3,815 matches
-
tipul obștilor sătești, și au creat credințe, datini și tradiții de conduită etico-juridică și magico-mitologică” (R. Vulcănescu, 1987). În viziunea cercetătorilor, organizarea social-istorică avea forma unei piramide, în straturi suprapuse și era alcătuită din: opinia sătească, ceata feciorilor, ceata oamenilor vrednici și ceata de bătrâni (din care erau aleși căpeteniile satului). Sub raport tehnic, se practica judecata la hotarele moșiei și judecata în pridvorul bisericii sau în bătătura satului. Referitor la actul de judecată, se presupune următorul scenariu: „Completul de judecată
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu, cercetările sistematice ale lui Adrian Fochi în această zonă aveau să pună în evidență un lucru frapant: comunitatea de păstori sibieni cunoșteau în mică măsură cântecul mioritic. După 1900, George Coșbuc (născut
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o nuanță de fatalism, o dovadă în plus fiind și repertoriul baladelor românești, populate cu eroi vrednici și viteji. Discursul din 16 mai 1909 susținut de Duiliu Zamfirescu în aula Academiei Române, avea să sintetizeze, de pe poziții oarecum oficiale, toate nevrozele, neliniștile și nedumeririle exprimate ocazional - în articole sau studii răzlețe, în discuții particulare - față de atitudinea de neînțeles
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
care au dăinuit până în 1920, pentru adăpostirea văduvelor sărace. Amenințată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în 1831, cu ajutorul și contribuția enoriașilor. Devenind neîncăpătoare și ruinându-se, între anii 1872-1874 biserica Hagiu a fost reclădită din temelii, prin osârdia vrednicului preot paroh de atunci Ioan Călin zis Belciugățeanu, cu ajutorul ctitorului Radu Ștefănescu-Cavafu și a enoriașilor. Clopotnița a fost ridicată în anul 1936 prin concursul primăriei de atunci. Casa parohială a fost construită în 1930 în stil românesc și are parter
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
și sculptură în stejar în care s-a încastrat ți vechea icoană a Maicii Domnului în fața căreia mulți și-au găsit vindecarea. La acest sfânt locaș au slujit personalități marcante ale vieții bisericești, mari profesori de teologie, buni oratori și vrednici gospodari. Despre unii dintre ei, cum a fost preotul Profesor Grigore Popescu, în timpul căruia s-au construit clopotnița, casa parohială și imobilul, și care a lăsat o monografie a bisericii Hagiu intitulată “ Un colț de oraș și un Sfânt Locaș
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
acestor oameni de stat importanți. În schimb, le-a adus diferite jigniri precum că erau cât pe aici să piardă cetatea Antiohiei, că au contribuit la slăbirea armatei, că nu au dat dovadă de vitejie și nici de alte virtuți vrednice de o adevărată căpetenie de oaste. În aceste condiții comandanții oștilor din răsărit au făcut un al doilea demers pe lângă împărat. Ei ar fi apelat ca intermediar la Leon Strabospondilos, ministrul lui Mihail al VI-lea, dar și acest demers
Mihail al VI-lea Bringas () [Corola-website/Science/314800_a_316129]
-
ușurați din mâinile urmăritorilor, nu găseau pe nimeni care să le strângă.” Bela al IV-lea a scăpat cu greu cu puțini oameni și la 18 mai 1241 se află la Zagreb, de unde scria la Romă despre „întâmplările jalnice și vrednice de plâns care s-au abătut asupra Ungariei.” Marea invazie mongola a afectat și regiunile din țările române,importante atât pentru pradă, cât și pentru faptul că reprezentau baze de atac spre alte țări. Românii, care nu dispuneau de formațiuni
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
între anii 1833-1870, pr. Ioan Găbudean între 1870-1901. În anul 1948 pr. Cornel Teotelecan revine cu aproape tot satul la Biserica Ortodoxă. Îi urmează pr. Vasile Chelemen, iar în noaptea de Înviere a anului 1965 vine ca și preot paroh vrednicul de pomenire arhimandrit Arsenie Papacioc, după ce a ieșit din închisorile comuniste. Acesta slujește timp de doi ani în parohia Filea de Jos și filia Filea de Sus, ducând o intensă activitate pe plan duhovnicesc, prin spovedanii, cuvinte de învățătură și
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]
-
