5,224 matches
-
context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare decât crezusem), am ajuns la o intersecție. Se încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul pe care venisem mai devreme, prin fața casei lui Creangă. O
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de bronz). Aur olimpic pentru: Elisabeta Lipă canotaj simplu, Lavinia Miloșovici sărituri și sol - gimnastică, Viorel Tălpan, Iulian Ruican, Dimitrie Popescu, Nicolae Taga, Dumitru Răducanu canotaj, 4+1. Printre medaliații cu argint: Galina Astafei săritura în înălțime - atletism, Elisabeta Lipă, Veronica Cochela canotaj, 2x. Bronz pentru sportivii: Roxana Dumitrescu floretă - scrimă, Sorin Babii pistol cu aer comprimat - tir, Leonard Doroftei - box. Atlanta, 1996. O sută de ani de olimpism modern! România a obținut 20 de medalii (4 de aur, 7 de
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Simona Amânar care preia aurul de la Andreea Răducan individual compus, gimnastică, Covaliu Mihai sabie, Georgeta Damian-Doina Ignat canotaj - 2 rame fără cârmaci, Constanța Burcică-Angela Alupei Canotaj - 2 vâsle, categorie ușoară; 8+1 canotaj feminin (Georgeta Damian, Viorica Susanu, Ioana Olteanu, Veronica Cochela, Magdalena Dumitrache, Elisabeta Lipă, Liliana Gafencu, Doina Ignat, Elena Georgescu), Marius Urzică cal cu mânere - gimnastică, Mitică Pricop-Florin Popescu canoe 2-1.000m, Gabriela Szabo 5.000m - atletism. Argint pentru sportivii: Câșlaru Beatrice 200m mixt - natație, Olaru Maria individual compus
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
elevii cei mai buni, Victor și Stan. Nimeni n-avea habar ce e cu ei. Doar el cunoștea adevăratul motiv al absenței, îl cunoștea cu amănunte. Îl mânca limba să povestească: i-ar fi dat gata pe toți, inclusiv pe Veronica, o tipă a-ntâia, care nu prea-l băga în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici o bănuială. O carte nouă a lui Fowles o carte necitită constituie o formulă de delicioasă așteptare a unei surprize. * The Tree, publicată în englezește în 1979, apare în românește (Polirom, 2007) sub denumirea Copacul, într-o excelentă traducere de Veronica Focșeneanu. Dacă, în general, travaliul traducătorului este menționat în penumbră, cred că în privința volumului Copacul o astfel de discuție ar fi nepotrivită, chiar vinovată. Aici traducerea deține un rol foarte important. într-o epocă în care traducerile din engleză sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
discuție ar fi nepotrivită, chiar vinovată. Aici traducerea deține un rol foarte important. într-o epocă în care traducerile din engleză sunt deseori bizare, lexicul englez devenind în românește o dominantă atroce, distrugând sensul textului, care și el devine aberant, Veronica Focșeneanu reușește să transmită savoarea povestirii, menținând nealterat sensul acesteia. Este un rar exemplu de performanță; nici o stridență, nici o expresie nepotrivită nu afectează puritatea povestirii, care pare a fi scrisă direct în limba română. Astfel, un eseu, care este încărcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schimb, când își dă ochii peste cap la aflarea rezultatelor sondajului CURS, dna Roberts nu exclamă „Oh, Dumnezeule!”, ci „Oh, God!”. Ce să mai spun de acel istoric „sunt deschisă 360 de grade”? Pentru mărturisiri lirice mult mai puțin imprudente, Veronica Porumbacu avea să fie aspru sancționată de Păstorel Teodoreanu într-o epigramă celebră. Nu știu cum s-a derulat sondajul CURS care avea să indice că un aiuritor 10% din electorat este gata să o trimită pe dna Roberts la Cotroceni fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care-l urmau pe Pelerin, erau o mamă și o fiică, amândouă văduve; fiica era foarte tânără și foarte arătoasă. Ele se adânciseră mult în spirit, mai ales fiica. Deși erau de rang înalt, au mers singure pe jos până la Veronica de Jaén2 - nu știu dacă nu cumva au și cerșit. Acest lucru a făcut mare zarvă în Alcalá. Doctorul