38,310 matches
-
aduse de moarte vieții" căci prin cercetarea creierelor lignificate cu o vechime de 7500 ani s- au putut TANATOLOGIA 41 evidenția fragmente de ADN, mitocondrii, etc., dovezi ale existenței vieții. Împiedicarea fenomenelor distructive cadaverice se face prin îmbălsămare, operație puțin practicată în medicină veterinară. Ea constă în fixarea organelor și a țesuturilor cadavrului prin injectarea de formol sub presiune în vasele mari sau/și în marile cavități. BIBLIOGRAFIE Alien Fr. și colab. - Journal of Pharmac and Toxical Metods, 37, 215218, 1997
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unei instituții, în administrația publică Lucrarea Managementul resurselor umane în administrația publică se adresează, în egală măsură, celor care se pregătesc să-și dedice preocupările profesionale problematicii majore a vieții și activității oamenilor în sfera muncii, cât și celor care practică, de pe acum, diverse activități menite a problematiza, interveni, mobiliza etc., cerințele unei bune practici privind omul în organizație. A vorbi despre managementul resurselor umane înseamnă, în fond, a trata fundamentele socio umane ale unei instituții, indiferent de specificul acesteia. Căci
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
tipuri de instituții, ci cum să înțelegem modul în care oamenii gândesc, doresc, simt, acționează, fiecare separat și în grupurile din care fac parte, de ce depinde modul în care oamenii reacționează (diferit) față de măsurile luate pe linie managerială, de ce se practică diferite concepții de management al resurselor umane, cum să evaluăm eficacitatea societală a unei strategii sau alta a managementului resurselor umane etc. Esențialul nu este de a aplica o serie de măsuri, ci de a ști cum să gândim pentru
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pe baza experiențelor acumulate soluțiile necesare a fi luate. constructivismul are ca paradigmă: societatea este o creație umană în anumite contexte de constrângeri și limite, cunoașterea este și ea o creație umană. Așadar, managementul resurselor umane se elaborează și se practică așa cum oamenii sunt capabili, incluzând nu numai adevărul, dar și erorile posibile, nu numai evidențierea a ceea ce există, dar și a unor ,,fantasme”, ,,fantome”, iluzii. O primă eroare, de care ne vom ocupa, se referă la faptul că procesul de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care salariații (prin disciplină) se supun puterii oficiale. Lucrarea va dezvălui relațiile „ascunse” ale puterii, căile „vizibile și invizibile” ale acesteia și căile democratizării vieții instituționale. Instituțiile administrației publice pun în evidență o serie de particularități de a concepe și practica managementul resurselor umane. Specificul instituțiilor administrației publice constă în realizarea de servicii publice. „Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală”<footnote Legea nr.
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Conceptele de „benefic” sau „malefic” nu pot fi operante doar printr-o judecare a rentabilității unei întreprinderi. Managementul resurselor umane se supune azi unor criterii de valoare care se extind asupra ansamblului societal, chiar funcțiile unei întreprinderi se concep, se practică și se evaluează pe baza unei noi înțelegeri a competitivității și funcției nulității acesteia. Uniunea Europeană a precizat: ,,funcția principală a unei întreprinderi este aceea de a crea valoare prin producerea de bunuri și servicii de care are nevoie societatea și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fi elaborat un prim sistem de management orientat direct și în principal asupra problematicii salariaților, sistem care, în linii mari, mai este aplicat și astăzi, deși, el este socotit ca istoricește depășit („criza taylorismului”). Taylorismul - socotit a fi conceput și practicat o paradigmă tehnocratică, technocratismul, consideră factorul tehnologic ca esențial în practica managerială, omul fiind secundar. „Proiectul sistemelor tehnico-centrice este demonstrat, este dominat de considerații tehnologice. Oamenii sunt tratați într-un mod mecanicist, ca o problemă de importanță secundară. Muncitorul este
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sens de ajutor, iar la plural resurse, verbul sourdre însemnând „a izvorî”, generând conceptul de „sursă”<footnote Encyclopédie des ressources humaines, vol. I, Groupe Terence, Éditions d’Organisation, Paris, 1993, p. 16. footnote>. Diferitele modele manageriale se concep și se practică pe baza unui tip specific de resurse umane. Astfel, managementul taylorist-fordist, tratând pe lucrători doar sub aspectul lor de executanți fideli și disciplinați ai dispozițiilor venite de la conducere, a apreciat și utilizat doar unele dintre capabilitățile lucrătorilor, anume cele privind
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care le transmite direct instituției prin serviciul de relații cu publicul sau audiențele cu conducerea (4). Opiniile publicului ajung la conducere, care elaborează răspunsuri și le comunică publicului (5) - cu al doilea tip de „relații”. Primul tip de relații se practică de orice instituție care „produce” servicii pentru oameni (școli, spitale, fabrici etc.). Contactul cu „clienții” este o practică generală (schema 15) a instituțiilor care funcționează prin „clienți”. Al doilea tip, însă, este specific instituțiilor care, prin natura lor, produc servicii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
footnote Ibidem. footnote>. Definiții mai recente prezintă strategia în mod mai complet ca „modelul obiectivelor majore propuse drept scopuri, politici sau planuri fundamentale pentru realizarea scopurilor, prezentate astfel încât să definească atât ce fel de afacere folosește compania sau trebuie să practice, cât și felul de companie existentă sau necesară a deveni”<footnote Andrews, Kenneth, în Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit., p. 13. footnote>. Această definiție pune în evidență, atât scopul, cât și mijloacele prin care scopul va fi realizat, valorile fundamentale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
