4,573 matches
-
cu picioarele pe pămînt, cu o mare putere de a controla informațiile, de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din, cum să spun, din fabulație. Dar cazul Vulturul Alb nu e nicidecum un caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea fotoliului îl împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de fapt nici un creier, că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nenorocirea, de parcă undeva, sus de tot, s-ar fi știut toate contabilitățile duble ale muritorilor. Bîlbîie era de partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă murdară. Erau descreierați și stupizi toți complotiștii Vulturului Alb, dar dintre toți doar Bîlbîie era acela care privea lucrurile cu alți ochi, cu ochi reci, necruțători, cu o privire care mai tîrziu ar fi însemnat ani de pușcărie pentru toți ceilalți, ani de pușcărie grei ori, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe disponibilități, pot să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să silească lumea întreagă în recunoașterea ordinii lor, dreptății lor, jocului lor. Cum s-ar spune, toată lumea să călărească pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și caii, caii adevărați?", întrebă Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încotro. Cel care trebuia să o facă era Bîlbîie, dar Leonard Bîlbîie murise aproape prostește, de necrezut, însă moartea lui era adevărată și se petrecuse înainte de a-și face datoria. Doar el și Radul Popianu mai puteau interveni ca planul Vulturului Alb să nu se împlinească. El și adjutantul Popianu, dar Popianu nu o va face niciodată. Nu mai putea să o facă. La rugămintea lui Bîlbîie, desigur, altfel nu se putea explica nimic, Popianu luase în serios rolul de mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și jumătate tot Bucureștiul va fi sub controlul măscăricilor. Iar spre amiază în Vladia va ateriza Salvatorul Patriei, domnul Caraiman. Nu știu ce părere aveți, dar nu cred că l-ați trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rahat, nu mai contează. Contează doar aceste cuvinte "Consiliul se ocupă singur!" Înțelegeți, excelență, complotiștii ăștia sînt un adevărat carnaval, o punere în scenă. Cineva din Consiliu are nevoie de un pretext, de o mascaradă, chiar de nenorociții ăștia din Vulturul Alb, ca să-și justifice acțiunea: o lovitură de teatru, excelență, o lovitură fără sînge, fără confruntare, pe care unii o doresc și pe care ceilalți nici nu o iau în serios. Și care poate reuși, poate reuși tocmai din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie își depășise binișor pragul competenței sale, acționînd cu aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atingă Nirvana. Krishnamurti era mult mai interesant decât acest Brahmaputra care vorbea ditirambic, cu o vervă neobosită. Se înțelegea bine cu soarele căruia îi spunea, o, mare astru, care ar fi fericirea ta dacă nu ne-ai lumina pe mine, vulturul și șarpele meu?... Coboară în oraș și vorbește poporului: Vă învăț ce este supraomul. Omul e ceva care trebuie depășit. Ce-ați făcut ca să-l depășiți? Altădată omul era maimuță și acum încă omul este mai maimuță decât o maimuță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi place să citească scrisorile altora - așa a dat probabil peste o epistolă de la sfârșitul lui octombrie 1832, în care domnului Conte i se mulțumește, cu întârziere, pentru un dar - „un minunat baston cu mânerul în formă de cap de vultur“. „Am fost foarte ocupat ori foarte trist ori foarte desfrânat, astfel încât n-am avut curajul să scriu“, continuă expeditorul, pe care, ce mai tura-vura, îl cheamă Prosper Mérimée și tocmai a trăit „une histoire de fille“, pe care vrea neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
atunci faptul că a sunat cineva de la un anumit laborator din Londra că au sosit rezultatele testului. Despre ce test o fi vorba? În nici un caz unul de sarcină, pentru că știi deja că ești însărcinată. Fran îi evită privirea de vultur. Cum se face că Stevie afla aproape totul chiar înainte să afle ea? Întinse mâna spre telefon. — Neh, clătină Stevie din cap. N-or să-ți dea rezultatele la telefon. Au specificat foarte clar lucrul ăsta. Trebuie să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ne întoarserăm în loc, pe perinile trăsurii. În urmă, tapșanul singuratic, între muncele, se deslușea cu tufișurile, cu arborii lui pitici și răsuciți, deasupra mormintelor pierdute și uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O istorie de demult, 1908 O istorie de demult a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 26 din 24 iunie 1907. Profira Sadoveanu crede că este o poveste ascultată chiar la Hanu Ancuței. „În primul Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
însângerat al unei gaițe. Când ajungea acolo, călca pe o pârghioară și atunci cădea asupra unui lemn, strivindu-l și acoperindu-l în același timp. Era acoperit și ascuns, ca să nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la o bătaie de săgeată. Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pleacă în China, unde, doi ani mai târziu, în 1225, îl întâlnește pe Tendo Nyojo, unul dintre cei mai importanți maeștri medievali. Această întâlnire providențială a fost ulterior comparată de Nyojo însuși cu cea dintre Buddha și Mahakashyapa de pe Vârful Vulturilor. Nu după mult timp, tânărul de douăzeci și cinci de ani cunoaște experiența deplină a iluminării (satori), asistând la un incident între Nyojo și un călugăr care adormise în timpul exercițiului de contemplație. Nyojo l-a apostrofat cu următoarele cuvinte: "Zazen înseamnă abandonarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului vultur al lui Zeus, trimis să ciugulească ficatul titanului Prometeu și reprofilat, din motive economice, pe produse de serie. Lumea din jur are reacții împărțite unii râd, alții desenează, involuntar, mine stupefiate. Dacă bătrânul Hitchcock ar fi fost prin preajmă, n-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicînd: "Așa să vorbești casei lui Iacov, și să spui copiilor lui Israel: 4. "Ați văzut ce am făcut Egiptului, și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. 5. Acum, dacă veți asculta glasul Meu, și dacă veți păzi legămîntul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu; 6. Îmi veți fi o împărăție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul său. Își pipăi cu limba măseaua, după care, cu totul liniștit în privința ei, se simți pregătit să compună scrisoarea pentru ministrul Talleyrand. De curând, ambasadorul Champagny de la cartierul general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
m-a rugat să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și împlânte vulturii pe pământ rusesc. Iar turcii... Turcii, din fericire, n-au cum să ajungă la Paris și nici nu vor ajunge vreodată. (Dante Negro băgă mâna în buzunarul de la vestă, veni mai aproape de prinț și îi întinse o scrisoare.) Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pun eu prea multe-ntrebări. Mama lor! Tare aș vra să știu ce se-ntâmplă. Mi-i lehamite să fiu prins în capcană, plătit cu două’j’ de dolari pe săptămână și să lucrez c-o pasăre mare cât un vultur. Vrau s-ajung și eu cineva, omule. Uuf! Vrau și eu aer condițonat, televizor color, să stau să beau ceva mai bun ca berea. — Mai vrei o bere? Jones privi spre bătrân cu ochelarii lui de soare și spuse: — Vrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
taci, Darlene, țipă Lana. Jones le acoperi pe amândouă cu un val de fum și spuse: — Eu zic că Darlene și papagalu-s foarte escepționali. Ăău! O s-atragă o grăma’ de oameni în baru’ ăsta. Un’ mai găsești local c-un vultur care joacă pe scenă? — Chiar credeți voi, prăpădiților, că se poate face treabă bună c-o pasăre? întrebă Lana. — Ba-s chiar sigur de asta! Păi albii nu țin ei papagali și canari și-i to’ pupă? Așteaptă numa’ s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]