3,837 matches
-
care adună milioane de turiști din toată lumea. O mare atracție pentru turiștii de pretutindeni o reprezintă vestitul Carnaval de la Rio, desfășurat anual pe Sambadromul de aici, unde are loc parada școlilor de samba braziliene - adevărată explozie de energie, culoare și veselie. Partea centrală a orașului Rio de Janeiro include atât centrul istoric cât și centrul financiar, cu o îmbinare a arhitecturii coloniale cu cea modernă și avangardistă. Alături de numeroasele muzee și biserici, turiștii se mai pot bucura de prezența unor parcuri
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
la nesfârșit Ne vom bronza la soare. Cu tata și cu mama vom pleca La munte și la mare. Bunica ne așteaptă și la ea, Că ne iubește tare. Ce bine e! Ce bine e! Vacanța ne priește! Joacă, cântec, veselie Odihna ne întărește. VARA E prima zi de vară. Zilele tot mai calde ne anunță că îndată sosește vacanța. Ce bucurie! După un an de luptă cu literele și cifrele, cu adunările și cu scăderile, odihna și recreerea zilelor de
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
1848 1853) și, ulterior, de cei austrieci (1854-1857). De altfel, potrivit mărturiilor lui Costache Radu, odată cu venirea muscalilor și nemților, în oraș au fost auzite primele acorduri ale unei fanfare militare: „Cu trecerea muscalilor și apoi cu venirea nemților, multe veselii au fost în grădină și mulți bani s-au cheltuit. Cât stăteau rușii cântau acolo muzicile lor; cât au stat nemții cânta muzica lor. Mult haz făceau oamenii și mai cu seamă băieții, când vedeau că vine muzica nemților, care
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
feeric ornate și luminate a giorno”. O atracție a acestui tip de eveniment era și acordarea unui premiu pentru cel mai bun cuplu de dans. Conform tradiției evreiești, balurile mascate erau organizate și cu ocazia sărbătorii de Purim - „simbol al veseliei și al abundenței”. O „cronică” a primei zile de Purim din anul 1935, ne oferă detalii prețioase cu privire la modul în care se desfășurau aceste baluri, dar și indicii asupra intensității cu care știau să petreacă locuitorii Bacăului de altădată (la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
religii decât cea mozaică): „Grație unui pașaport clandestin eliberat de șubreda instituție a tradiției, (...) Purimul a fost sărbătorit la centru, la periferie și la balurile cu sclipiri argintii, unde tinerețea exaltă optimismul celor ce cred, încă, în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari. Apoi, măști simpatice și pline de haz, curiozitate, presupuneri mai mult sau mai
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic de ajutor și i se acorda mai mult decît ceruse. Clerul se îndatorase oribil de mult. Nici celelalte categorii nu erau mai puțin îndatorate. Numai bancherii și perceptorii trăiau în pace și veselie, avînd în mîinile lor toți banii regatului. Regele a fost dus la Saint-Denis pe 10 sau 12 ale acelei luni și discursul funebru s-a făcut la Saint-Denis către sfîrșitul lunii octombrie". Inventar-Sumar al arhivelor comunale anterioare anului 1790, departamentul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de față în caz că vreun colet trebuie transportat undeva sau în caz că vreun sclav mort se cuvine înmormîntat omenește; și deși s-ar mai putea aduce alte două-trei exemple asemănătoare, de împrejurări cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîteva zile după întîlnirea cu vasul francez, un eveniment extrem de semnificativ interveni în viața celui mai neînsemnat dintre membrii echipajului nostru - un eveniment cît se poate de lamentabil și care sfîrși prin a oferi vasului Pequod, cuprins uneori de o veselie nebunească, un soi de presimțire a deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru și unul alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță era greoi la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță era greoi la minte și morocănos din fire, Pip - deși sfios din cale-afară - era foarte vioi de felul lui, înzestrat cu acea veselie plăcută, scăpărătoare și spontană, caracteristică neamului său - un neam care prăznuiește toate sărbătorile și serbările cu o bucurie mai adîncă și mai liberă decît cea încercată de orice alt popor. Pentru negri, calendarul ar trebui să cuprindă trei sute șaizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să le cunosc înu toate, firește) erau atît de ospitaliere? Cum se face că, la bordul lor, găseai carne, pîine, băutură și rîs din belșug și cu toate astea oamenii nu se săturau niciodată de mîncare, de băutură și de veselie? Să vă spun eu de ce. Belșugul de pe balenierele englezești e un subiect care necesită o documentare istorică; iar eu, unul, nu m-am dat niciodată în lături de la o cercetare istorică, ori de cîte ori ea mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ai pierdut ceva oameni? Ă Numai doi oameni din Insule, atîta tot, nici nu merită să vorbim despre asta. Dar poftim la bord! Hai, bătrîne, vino la bord! O să-ți descrețești grabnic fruntea. Poftim la bord, să iei parte la veselia noastră, căci avem o cală plină și ne îndreptăm spre patrie. „Cît de familiar poate fi un idiot!“ își spuse în gînd Ahab. Apoi, cu glas tare: Ă Ai cala plină și te îndrepți spre patrie, zici? Ei bine, corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
