38,651 matches
-
cu aceeași ruta,cu decolare în același timp,a fost schimbat la American Airlines Flight 25.Aceste zboruri folosesc acum un [[Boeing 757]] și un [[Boeing 737]] ,în locul unui [[Boeing 767]]. Un steag american este ridicat pe podul jet al porții B32, din care Zborul 11 a părăsit aeroportul Logan. [[Categorie:Accidente aviatice]]
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]
-
Britanic VIII a lansat Operațiunea Bluecoat la sud de Caumont spre Vire și Pinçon Mont. Mai târziu în acea zi, avansând spre sud de-a lungul coastei, Regimentul VIII SUA a ocupat orașul Avranches - descris de istoricul Andrew Williams ca ”poarta de acces în Bretania și Normandia de sud”; și până la 31 iulie Regimentul al XIX-lea a aruncat înapoi ultimele contraatacuri germane după o luptă aprigă, provocând pierderi grele constând din oameni și tancuri. Avansul american a fost, acum de
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
în estul satului pe locul fostului sat Todirești. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În trecut, o poartă făcea legătura între curtea conacului și curtea bisericii. Ctitorul George Mavrocordat era fiul hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la 5 aprilie 1841, cu
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
1 decembrie 1984 aici slujește că paroh preotul Vasile Matcovici (n. 1958). Începând din anul 2007, Biserica „Sf. Ilie” din Popești a fost consolidată și restaurată, după planurile arhitectului ieșean Neculai Munteanu. La intrarea în curte, au fost amplasată o poartă din lemn sculptat, în stil maramureșean. La 20 iulie 2009, de sărbătoarea Sfanțului Ilie Tesviteanul, Calinic Botoșăneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a sfințit un paraclis de vară. În biserică, în partea de nord a naosului, se află o placă
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
este o insulă pe Dunăre, situată în aval de hidrocentrala Porțile de Fier I, între România și Șerbia, la sud-est de municipiul Drobeta Turnu-Severin, în dreptul localității Simian din județul Mehedinți. Insula are o suprafață de 55,50 de hectare. Că încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Simian. Descoperirile arheologice arată că insula a
Insula Șimian () [Corola-website/Science/322152_a_323481]
-
suprafață de 55,50 de hectare. Că încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Simian. Descoperirile arheologice arată că insula a fost locuită încă din neoliticul mijlociu, găsindu-se urme ale culturilor Starčevo-Criș și Turdaș-Vinca. În anul 1968, înainte de construcția lacului de acumulare Porțile de Fier, obiectivele turistice de pe insulă Ada Kaleh au fost mutate pe , obiective aflate și astăzi pe teritoriul insulei, insă aflate într-o stare de degradare. În timpul construcției Podului lui Traian între anii 103 și 105, insula a servit ca
Insula Șimian () [Corola-website/Science/322152_a_323481]
-
plante care, în urmă cu peste trei decenii, se regaseau pe Insula Ada Kaleh. În ansamblu, Insula Simian poate fi considerată o grădină botanica în miniatură. Insula Simian poate fi accesată doar pe apă, fiind necesar transportul nautic. Muzeul Regiunii Porților de Fier este instituția care va facilita accesul pe insulă, asigurând transportul turiștilor și al comunității locale spre acest „muzeu în aer liber”. Această deschidere spre patrimoniul peisagistic și istoric al insulei a fost posibilă prin proiectul „Dunărea-coridor european”, finanțat
Insula Șimian () [Corola-website/Science/322152_a_323481]
-
s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de incintă, azi prăbușit în parte. Lucrările au fost definitivate în anul 1802, inscripționat într-un cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni a fost lăsată moștenire fiului său cel mai mic, Gheorghe (Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
de patru coloane și două statui ale unor lei de fiecare parte. După ce a achiziționat proprietatea, Presley a efectuat modificări semnificative după gustul și necesitățile lui, între care se numără, printre altele: un zid de piatră care înconjoară proprietatea, o poartă din fier forjat decorată cu motive muzicale, piscină, teren de racquetball, și celebra „Jungle Room” cu o cascadă interioară. În februarie și octombrie 1976, Jungle Room a fost transformată în studio de înregistrări, unde Presley a înregistrat mare parte din
Graceland () [Corola-website/Science/322177_a_323506]
-