Ciruelo, care era oarecum ocrotitorul lor, a crezut că prizonierul le-ar fi îndemnat la aceasta și, prin urmare, ceru să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru evaluarea estetică a scrierilor eminesciene. Este o carte, fără îndoială, de neocolit de acum înainte pentru biografii, ca și, în general, pentru exegeții operei eminesciene. OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de texte necunoscute până atunci, ținute la fereală de către descendenții familiei adresantei, a trezit un interes cu totul aparte, atât în rândurile istoricilor și criticilor literari (eminescologilor), cât și în mediile cele mai largi ale cititorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suflete", într-un demers deloc rigid-analitic, ci mai mult colocvial-eseistic, explicând calitatea relației dintre cei doi corespondenți "pentru cititorii neinițiați în istoria literară, cei care nu cunosc decât poeziile predate în școală, care au auzit de iubirea dintre Mihai și Veronica", cei care "vor fi văzut mormintele celor doi, al lui, în cimitirul Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eternitate, dar ridicolul, caraghioslâcul lor, abia acum îl resimțim noi cu adevărat, atunci amuzamentul consta în faptul că spectatorii sau cititorii recunoșteau șarjat tipicul vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se face pasional, cu o efervescență ce frizează constant patologicul, chiar și în zonele (domeniile) tradițional caracterizate prin rigoare, calcul rece și stilistică à quatre épingles". Acestei mode (sau acestui model) i se supune și romanul de dragoste epistolar dintre Veronica Micle și Eminescu, "pe cât de omenesc, pe atât de românesc în esența lui!". Eseistul nu rămâne doar la această constatare. El îl urmărește pe Mihai Eminescu în timp, așa cum arăta în diverse schimburi epistolare, cu diverși inși (personalități) ; observând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sentimentul și ideile [...] dând jos armura retoricii gazetărești, Eminescu face cam forțat, am impresia exerciții de "soitari", ca să placă "ministrului tuturor mascaradelor din Țara turcească", adică lui Caragiale [...] ... să notăm și tonul "regal" al lui Eminesu" pentru ca în scrisorile către Veronica să schimbe registrul de la caz la caz, în funcție de starea relațiilor dintre ei:"... șirul declarațiilor adânci, definitive, trece prin entuziame copilărești [...] alternând cu pasaje "pedagogice" patern-mustrătoare, în fine, formulele situate la un pas de versetul biblic ori tonalități de rugăciune" etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu se revelează cine știe ce secrete arzătoare, vreo Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu agent secret al Vienei ș.a.m.d. Atunci, de unde totuși beatitudinea cu care te cufunzi în bulboanele ei și febrilitatea cu care-i răsfoiești stufărișul?" Întrebarea nu este câtuși de puțin retorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
astfel calea de apropiere a cititorului de azi de personalitatea, de netăgăduit, a scriitorului genial de acum aproape două secole. Pasiunea temperată cu care Dan C. Mihăilescu revelează romanul de iubire ce stă închis în corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, evidențiind firescul legăturilor lor umane, făcând din acest eseu o demonstrație de rafinament și inteligență analitică. ROMANUL MITULUI EMINESCU (Florina Ilis) Nu era o vorbă lipsită de sens aceea care atrăgea atenția asupra faptului că există atâția Eminescu câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în revista Convorbiri literare, ar fi posibilă plecând de la citarea unui text datorat lui Mihai Eminescu, de pe fila unui manuscris, din data de 4/16 febr. 1876: "a fost cea mai fericită (zi) a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține în toată viața mea". De ce n-am putea crede că Veronica i-a dat flori albastre, tocmai fiind impresionată de poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai fericită (zi) a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține în toată viața mea". De ce n-am putea crede că Veronica i-a dat flori albastre, tocmai fiind impresionată de poezia lui Eminescu, care, la rându-i, ar fi putut să fie inspirată de, cine știe?, alte flori albastre pe care poetul i le-ar fi putut da în preumblările lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
