifațetic și care impregnează într-o măsură atât de considerabilă restul manifestărilor omului fiind chiar expresia necesară a unora dintre ele încât confuziile și parțializările apar, poate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
devine semnificația. Reprezentând, în esență, "comunicare, în anumite condiții de producere, sau parole plus condiții de producere, dezvăluind resorturile sale intime, caracterul acțional al vorbirii"16 (participanți, instituții, timp, loc), conceptul de discurs se impune în lucrările de pragmatică, datorită valențelor interacționale pe care le presupune semantica sa. Spre deosebire de discurs, limbajul se află în situația unei suite întregi de termeni care, în ciuda circulației de care se bucură, sunt privați de înțelegerea sferei conceptuale de către utilizatori. Astfel, în conștiința vorbitorilor, limbajul este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest sens, analiza semantică a limbajului politic ar avea ca sarcină identificarea conotațiilor privilegiate la nivel ideologic și a restricțiilor semantice impuse manifestărilor discursive. Din această perspectivă, sinonimia, care la prima vedere pare să contrazică principiul economiei în limbă, dobândește valențe noi, prin prisma relaționării cu ideologia în cadrul căreia se construiește și se proliferează un anumit discurs. Pornind de la postulatul enunțat de Bloomfield, potrivit căruia nu există sinonimii reale în limbă, înseamnă că forme de expresie distincte antrenează întotdeauna semnificații diferite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din tensiunile dintre semnificant și semnificat, ambii cu rol activ în procesul semnificării. Una dintre trăsăturile definitorii ale limbajului poetic este reflexivitatea: comunicarea artistică presupune plierea limbajului asupra lui însuși, asupra potențialului semnificativ pe care îl deține, redescoperindu-se astfel valențele expresive ale limbii și reinventarea cuvântului degradat prin supralicitarea sa în discursul obișnuit. Asistăm astfel la o răsturnare a raportului dintre funcțiile pe care le îndeplinește limba în celelalte domenii de cunoaștere: de la primatul referențialității, accentul se deplasează pe expresivitate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar în cadrul comunicării politice are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică; c) specializarea semantică a cuvintelor din vocabularul comun, prin atribuirea unor sensuri politice bine definite (dreapta, stânga, centru, portocaliu); d) deschiderea spre împrumuturi neologice; e) predilecția pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acesteia, efectele pe care le are în context, motivațiile individuale sau sociale care o generează; toate aceste elemente sunt inerente funcționării metaforelor. Exprimarea metaforică este un act de limbaj având reprezentări și finalități specifice, fapt ce ne obligă la cercetarea valențelor ei pragmatice"128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât ceea ce spune și de a influența atitudinea politică a receptorului. Demersul nostru pleacă de la postulatul că discursul politic nu reprezintă un simplu ornament al conduitei politice, o acoperire discursivă gratuită a actelor politice, ci o dimensiune constitutivă politicului, prin valențele simbolice pe care le antrenează și prin capacitatea de a traduce mesajele politice transmise prin intermediul altor suporturi semnificante (muzică, vestimentație, embleme, instituții etc.). Manifestările discursive sunt esențiale politicii în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupurile se recunosc și se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sugerând componenta pragmatică accentuată a acestuia. În funcție de nivelul la care se articulează, distingem între: strategii discursiv-argumentative globale (cum sunt explicația, descrierea sau narațiunea) și strategii discursiv-argumentative punctuale (cum sunt întrebarea retorică, negația și metafora cu rol argumentativ). a) Întrebarea retorică valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între contexte eterogene. d) Amplificarea este un alt procedeu retoric constând în afirmația elaborată. Amplificarea include procedee precum: repetiția, anafora, epifora și acumularea. e) Repetiția unui sunet, a unui cuvânt, a unei structuri, marchează insistența asupra unei idei și prezintă valențe eufonice remarcabile. f) Anafora constă în folosirea unui pronume care are același referent cu un termen anterior. În accepție retorică, anafora definește repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la începutul unor propoziții succesive. Relația anaforică are la bază principiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
