4,110 matches
-
acesta ar fi singurul sens spre care am putea merge. Vremurile de altădată erau bune pentru că percepție umană asupra realității era mijlocită de credința profundă în Dumnezeu. Omului, deși deținător al liberului arbitru, îi era teamă să iasă din propria vrajă, tocmai pentru a nu se trezi ,,afară" singur, gol și înspăimântat. Goethe, în Faust, imaginează omul în mijlocul proprie-i sale dileme de viață. Să pășească ,,afară" ademenit de diavol, înspre cunoașterea proprie și asumarea propriului destin, sau să rămână ,,în
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în băltoace, neam cu care de altfel graurii conviețuiesc pașnic. Pe bulevard larma e din nou de nesuporat: motoare ca de formula I și frîne care-ți dau fiori, un soi de aspirator sonor continuu care te amețește, a cărui vrajă rea nu e ruptă decît de cîte un claxon cu efect de împușcătură dintr-un thriller american. De altfel, strada e un thriller: oameni care merg dezlînat și dau peste tine, mașini care lasă în urmă valuri de toxine, automobile
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea drumurilor înțesate cu scaieți puternici a căror floare uimește ochiul de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața câmpiei și pătrund înăuntrul omului subjugându-l. El încearcă să prindă vraja, s-o păstreze cu sine mereu, și fiindcă nu izbutește lovește caii cu biciul și aleargă posomorât spre locul lui de grâu. Iată însă că animalele se opresc la pas, suflă cu putere pe nări, nu vor să mai alerge
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
de soapopera care, înainte de a i se prezenta noul episod, era forțat să le revadă pe cele anterioare. Ciudat este că toate episoadele sfîrșesc la fel". Cu visele lui, de gînganie proscrisă, de fluture levantin, frate nelegitim, ursit de-o vrajă rea, al silfilor de zi, începe un basm delicat, sub lupă și pensetă, despre codoșii și răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din enciclopedie, maștere, căluți de mare. Și Messaline, și Lucrezii, cavaleri
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
prima oară, într-o superbă interpretare a lui Constantin Silvestri, fragmente din Tristan, am înțeles că ,drogul Wagner" este cu totul altceva decât micile mele trăiri de până atunci, că în această muzică te cufunzi, ești absorbit ca într-o vrajă ce pătrunde până în adâncul ființei. Acum, după mulți ani, cu altă încărcătură sufletească, pe ,colina verde" în Teatrul lui Richard Wagner am regăsit aceeași magie inexplicabilă, pe care atât de mulți gânditori s-au trudit s-o deslușească. Și cu
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
cu care și-a construit întregul. Spectacolul montat de Philippe Arlaud este o încântare pentru ochi: coloritul luminos, rafinat, luxul și fantezia costumelor, aspectul feeric, chiar dacă pe alocuri alunecă ușor spre un kitch bine dozat, dau povestirii mistice, sumbre, o vrajă de basm. Echipa de cântăreți a răspuns pe deplin. Americanul Stephen Gould este ceea ce se cheamă un veritabil Heldentenor, capabil să susțină această partitură copleșitoare cu rezistență, dar și cu expresivitate. în rolul Elisabetei, foarte sensibilă Ricarda Merbeth, glas limpede
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
și para-textualitatea, aplicând totodată, asupra structurilor polifonice, eterofonice și armonico-melodico-ritmice, o complexitate pluristratificată, asemenea unui palimpsest sau o alta, densificată, ca o magmă sonoră, după modelul homolomerilor, postulat în antichitate de către Anaxagoras, Aurel Stroe a rămas marcat până azi de vraja transmisă în adolescență de prezența lui George Enescu. Secvențele care urmează au fost decupate din dialogul pe care mi l-a acordat în 2001, la împlinirea a 120 de ani de la nașterea compozitorului, comemorat anul acesta pentru cinci decenii de la
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
e clar că, forme muzicale atât de bine concepute, erau gândite cu mult înainte și ele se maturizau încetul cu încetul în mintea lui. Dar esențialul din Enescu este tocmai acel suflu-gest l-aș numi uneori, alteori i-aș spune vrajă -, de care trebuie să se țină seama și atunci când se cântă muzica lui Enescu! L-am auzit pe Enescu spunând că ceea ce se află în spatele sunetelor e mai important. Deci, acest lucru trebuie cântat și trebuie căutat de către interpreți. Dar