această funcție între 1668 și 1672. Mitropolitul Teodosie s-a născut într-o familie de țărani din județul Argeș. Din tinerețe s-a călugărit la mănăstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Mănăstirea Curtea de Argeș. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând și bun cunoscător al Sfintei Scripturi. În anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit Ștefan. Mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
(n. 12 septembrie 1922, s.Mihuleni - d. 23 februarie 1998, Chișinău) a fost o scriitoare moldoveană, laureată a Premiului de Stat RSSM (1984). s-a născut la 12 septembrie 1922 în satul Mihuleni, județul Orhei într-o familie de vrednici gospodari - Pavel și Nadejda Lupan. Copilăria și-a petrecut-o printre țăranii din partea locului, de la care, fiind o fire ageră și iscoditoare, sorbea vorbele înțelepte, participând la munca lor neprecupețită, pătrunzându-se de cumsecădenia, ospitalitatea, integritatea lor, savurând pitorescul inconfundabil
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul "Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa" (în ) în anii 1883 și 1893, la Sankt Petersburg, și a fost răspândită în Rusia și Finlanda, precum și la Muntele Athos. A fost cinstit ca sfânt începând din anul 1906, când monahii ruși de la
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
mare cheltuială, de către Constantin Lupide marele logofăt, și cu binecredincioasa sa soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
mulțime de turci uciși în înainte sau în timpul bătăliei; în fața acestei priveliști turcii "s-au înspăimântat foarte tare", iar sultanul a recunoscut că "nu poate să ia țara unui bărbat care face lucruri așa de mari" și care "ar fi vrednic de mai mult". Cu excepția cronicilor turcești, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit "să se întoarcă în fugă spre Dunăre cu mari pierderi printre ai săi și cu rușinea de a fi dat dosul". Oastea turcă s-
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie (care, cu iscusința, respectă, pe cît posibil, exasperanta dispunere anaforica a „și”-urilor), primele douăsprezece versuri ale pomenitului sonet sună astfel: „Satul de tot spre-a morții tihna tip - / Să nu-l mai văd pe vrednic cerșetor,/ Pe mărginit gătit în falnic chip,/ Credință dată relei sorți de zor/ Și cinstea-mpodobită rușinos/ Și fecioria pîngărită-oricînd/ Și chiar desăvîrșirea dată jos/ Și dreptul sub puterea șchioapa stînd/ Și graiul artei sub calus închis/ Și nebunia doctor pe
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
a trimis la mondialul american din ’94 pe Marian Ivan. Este generația lui Tibor Selymes, Ionel Pârvu, Laszlo Polgar, Emil Spirea, Sandu Andrași, Iulian Chiriță, Dorel Purdea, Marius Todericiu, generație care-i avea în continuare pe unii dintre cei mai vrednici jucători ai generației anterioare. Este generația care, așa cum am spus, l-a trimis pe Marian Ivan la mondiale, după 24 de ani de la trio-ul mexican. Unii din generațiile anterioare, au venit la poalele Tâmpei, s-au adaptat pământului și
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie că „se spune că dintre vechii traci nimeni nu cunoștea scrierea.” Dar tot el adaugă „Aceste informații le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor vrednic de încredere cu privire la cunoașterea scrisului și lipsa de învățătură a tracilor.” Cea mai lungă inscripție în limba tracă (dar cu caractere grecești) pare să fie aceea de pe inelul de aur de la Ezerovo (Bulgaria), din secolul V a. Chr., în scriere
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
dobândește încă din vechime. Spre exemplu, în corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galați și Secretariatul de Stat al Țării Românești, din 1856, cu privire la donația văduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaște acest statut. La fel, Condica dată în 1935 de către vrednicul de pomenire Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, este adresată „Bisericii parohiale - Catedrală cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Giurgiu, Județul Vlașca.” Acest titlu a fost purtat cu vrednicie până la 9 aprilie 2006 când, prin instalarea primului episcop
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