Graceland, Priscilla a analizat și alte muzee și case memoriale celebre și l-a angajat pe Jack Soden să facă din Graceland o afacere profitabilă. Graceland a fost deschis publicului la 7 iunie 1982. După doar o lună de la deschiderea porților Gracelandului, Priscilla și-a recuperat toți banii investiți. Priscilla Presley a devenit președinta firmei Elvis Presley Enterprises, sau EPE, declarând atunci că va ocupa funcția până când Lisa Marie va ajunge la vârsta de 21 de ani. Averea firmei a crescut
Graceland () [Corola-website/Science/322177_a_323506]
-
înființare a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (S.L.O.M.R.), gest care avea să provoace alte acțiuni de intimidare la adresa sa. La 28 mai 1979 a avut loc prima sa răpire de către ofițeri de Securitate. Când ieșea pe poarta fabricii a fost urcat cu forța într-o mașină și dus în pădurea Păulești, lângă Ploiești. Acolo a fost torturat și bătut cu bestialitate de patru ofițeri de Securitate. A reușit cu greu să ajungă la Spitalul județean Ploiești, unde
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
imitată, destul de mare, făcută din cutii de carton, chiar înainte de atacuri. În dimineața din 11 septembrie 2001, Jarrah, Saeed al-Ghamdi, Ahmed al-Nami și Ahmed al-Haznawi au urcat la bordul zborului 93 al United Airlines în Aeroportul Internaționat Newark Liberty la poarta A17 fără incidente, și s-au așezat la clasa întâi, lângă carlingă. Din cauza întârzierii zborului, avionul a decolat la ora 08:41, cu 5 minute înainte ca zborul 11 al American Airlines să se fi prăbușit în World Trade Center
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
Nicu Vladimir, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Dorin Liviu Zaharia, Vali Sterian sau Mircea Florian ). De-a lungul timpului, susține concerte în Club A, Club Z, Cenaclul „Amfiteatru”, Cenaclul „Flacăra”, Cenaclul „Columna”, Serile Costinești, Tabăra de Muzică Folk de la Calafat, Festivalul „Poarta Sărutului” Tg. Jiu, ș.a Compune pentru el însuși și pentru alți colegi de breaslă în manieră integrală (muzică și text). Îmbogățește repertoriul trupei Pasărea Colibri și al interpretului Mircea Vintilă cu numeroase piese ce au devenit adevărate hituri. Este
Horia Stoicanu () [Corola-website/Science/322259_a_323588]
-
unei goelete-eoliane, Sol Weintraub, academicianul evreu, își spune povestea. Sol Weintraub fusese profesor de eticăpe Lumea lui Barnard, a doua colonie fondată de Vechiul Pământ. Împreună cu soția sa, Sarai, are o fiică, Rachel, ale cărei studii post-universitare de arheologie o poartă către Criptele Timpului de pe Hyperion. Acolo își face apariția Shrike, în mijlocul unui câmp anti-entropic". Rachel scapă cu viață dar este contaminată cu "maladia lui Merlin" (după "The Once and Future King" a lui T.H. White), care o face să întinerească
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
că a fost plasată pe o insulă, iar un braț al Mureșului o înconjura. Legătura cu exteriorul s-a realizat prin trei poduri orientate spre cartierele orașului. Podurile erau apărate, fiecare, de un val de pământ în formă de semilună. Poarta principală și clădirile din interior au fost construite în stil baroc. În interiorul cetății există Biserica Franciscană, de asemenea monument istoric și de arhitectură. Ultimii patru călugări franciscani au locuit în cetate până în anul 1861. Până în 1918 cetatea a fost una
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
meterezele exterioare care a adăpostit prizonieri din Bosnia și Herțegovina, printre care și Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914). Datorită condițiilor grele de detenție au murit 4317 prizonieri, iar în memoria lor a fost pusă la poarta de intrare o placă comemorativă. Despre condițiile inumane în care sunt ținuți prizonierii în cetatea Aradului a atras atenția și deputatul Partidului Național Român, Ștefan Cicio Pop, într-o interpelare în parlamentul de la Budapesta în cursul anului 1917. În noiembrie
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
Robespierre. Insurecția instigată de iacobini a eșuat și el a fost ghilotinat împreună cu susținătorii lui la 10 thermidor. Căderea sa n-a antrenat imediat sfârșitul iacobinilor. Clubul a fost închis, apoi epurat de elementele presupuse robespierriste, și și-a redeschis porțile la scurt timp. Dar presiunea opiniilor contra terorii și responsabililor ei a determinat Convenția să închidă sala de întruniri la 12 noiembrie 1794. Ea avea să fie demolată după încă șase luni, în urma unui decret din 1795 prin care s-