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Obor sau Matache". Anecdotica e spălată de undele elegiei etnice: Spuneau c-ai vîndut/ Românilor Basarabia./ Iată și/ Țărani cu cartofi/ Veniți din Opacii tăi,/ în piața Obor./ Nimeni nu vrea/ Să cumpere Basarabia.../ Aburi aromitori și fudui/ De cafea vraja,/ Cum se spune, braziliană./ Fum tămîios de kent/ Urcînd leneș și indiferent/ Spre slăvi / Acestea oare să fie/ hotarele Țării?/ Spuneau c-am vîndut/ Românilor Basarabia./ Iată și/ Țărani cu mere, veniți/ Tocmai din satul meu de la Prut/ În piața
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
produsele vegetale. Poetul basarabean V. Galaicu exprima frumos în versuri această dragoste pentru satul natal: Există un loc pe pământ mereu în jeleștea dorului aici doar calc ca stăpân cu toată talpa piciorului. Aici în satul natal Mai cred în vraja minunilor Aici, la Nistru pe mal Aici la vatra străbunilor."z Am văzut lumina zilei în deceniul al doilea al secolului trecut, la granița de răsărit a României întregite, după primul război mondial. În satul natal, Sobari, am început din
Meleaguri natale. In: Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
se află poeme ale doamnei, puteti identifica și singuri locul bine stabilit, după următoarea mostră: "Iubire cu fructe introvertite/ și mîngîieri sinucigașe/ mi-e dor de iubitul/ ce îl aveam/ sau poate mi-e dor/ de privirea absorbind pătimașa/ tentația vrăjii sub care trăiam". Comerțul cu gogoși Într-un interviu despre Transilvania electorală, sintagma care probabil că va face carieră, Bogdan Chireac scrie despre eforturile puterii și ale opoziției de a cîștiga electoratul din această parte a țarii. Aceste eforturi se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute) să germineze, să crească și să se despletească în foi și în filamente și să se încunune, văzînd cu ochii, cu ciorchini trandafirii și parfumați" (Gală Galaction, De la noi, la Cladova). Încoronarea
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
pădurea din cauza copacilor. Nici Ștefan Niculescu, atunci când a avut revelația fenomenului eterofon, nici Aurel Stroe, când a fost vizitat de muza deconstructivismului, nici Tiberiu Olah, când a semnat pactul cu “armonia sferelor” ori Octavian Nemescu, atunci când a fost confiscat de vraja arhetipală, nu s-au retras din cetatea muzicii și nu au ignorat nimic din efervescența acestei cetăți. Ei au instituit o mistică a vibrației care a pornit dintr-o hermeneutică bazată pe curiozitate și erudiție. Despre curiozitate, Montaigne spunea că
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală, trăind ritmul compozițional ca pe o peripeție extatică. Scrisul are tensiunea și vertijul unui act erotic, el e o întreagă biografie amoroasă ce se întinde de la cochetărie și alint pînă la vraja postorgasmică". O altă particularizare a ironiei practicate de Al. Cistelecan ne e oferită de tentația scientizantă, sub chipul unei geometrizări care, developată în scrierile examinate, ni se recomandă ca o performanță a textului critic însuși. Dacă ironia e în esență
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
de călători și mereu proaspătă ca apele Menecaduzei ce curge și stă și se agită-n fiori Planeta rotundă ispită uriașă cresc cu fața spre ea în propria mea libertate predestinat mereu chemat de moarte și mereu înviat. Ca o vrajă a vieții cerul Existența este o vânătoare de cercuri cercul este marea metaforă din cercuri venim din marile sfere și big-bang-ul este un cerc este cercul redus la esența ultimă Eram mic și nu știam ce fac când mânam cercul
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
marile sfere și big-bang-ul este un cerc este cercul redus la esența ultimă Eram mic și nu știam ce fac când mânam cercul pe stradă cu o sârmă meșteșugit adaptată sau cu un băț credem că mă joc ca o vrajă a vieții cercul de fapt cercul mă juca pe mine eu preot păgân curat la suflet și la strămoși un ritual pe atunci fără sens nu aveam voie să înțeleg acum văd dar nu tot prins la mijloc în labirintul
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
