37,948 matches
-
prezența ambasadorilor francezi în foarte multe state europene: la Roma, Veneția, Constantinopol, Viena, Londra, Madrid, Lisabona, Copenhaga, Berna, München. Exista și o ierarhie în cadrul ambasadorilor: extraordinari și ordinari. Odată cu apariția școlii diplomatice franceze limba franceză va înlocui limba latină. Școala diplomatică franceză a fost ilustrată de figuri importante ca Vergennes, ministrul lui Ludovic al XIV-lea care a fost ambasador al Franței în Turcia și un extraordinar negociator. Cel mai semnificativ moment în diplomația sa este considerat răspunsul dat Mariei Antoaneta
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
putea fi primiți în audientă de șeful statului gazdă. Ulterior, termenul s-a definit în relație ce evoluția democrației moderne, astfel ca după 1945, când toate tarile au devenit egale, ambasadorul a devenit folosit de toate tarile care mențineau relații diplomatice (Convenția de la Viena pentru relații diplomatice, 1961); în dicționarul Oxford se consideră că diplomația reprezintă conducerea relațiilor internaționale prin negocieri, metode prin care aceste relații se reglementează, la aceasta participând ambasadorii și trimișii. În Evul Mediu, țările române - considerate, sub
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
șeful statului gazdă. Ulterior, termenul s-a definit în relație ce evoluția democrației moderne, astfel ca după 1945, când toate tarile au devenit egale, ambasadorul a devenit folosit de toate tarile care mențineau relații diplomatice (Convenția de la Viena pentru relații diplomatice, 1961); în dicționarul Oxford se consideră că diplomația reprezintă conducerea relațiilor internaționale prin negocieri, metode prin care aceste relații se reglementează, la aceasta participând ambasadorii și trimișii. În Evul Mediu, țările române - considerate, sub raport juridic, din veacul al XVI
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
din veacul al XVI-lea, state vasale Imperiului Otoman - nu aveau dreptul la o politică externă proprie, ele fiind obligate să susțină și să promoveze politica externă a puterii suzerane: Imperiul Otoman. Ele nu aveau, deci, dreptul să întrețină relații diplomatice decât cu Înalta Poartă, unicele reprezentanțe diplomatice cu caracter permanent fiind cele de la Constantinopol; în fruntea acestora se aflau șefii de misiune, actualii ambasadori, numiți cu un termen de specialitate otoman: "Kapukehaie" . În teritoriul românesc, coloana vertebrală a aparatului diplomatic
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
Imperiului Otoman - nu aveau dreptul la o politică externă proprie, ele fiind obligate să susțină și să promoveze politica externă a puterii suzerane: Imperiul Otoman. Ele nu aveau, deci, dreptul să întrețină relații diplomatice decât cu Înalta Poartă, unicele reprezentanțe diplomatice cu caracter permanent fiind cele de la Constantinopol; în fruntea acestora se aflau șefii de misiune, actualii ambasadori, numiți cu un termen de specialitate otoman: "Kapukehaie" . În teritoriul românesc, coloana vertebrală a aparatului diplomatic medieval a fost reprezentată de soli; ei
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
diplomatice decât cu Înalta Poartă, unicele reprezentanțe diplomatice cu caracter permanent fiind cele de la Constantinopol; în fruntea acestora se aflau șefii de misiune, actualii ambasadori, numiți cu un termen de specialitate otoman: "Kapukehaie" . În teritoriul românesc, coloana vertebrală a aparatului diplomatic medieval a fost reprezentată de soli; ei erau purtătorii mesajului domnesc. Istoria a reținut numele unor soli celebri, cum ar fi Ion Țamblac, solul lui Ștefan cel Mare, Luca Cârje, solul lui Mihai Viteazul, David și Teodor Corbea, solii lui
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
lui Constantin Brâncoveanu, sau Nicolae Milescu spătarul, solul țarului rus Alexei Mihailovici în teritoriul chinez. În România, pentru a ajunge ambasador sau orice alt fel de diplomat, este necesară parcurgerea unor anumite stagii de o durată relativ determinată iar gradul diplomatic de ambasador se acordă prin decret, de către Președintele României, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe . Pentru numirea în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar, Ministrul Afacerilor Externe propune, de regulă, diplomați de carieră care, la încheierea misiunii, nu depășesc vârsta legală