albastră etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă abordările operei eminesciene din perspectiva criticului literar care se pronunță fie asupra editării operei acestuia, a centenarului, sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața cotidiană a lui Eminescu" pe care "o nouă biografie a lui Mihai Eminescu nu poate să le ignore", insistând asupra problematicii acestora, dar insistând, cu îndreptățire, de altfel, asupra modului diletant în care autoarea ediției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
realitatea nu confirmă nimic din toată această... poveste. Iar comparatistul nostru pledează tocmai pentru respectarea adevărului. Dumitru Copilu-Copilin scrie și despre Motivul mării la Eminescu, aducând Contribuții la biografia poetului. Domnia sa discută și documente referitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle și Ion Creangă; se referă pe larg la necesitatea unei bibliografii complete Eminescu; abordează diverse aspecte ale circuitului universal al operei eminesciene, utilizând statistici și practicând modelul unor dări de seamă etc., chestiuni în general cunoscute, meritul său fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a concluziona: "Aceste situații și imagini derivă dintr-un tablou pe care îl numim cu un termen medical, destul de brutal: impotență". Și constată că nici una din femeile iubite "nu s-au fixat violent de el, pentru că toate rămâneau dezamăgite". Singură Veronica Micle "se pare că l-a iubit, dar se pare numai", pentru că ea "era o narcistă". Pentru dr. C. Vlad e limpede: "Din scrieri și din atitudinea lui în viață reiese că în fața dragostei reale el rămânea de piatră". Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Simona : VIII, 184 188 Așgian, Berdj : VIII, 124 Avachian, Grigore: VI, 149 Avădanei, Ștefan: V, 81 83 B Baciu, Rodica Magdalena : VII, 115 Badea, Ștefan : I, 156 158; VIII, 181 184 Balotă, Nicolae : IV, 74 76; V, 75 76 Balaș, Veronica: VII, 117 Balmuș, Const. I. : V, 69 Baran, Neculai : III, 221 223; V, 61 Barbu, Constantin : I, 72 76; III, 45 54; V, 22 24, 26, 54 56; VII, 219 223 Barbu, Corneliu: VI, 209 212 Barbu, Marian : VI, 206
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare. O categorie aparte o compun nuvele precum Maica Rahila și sora Veronica, „Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele, ca Moara lui Călifar, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lângă apa Vodislavei, La Vulturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
orfan de mamă la frageda vârstă de 1 an și 6 luni. Părinții mei, țărani săraci din com. Tămășeni, n-aveam decât 17 prăjini de pământ din partea tatei și cam tot atâta aveam și din partea mamei. La înmormântarea mamei mele Veronica, a venit și un frate vitreg al tatei: Francisc împreună cu soția lui, Nița n. C. Vătămănelu. Ei locuiau în Butea, jud. Iași, dânsul fiind dascăl catolic în acea parohie. Neavând decât doi copii și o situație mai bună ca tata
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Duma cu domiciliu forțat la Kogălniceanu. Le-am spus preoților tot ce am văzut la Kogălniceanu și am mai adăugat: „Până acum am citit viețile Sfinților din cărți, dar acum am văzut cu ochii mei unul dintre acești sfinți”. Sora Veronica Palcău de la Luizi Călugăra, Notre-Dame de Sion 15.07.1997 Pr. Anton Demeter Declar: Da, așa este cum spune Sr. Veronica Palcău, că adică de la Iași Ep. Ioan Duma a fost adus la arhiepiscopie la București sub paza a doi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]