Ca să nu mai bat potică Până la zulufii Tiei. (Tia, când fusese jună, într-așa ierea de pură Că mă strofocam, sub lună, S-o țâp în literatură.) Când prin stele se degajă Măestrii necunoscute, Nu mai știu să-nchin o vrajă Sub fereastra unei ciute. P^ormă, insomnii imunde, Drese-n magma lor letală, Dau buluc să mă scufunde în bulbuci de văicăreală. Hop și-un zgripțor se arată, Să-mi bea vutka și tutunul... Floribunzii ani de-al^ dată N-
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
solemn te lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la pieptul meu (vin ca verb, nu
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile romane preferă această temă, după cum se poate observa în fragmentele din Rottweil, Germania (online și ), din Tarsos (azi Turcia) sau din Palermo (Fig. 3). Postura de
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
până în jur de 14 ani, își construiesc din lemn și hârtie o stea cu colțuri pe care pictează Nașterea Mântuitorului și figuri de sfinți. Iluminata din interior de o lumânare, steaua din mâinile copiilor creează în noapte o atmosferă de vraja în timp ce copiii interpretează minunatele cântece de stea. Vicleiul este o dramă populară având ca temă nașterea lui Isus, călătoria și înfățișarea cu daruri a magilor. Sunt aceleași cântece că la stea, interpretate de cei patru eroi ai carnavalului, numai că
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
și duh, aparținând unor maeștri anonimi ai locului, semn al unei neasemuite tradiții artistice și spirituale. Până și descântecele folosite de babele satului sunt mult mai frumoase că în alte zone, așa cum ne putem convinge citind acest „Descântec de desfăcut vraja”, cules în 1960 de Petru Sandovici de la Ileana D. Caeru: „S-a sculat Maica Domnului de dimineață / S-a pornit pe cale, pe cărare, / Pardosita cu mărgăritare / Pașii ei pe unde mergeau / Urmele ei străluceau / Și pe ele răsăreau brebenei. Pe
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
a stârnit un scandal la crâșmă și a urmat o confruntare violentă cu doi consăteni care l-au înjunghiat mortal. Bătrânii - mai ales babele - din Dobridor povestesc însă nefericita crimă deformat, adăugând amănunte neverosimile (intervenția unor ființe nocturne malefice, o „vraja rea” care ar fi precedat și predestinat confruntarea etc.) și atribuindu-i proporții de întâmplare apocaliptică. „Basmele” sunt simple scorniri, fără substrat real, dar cu intenții moralizatoare și sapiențiale. Sunt „creații” aproape gratuite care înlocuiesc parțial aplecarea spre meditație a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
necunoscut, fără să știe inițial că a călătorit în timp în perioada Sengoku, după 50 de ani de la moartea lui Kikyo. În afară de Fântâna Mâncătorilor de Oase, singurul lucru familiar este Goshinboku. Acolo îl va găsi pe Inuyasha sigilat într-o vrajă a somnului, iar un grup de săteni ostili o vor aduce către satul lor. Preoteasa lor bătrână, Kaede, o recunoaște pe Kagome ca fiind reîncarnarea surorii ei Kikyo; când sunt atacați de demonul miriapod, Kaede realizează că Giuvaerul Sacru a
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
modifice vreodată această artă. Acest imobilism nu trebuie pus pe seama imobilismului credințelor și religiilor egiptene, ci pe stabilitatea și constanța modului de producție tributal, care s-a menținut până în vremea dominației bizantine și arabe. Neschimbate au rămas și interdicțiile ritualice, vrăji, descântece, mituri, ceremonii sacre și practici magice pe care le putem numi “religiile egiptene”. Odată cu declinul statului egiptean și cu biruința creștinismului se dezvoltă o altă artă, diferită de cea “arhaică” egipteană. Câteva caractere esențiale ale creației egiptene de-a
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
suprafețele lacustre informe, străine de ochiul plastic al artistului. Peisajul preferat al lui Eminescu este pădurea, dar nu ca idilă, ci ca trecere în cosmos, în lumea stelelor. Natura este liniștită, ea șoptește, murmură, apele plâng, izvoarele tremură peste pietre. Vraja sonoră a versurilor se obține prin repetiții Deși legată de tradiția națională, poezia lui Eminescu se înscrie în contextul european, se recunosc mai ales afinitățile cu lirica germană, puse în evidență mai ales de studiile lui George Călinescu, Tudor Vianu
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]