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
de credință cu ocazia primei deplasări în România. Jurământul de credință față de statul român este obligatoriu și are următorul conținut : Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
și are următorul conținut : Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a misiunii
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor cu misiuni speciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
de acreditare are importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii diplomatice și-a asumat funcțiile în statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații: În practicile moderne, ambasadorii
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
importanța unei împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă negocieri sau trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii diplomatice și-a asumat funcțiile în statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații: În practicile moderne, ambasadorii care dețin si
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
statul acreditar în momentul în care și-a prezentat scrisorile de acreditare sau când și-a notificat sosirea . Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații: În practicile moderne, ambasadorii care dețin si titlul de șef al misiunii diplomatice în tara în care activează, poartă titulatura de „Ambasador extraordinar și plenipotențiar”. Titulaturile de „ambasador” fara titulatura de „extraordinar” și „plenipotențiar” sunt rar folosite. Diferența dintre titulaturi este că „ambasadorul extraordinar” are o misiune permanentă. Pentru țara noastră, „ambasadorul extraordinar
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
făcut cavaler în 1330, l-a reprezentat pe tatăl său în Parlament și a luat parte în campania scoțiană a lui Eduard. După izbucnirea "Războiului de o 100 de ani", el a luat parte la mai multe campanii și misiuni diplomatice și a fost prezent la marea victorie a englezilor în Bătălia de la Sluys din 1340. Mai târziu, a fost rugat să se angajeze ca ostatic în Țările de Jos pentru datoriile considerabile ale regelui, rămânând ostatic timp de un an
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Humbert provenea din apropierea regiunii Magdeburg, în Saxonia, cei mai vechi membrii înregistrați ai familiei fiind doi frați din secolul al X-lea, Amadeus și Humbert. Deși inițial era o regiune săracă, moștenitorii de mai târziu a tronului au fost calificați diplomatic și au câștigat controlul asupra trecătorilor montate strategic în Alpi. Doi dintre fii lui Humbert au fost episcopi la Mănăstirea Sain Maurice de la râul Ron. Fiul lui Humbert, Otto de Savoia, a urcat la tron în 1051, după moartea fratelui
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
guvernator al Mosaviei și Kuyavia, făcând o promisiune de succesiune asupra acestor meleaguri. Din motive necunoscute, Cazimir nu a reacționat la aceste evenimente și doar a decis să asigure autoritatea asupra Poloniei Mici. În 1184, a avut loc o întâlnire diplomatică la curtea Îmăpartului Federick Barbarossa, unde Cazimir, în scopul de a respinge acțiunile lui Mieszko cel Bătrân și să-și păstreze putere peste toată Polonia, a jurat credință lui Frederick și i-a plătit un tribut imens. Cel mai important
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
cel Bătrân și să-și păstreze putere peste toată Polonia, a jurat credință lui Frederick și i-a plătit un tribut imens. Cel mai important aspect în timpul domniei lui Cazimir, pe lângă conflictul cu fratele lui, Mieszko, a fost problema politicilor diplomatice față de provincia vecină, Rusia de est. Prima sarcină pe care a avut-o, înainte ca el să devină Mare Duce, a fost încercarea sa de a crea legături cu Marii Prinți ai Kievului, care erau puternici asociați cu Marii Duci
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