echipajul morocănos. Ea ajunsese să-i stăpânească în așa măsură pe oameni, încît toate presimțirile, îndoielile și temerile lor rămîneau ascunse în fundul sufletului, nelăsînd să încolțească din ele nici măcar o frunzuliță. în aceste zile de așteptare încetă, de asemenea, orice veselie, fie ea firească sau silită. Stubb nu se mai străduia să stîrnească zîmbete, iar Starbuck nu se mai căznea să le curme. Bucuria și durerea, speranța și frica, păreau deopotrivă să se fi prefăcut, vremelnic, într-o pulbere fină, frămîntată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la București, lunar, în 1919 (nouă numere), având ca director pe Gh. Gologan și redactor pe N. Thomescu-Baciu. Revista este consacrată poeziei, chiar și „programul” fiind scris în versuri: „Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; deși era mânat de firea pătimașă a celor mânioși. Vărsa lacrimi, mișcat de durere, când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei; postea fără să reproșeze celor care mănâncă. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca între mâncările trupești să împărtășească, totodată, bogății sufletești. Că dacă mânca totuși undeva, mânca puțin și, mai ales, mâncăruri comune. Din această cauză, socotesc ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dositei Obradovici, e confiscat. Ț. se va retrage ca preot în satul în care se născuse. Popularizator al ideilor iluminismului, traducător din scrierile sârbului Dositei Obradovici - Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase (1802), Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie (I, 1808), Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături (1814) -, cu scopul de a sprijini, prin educare, ridicarea conștiinței naționale și lupta românilor pentru drepturi naționale și sociale, Ț. a elogiat cartea, a condamnat superstițiile și a fost cel dintâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
este de strictă valoare documentară. SCRIERI: Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase, Buda, 1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
regele Alfonso al XIII? lea. Lui Iorga �i pl? cea Spania ? i admira poporul acesteia. Vorbea despre �demnitatea aristocratic? a tuturor� spaniolilor ? i consideră ? ara această ca fiind �cea mai cinstit? ? i mai manierat? ? ar? din lume�. Era profund afectat de �veselia� poporului spaniol. A vizitat Portugalia �n mai multe r�nduri �n 1928. Pe l�ng? participarea la Conferin? a Mondial? de Istorie de la Oslo din 1928, măi c? l?torise �n Scandinavia �n 1926. Că de obicei, toate experien? ele tr? ițe au fost publicate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
mă voi opri la imaginea finală. Richard era singurul personaj care avea un costum de epocă. Era îmbrăcat în armură. Spre final, unul dintre conspiratori se apropie tiptil de el, pe la spate, și-l înjunghie. În momentul următor, cu o veselie isterică, toți vrăjmașii lui Richard îl inconjurau și-i aruncau leșul de la unul la altul, într-o isterică profanare a celui ce a fost "tiranul". Isteria crește, ritmul profanator ajunge la paroxism, când, deodată, Richard rămâne în picioare, drept, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cehov strict în niște pretexte pentru exerciții comice, iată ceva care riscă să devină o nouă prejudecată în materie. Cu atât mai gravă cu cât este mai simplu de realizat. În fond, orice poate fi transformat într-o sursă de veselie... E suficient să faci totul pe invers ca să crești în ochii tăi moderni și docți. Natura (sau altceva) ne-au creat atâtea posibilități de a mima gândirea, încât pentru niște oameni abili este un lucru de nimic să apară drept
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja enormă, compusă migălos și insinuant, precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion a construit personaje și situații noi... Principalul loc de acțiune din afara textului este cârciuma, deloc întâmplător aleasă, subliniind prin derizoriul "veseliei" sale contrastul tragic din final... oricum, însă, oricât ar fi ignorat Alexa Visarion genul artistic în sine, astfel de licențe (în ultimă instanță "cinematografice"), cum ar fi și evocarea în imagini și nu numai prin vorbă a uciderii lui Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
le mistuie. Cuvântul e voce. Cuvintele se deschid, dar nu zboară, sensul lor le trage în jos ca plumbul. Se înalță și cad, împușcate. Și când vorbele nu mai ajută, personajele cântă; cântă și dansează; dar frenezia lor nu e veselie, așa cum vrea să pară. Un spectacol de o tristețe pustiitoare. Un teatru greu de "judecat", pentru că pornește în primul rând din sursele vitale ale unui om, ale unui artist. Un teatru care poate fi primit sau nu. Dacă pentru Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu crede în Judecată de Apoi. Viața aceasta este tot ce ni s-a dat. Esență înv]ț]turii sale a r]mas etica muncii, ins] nu a fost omis] nici semnificația unei vieți responsabile care trebuie tr]it] în veselie. Unele lucruri sunt mai bune decât altele: înțelepciunea este preferat] prostiei, decentă - indecentei, viața - morții, ins], cănd survine moartea, tot ceea ce omul a ales este lipsit de semnificație. Înv]ț]turile evreiești (Pilde) recunosc dou] clase de b]rbați: pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moștenite: În anul acesta au trimis domnul Constantin-vodă în Moldova de o au măritat după Constantin-vodă Duca, domnul Țării Moldovei, petrecând-o domnul și doamna, părinții ei, până la Afumați, a cărora jale de despărțire nimeni nu poate povesti, iar și veselie ce s-au făcut la Iași, la Moldova ... cu anevoie este a să povesti. (Cronica anonimă despre Brâncoveanu 307) Pentru noi, astăzi, imaginarul medieval redă "prezența" feminină ca fiind produsul unei ideologii creștine misogine și injuste, pe care o respectă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]