materializează la nivel cognitiv-empiric capacitatea ființei umane de a cunoaște lumea prin semne"247. Astfel, de pe pozițiile pansemiotismului enunțat de Pierce, potrivit căruia în lume nu există obiecte lipsite de semnificație, ajungem la viziunea unei semioze infinite, cu rădăcini în valențele semnificative virtuale sau reale ale semnelor și în capacitatea ființei umane de actualizare a potențialului semnificativ al acestora. Pe această linie de interpretare, "întreaga cultură ar trebui studiată ca un fenomen de comunicare bazat pe sisteme de semnificare"248, apreciază
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sociale, politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea vocabularului. Din punct de vedere semantic, lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter monoreferențial și monosemic. Integrând o componentă informativă accentuată, limbajul jurnalistic relevă însă și valențe conotative evidente, generate de asocierile lingvistice surprinzătoare, de exprimările metaforice, de recursul la ironie și de modalizările operate de atitudinea jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
surprinzătoare: "Erodot al Românului", "stâlpi de cafenele", "reputații uzurpate", "șuruburi patriotice", "turburători de meserie", "doctori în drept și-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a editorialelor semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de explicitare, de "traducere" a actelor politice și, implicit, de evaluare critică a acestora. Densitatea de informații, de date privind referențialul politic al epocii, se coroborează în textura articolelor cu ample excursuri interpretative, cu analize și glosări tematice cu vădite valențe paideice. Prin natura sa mediatică, limbajului politic eminescian eludează caracterul legitimant al discursului cultivat de actorii politici, instituind o interpretare, o grilă de lectură a vieții politice românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Chiar și în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
confesionale, să nu impunem populațiunilor limba și instituțiile noastre, în fine ca Dobrogea să fie tratată ca o provincie deosebită, respectându-se legile, datinele, individualitatea lor locală, iar nu ca Românie transdanubiană"398. Eminescu îmbogățește limbajul politic al vremii cu valențe semnificative inedite, prin adăugarea de conotații noi unor semnificații deja consacrate: "Reacțiune! strigă adversarii noștri. Reacție, da, răspundem noi; nu însă reacție prin răsturnare, nu reacție politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu; c) prin raportare la gradul de obiectivitate al receptării, delimităm receptorii obiectivi de cei subiectivi, părtinitori. Fără a avea pretenția epuizării ipostazelor receptorului publicisticii eminesciene, subliniem că gradul de cultură și competențele lingvistice ale cititorului modelează mesajul politic, imrpimându-i valențe semnificative distincte. În acest sens, adeziunea la o ideologie, apartenența etnică, epoca în care se înscrie, competențele lingvistice de care dă dovadă, identitatea socială ș.a. își pun amprenta asupra receptării, favorizând interpretări antinomice ale aceluiași semnificant. Adresându-se unui public
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la mesajul publicistic eminescian se numără: * folosirea unui lexic de largă circulație și ușor accesibil; * utilizarea cuvintelor cu sens denotativ; * explicitarea termenilor specializați; * traducerea expresiilor din alte limbi; * evitarea abrevierilor. Atenția acordată de Eminescu receptării dobândește expresie în cadrul metadiscursului cu valențe de explicitare care însoțește demersul jurnalistic. În acest sens, expunerile jurnalistului, aplicând "o tactică a accesibilității, uneori aproape emfatice"430, sunt destinate înțelegerii comune: "Așadar recapitulăm, zicând: operațiile de bancă se deosibesc esențial în operații comerciale și de speculă. Cele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cetăți, pururea buni ostași, epoca de aur din țările noastre, începută cu Mircea și încheind cu Ștefan cel Mare, e o epocă de aur și dincolo"435. Ilustrarea anecdotică a tezelor devine o tehnică curentă în publicistica eminesciană, jurnalistul valorificând valențele persuasive ale istorisirii: "Și când ne întoarcem la pseudocultura noastră și vedem pe bulgarul Mihălescu, cu patru clase primare, administrând o țară de oameni și punând prefect pe un Chirițopol, care a fost slugă, fecior în casă; când vedem alte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
până la 1864 populația se înmulțea încă cu 31,6 procente. La 1864 plouă reformele toate costând bani. Sporul populației scade la jumătate, la 15,3, și continuă scăzând"466. Atunci când apare în finalul articolelor, adresarea directă dobândește valoare conclusivă, relevând valențe pragmatice evidente: "Un adevăr am voi să-i rămâie cititorului din toate acestea: că d. Grădișteanu a vorbit ca reprezentant al guvernului; că comunicatul care l-a dezmințit e datorit presiunii Austriei"467. f) Dramatizarea. De multe ori, articolele eminesciene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]