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
kalgá (moștenitor) Șahin Ghirai. Însă turcii, încălcând Tratatul din 1774, au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de durată cu Imperiul Otoman. Poarta încerca de a se sustrage de la îndeplinirea deplină a Tratatului — nu plătea contribuțiile sau nu permitea trecerea corăbiilor ruse din Arhipelag în Marea Neagră sau făcea agitație în Crimeea, încercând astfel să-și mărească numărul de susținători. Imperiul Rus a fost
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
poziția Iranului și a Turciei în Transcaucazia, distrugând formal speranțele lor în privința Georgiei de Est. Guvernul Turciei căuta motiv pentru a rupe relațiile cu Rusia. Pașa de Akhaltsikhe îl îndemna pe regele Georgiei Heracle II să se predea sub protectoratul Porții; când acesta a refuzat, pașa a început să organizeze raiduri sistematice pe pământurile regelui georgian. Până la sfârșitul anului 1786 Rusia s-a limitat doar la niște declarații scrise pe această temă, pe care Poarta în majoritate le lăsa fără răspuns
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
II să se predea sub protectoratul Porții; când acesta a refuzat, pașa a început să organizeze raiduri sistematice pe pământurile regelui georgian. Până la sfârșitul anului 1786 Rusia s-a limitat doar la niște declarații scrise pe această temă, pe care Poarta în majoritate le lăsa fără răspuns. În 1787 Ecaterina a II-a a făcut un tur triumfal prin Crimeea însoțită de reprezentanții curților străine, inclusiv de aliatul său, împăratul Sfântului Imperiu Roman Iosif al II-lea, care călătorea incognito (vezi
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
-a s-a decis să acționeze mai aspru. Grigori Potiomkin a fost desemnat drept comandant al armatei și a primit dreptul de a acționa la propria discreție. Reprezentantului rus de la Constantinopol, Iacov Bugalkin, i s-a ordonat să ceară de la Poarta Otomană: Cerințele lui Iacov Bugalkin n-au fost ascultate, iar Poarta Otomană, din partea ei cerea, ca guvernul rus să nu mai sprijine Georgia, să cedeze Turciei 39 de lacuri sărate din apropiere de Kinburn și să-i permită Porții să
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
fost desemnat drept comandant al armatei și a primit dreptul de a acționa la propria discreție. Reprezentantului rus de la Constantinopol, Iacov Bugalkin, i s-a ordonat să ceară de la Poarta Otomană: Cerințele lui Iacov Bugalkin n-au fost ascultate, iar Poarta Otomană, din partea ei cerea, ca guvernul rus să nu mai sprijine Georgia, să cedeze Turciei 39 de lacuri sărate din apropiere de Kinburn și să-i permită Porții să aibă consuli în orașele ruse, în special în Crimeea; de asemenea
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
de la Poarta Otomană: Cerințele lui Iacov Bugalkin n-au fost ascultate, iar Poarta Otomană, din partea ei cerea, ca guvernul rus să nu mai sprijine Georgia, să cedeze Turciei 39 de lacuri sărate din apropiere de Kinburn și să-i permită Porții să aibă consuli în orașele ruse, în special în Crimeea; de asemenea cerea ca comercianții turci să plătească taxa nu mai mare de 3 %, iar comercianților ruși să le fie interzis să scoată din Turcia produsele turcești și să aibă
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
în special în Crimeea; de asemenea cerea ca comercianții turci să plătească taxa nu mai mare de 3 %, iar comercianților ruși să le fie interzis să scoată din Turcia produsele turcești și să aibă marinari turci pe corăbiile lor. Deoarece Poarta Otomană cerea un răspuns urgent până la 20 august 1786, situația ostilă era evidentă. Neașteptând răspunsul de la Bugalkin, Poarta a înaintat o nouă cerință — de a se renunța la Crimeea, întoarcerea ei Turciei și anularea tuturor tratatelor în privința ei. Când Iacov
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
iar comercianților ruși să le fie interzis să scoată din Turcia produsele turcești și să aibă marinari turci pe corăbiile lor. Deoarece Poarta Otomană cerea un răspuns urgent până la 20 august 1786, situația ostilă era evidentă. Neașteptând răspunsul de la Bugalkin, Poarta a înaintat o nouă cerință — de a se renunța la Crimeea, întoarcerea ei Turciei și anularea tuturor tratatelor în privința ei. Când Iacov Bugalkin a refuzat să accepte acestă cerință, a fost închis în Castelul cu Șapte Turnuri (Edikule). Acestă acțiune
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]