parte, s-a aliat cu Rusia Kieveană și cu Ungaria. Căsătoria sa cu Zbyslava, fiica lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavich, în anul 1103, a fost pentru a sigila alianța dintre el și prințul Kievului. Cu toate acestea, primul pas diplomatic a lui Boleslav a fost de a-l recunoaște pe Papa Pascal al II-lea, care îl punea într-o opoziție puternică cu Sfântul Imperiu Roman. Mai târziu, o vizită a delegatului papal, Gwalo, Episcop de Beauvais, a pus în
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
elegantul și rafinatul a fost totuși un om de stat, chiar mai eficient la cârma țării. Sigismund poseda un grad ridicat de tenacitate și răbdare, care pare să fi caracterizat toată familia Iagello, adăugând acestor calități și dexteritatea și finețea diplomatică. Nici un alt rege polonez nu a părut să se înțeleagă atât de bine cu Seimul polonez. Atât amabasadorii Austriei cât și delegații papali au mărturisit grija lui cu care își controla națiunea. Totul mergea așa cum își dorea el, probabil pentru că
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
a continuat pe teritoriul polonez. O elită politică și intelectuală poloneză exilată și-a stabilit o baza de operațiuni la Paris. Un grup conservator condus de Adam Jerzy Czartoryski (unul din liderii revoltei din noiembrie) s-au bazat pe sprijinul diplomatic străin pentru a restabili statutul Poloniei stabilit în Congresul de la Viena, pe care Rusia l-a încălcat începând din 1819. În caz contrar, acest grup era mulțumit cu o revenire la monarhie și a structurilor sociale tradiționale. Facțiunile radicale nu
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
un factor important în prevenirea ascensiunii unei monarhii absolute în Comunitate. Una dintre dispozițiile Pacei Conventa includea dreptul de revoluție pentru nobilime, în cazul în care considerau că regele nu adereaza la legile statului. Introducând în același timp o procedură diplomatică, în practică, alegerile libere au contribuit la ineficiența guvernului Comunității. Alegerile deschise pentru toți nobilii au însemnat că magnații care puteau exercita un control semnificativ asupra maselor nobile sărace, ar fi putut să exercite mai multă influență asupra alegerilor. Alegerile
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
că, în secolul al XVI-lea înainte de Palestrina, Borgia a fost unul dintre restauratorii de seamă ai muzicii sacre. În 1543, la moartea tatălui său, al 3-lea Duce, Francisc a devenit al 4-lea Duce de Gandía. Abilitățile sale diplomatice au fost puse la îndoială atunci când în încercarea să de a aranja o căsătorie între prințul Filip și prințesa de Portugalia, nu a reușit, încheind astfel o încercare de a aduce aceste două țări împreună și de aici rezultă retragerea
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
a devenit membru al guvernului lui Tomasz Arciszewski. În perioada aceea din nou s-a concentrat la ziaristică. În articolele sale cerea aprobare internațională a graniței de Vest a Poloniei. A avut atitudine intrasingentă față de încercări de stabilire a relațiilor diplomatice cu USRR bazate pe un compromis. După război a rămas în exil.
Marian Seyda () [Corola-website/Science/330845_a_332174]
-
limita “spațiului Islamic”, fiind secole chiar sub suzeranitatea Imperiului Otoman. De altfel, prima moschee edificată în București nu a fost construită de musulmani, ci de autoritățile române - prin persoana Regelui Carol I al României. Ea servea în primul rând, reprezentanților diplomatici ai Imperiului Otoman la București, după recunoașterea independenței României. Pană în 1989, musulmanii din București aveau un singur lăcas de cult, și anume Geamia din București, ce se află în sectorul 5, în zona “Eroii Revoluției”, strada Mănescu nr. 3
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
le ofere un regim autonom iar provinciile au fost anexate. În ziua următoare, Austro-Ungaria anunțase că se retrage din Sângeacul Novibazar. Independența Bulgariei și anexarea Bosniei nu erau prevăzute în Tratatul de la Berlin izbucnind o agitație de proteste și discuții diplomatice. Șerbia și-a mobilizat armata și pe 7 octombrie Consiliul de Coroană a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să primească compensații, care constă într-o fâșie de pământ din partea nordică a Sangeacului Novibazar. În cele
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]