fiica mai puțin avută a unei familii din vechea boierime. Tatăl Mariei a murit la scurt timp după nașterea acesteia, iar mama sa s-a recăsătorit cu Dimitrie Pîrîianu, la 12 februarie 1848. Memoriile scrise de mama poetului sunt "„pagini vrednice de a fi cunoscute atât printr-un adevărat dar de a povesti, plin de umor și culoare, cât și prin mărturia acelui acelui patetism în care gustul romantic se amestecă cu un fel de natural de a fi, prevestind pe
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
adâncească mai liber în știință, a intrat în seminarul catedralei - pe atunci singura școală superioară căutată. Inima lui cea bună, milostivă cu cei săraci, avea să se desăvârșească aici și mai mult și, prin virtuțile creștinești deprinse, să se facă vrednic de daruri minunate suprafirești. Odată, voind să alunge o ispită de neîncredere în Dumnezeu, cu care diavolul îl necăjea, pe când se ruga la altarul Maicii Domnului, făcu o cruce cu degetul pe scara de marmoră. Ispita dispăru, însă crucea rămase
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
introdus în cin casele de studii, în care se învăța teologia și celelalte științe sacre. Sfântul Anton a fost ales, de însuși Sfântul Francisc, ca să învețe teologia pe ceilalți călugări din mănăstirea din Bologna (Italia), unde a demonstrat că este vrednic de titlul de Doctor în teologie ce avea să i-l dea obștea. După ceva vreme trecu în Franța ca superior al mănăstirilor din partea de miazăzi. Franciscanii descălecaseră în Franța încă din 1217. În acest loc n-a încetat Anton
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
cenușă. Sfântul Bonaventura, pe atunci superiorul general al cinului Franciscan, era de față și sărutând-o, zise: "O, limbă binecuvântată, care ai lăudat pururea pe Dumnezeu și ai făcut ca și alții să-l mărească, acum se vede, cât de vrednic a fost în fața lui Dumnezeu". Și tot atunci a scris și Troparul: De dorești să ai minuni. Această limbă minunată e așezată acum într-un foarte frumos relicvar de aur, bătut în pietre scumpe și se păstrează în bazilica Sfântul
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
priviri distante apropiate totuși: iris albastru, iar la capăt de bumbac în chinuri- în șoapta lină dinspre geana/gena de stânjenel violet - presimți grija, mila iubirii fără de început și sfârșit. „Nașterea mai- nainte de toți vecii” „Privirea ca rugăciune” Cei vrednici, care au marcat cu exemplaritate cursul lumii, privesc în/din puncte de vedere diferite, tot așa cum și urmele faptelor-paradigmă sunt diferite. Unul singur, El însuși ațintește Zenitul pe sub ploapele închise, învelit de liniștea unei ape fără valuri. Singurele care văd
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
tronul niceean. Proclamarea lui Mihail ca împărat n-a fost o întâmplare. El a tins cu perseverență spre putere, în plus a desfășurat o întreagă campanie electorală, promițând de toate tuturor: să înalțe Biserica; să îi împodobească pe cei mai vrednici demnitari cu titlurile cele mai mărețe; să asigure soluționarea corectă a tuturor proceselor în tribunale; să respecte, de asemenea, erudiția și pe oamenii învățați și să-i ridice deasupra altora; mai mult decât orice să iubească oștirea, și răsplata cuvenită
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
drept biserică domnească și loc de rugăciune. Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului și atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 și 1512, câțiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul lui Ștefan cel Mare. După cum afirmă Narcis Crețulescu în lucrarea „Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca” (1901), "„Bogdan o înzestrează cu obiecte de
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
preot conduce candidatul, care, apoi, îngenunchează și își pune capul pe altar. Episcopul își pune patrafirul și mâna dreaptă pe capul candidatului pentru a primi Sfântul Duh. Întreaga comunitate prezentă la hirotonire își mărturisește lucrarea Sfântului Duh spunând la unison "Vrednic este!" (în greacă 'Axios'). Episcopul dă veșmintele sfinte proaspătului preot, care, apoi, primește Sfânta Împărtășanie și spune o rugăciune specială. Prin hirotonire, oameni care au fost aleși din rândul credincioșilor sunt deosebiți pentru slujbele bisericii. Timp îndelungat, un candidat la
Hirotonire () [Corola-website/Science/318214_a_319543]