se elaborează strategiile, care ar fi în general acceptată, succesul ar reveni celor care ignoră sau îi reelaborează regulile”<footnote Ibidem, p. 19. footnote>. Școli în strategie De aceea, este util a cunoaște modul în care s-au conceput și practicat strategiile (în cadrul diverselor „școli de gândire”), pentru a putea reține o serie de învățăminte utile și a evita unele erori săvârșite, a învăța unele procedee de acțiune etc., fără, însă, a considera o experiență bună sau rea în sine. Se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
management practicat, cu segmentul de piață pe care dorește a se plasa, fiecare întreprindere va realiza o „prelucrare” a mediului, va selecționa (va reține și va omite o serie de aspecte care nu influențează direct strategia pe care o va practica) factorii și procesele mediului, le va ierarhiza, oferind o structură de criterii prin care se va elabora contextul strategiei managementului resurselor umane. Contextul strategiei managementului resurselor umane reprezintă un construct managerial prin care elementele proprii mediului (intern și extern) sunt
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mai grațioasă, mai stabilă și mai bine ierarhizată- Perioada romantică și secolul ai XIX-lea au început de asemenea să se bucure de atenția cercetătorilor si există chiar si o mină de oameni îndrăzneți, cu situații universitare, care preconizează și practică cercetarea literaturii contemporane. Singurul argument posibil împotriva studierii autorilor în viață este faptul că cercetătorul nu poate beneficia de perspectiva unei opere încheiate, de explicația pe care lucrările ulterioare ar putea s-o dea implicațiilor unei lucrări precedente. Dar acest
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cultivarea în spirit provincial, tot mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată" au fost folcloriști, etnografi care, în mare măsură sub influența lui Herbert Spencer, au studiat originile literaturii, diferențierea acesteia în forme literare orale și închegarea ei în creațiile epice, dramatice și lirice timpurii.*12 Evoluționismul a lăsat însă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
baza unor documente inedite, P. reconstituie cu exactitate momentele principale din existența lui Eminescu și discută aplicat câteva trăsături ale operei, ce privesc componența vocabularului, muzicalitatea și armonia versului, inițiind astfel studiul formal al poeziei eminesciene. După 1892 încearcă să practice o critică literară întemeiată nu doar pe gustul artistic, ci mai ales pe ceea ce el dorea să fie criterii obiective. Socotește opera literară determinată în chip decisiv de mediul social, de caracterul și de ereditatea artistului. Monografia despre Vasile Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
fi urmărite articolele lui Tudor Arghezi, un bun reper al epocii. În perioada interbelică simbolismul a fost radiat din rațiuni estetice, fiind împins în afara scenei publice de avangardism și modernism. A fost părăsit de o parte dintre artiștii care-l practicaseră, Theodor Pallady, Th. Sion etc. și chiar de Paciurea, parțial. Cei care refuză sau nu pot să-și reînnoiască formula, precum pictorul Kimon Loghi deși există și la acesta o tendință spre reformulare a temelor, dacă nu a "limbajului" artistic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a trei panouri decorative ale pictoriței, dintre care unul singur este datat cu anul (1)918, panouri purtând amprenta unei sensibilități simboliste. În concepția acestor panouri este decelabilă influența Ceciliei Cuțescu-Storck, mai ales în direcția simbolismului gauguinizant pe care-l practică artista, manieră informată de o sensibilitate Art Nouveau. Mina Bick Wepper îi fusese elevă Ceciliei Cuțescu-Storck la Școala de Belle Arte din București și își completase studiile la München și la Dresda. Toate cele trei panouri pun accentul pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Al. Bogdan-Pitești. De asemenea, face și un afiș de copertă pentru primul număr al revistei Ileana, predilecția sa pentru figurile feminine fiind considerată și de Theodor Enescu printre alții ca o trăsătură specifică Art Nouveau-ului pe care-l practică pictorul în această perioadă. "În simbolism a existat o continuă, reciprocă osmoză între pictură și literatură, într-un sens cu totul nou decât în timpul romantismului, și deseori pictorii (numeroase exemple ar putea fi invocate) simțeau nevoia unei culturi literare și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
autoapreciere și Înseamnă a te face ascultat. Între a fi pasiv și agresiv, asertivitatea presupune negocierea cu ceilalți și implică păstrarea verticalității, a echilibrului, respectând În același timp dorințele și drepturile celorlalți. Așa cum arată atât literatura de specialitate, cât și practica a spune "nu" unei solicitări venite din partea unei persoane este o dificultate frecvent Întâlnită În rândul populației generale. Este Întâlnită, de asemenea, și situația În care refuzul apare ca o reacție agresivă ce nu ține cont de sentimentele celuilalt. Pentru
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
coșul plin, simte că prestația sa În fața celorlalți crește, simte chiar că are un ascendent asupra celor din jur. La Întrebarea "de ce mergi la shopping?", pusă unui grup de studente cu vîrsta Între 20-30 de ani, care au mărturisit că practică shoppingul, răspunsurile au reliefat pe lîngă funcțiile conturate mai sus și plăcerea, relaxarea, starea de bine, uneori euforică, detensionarea, activarea, creșterea stimei de sine și ieșirea din stări depresive, cauzate de stress sau oboseală ca efecte ce sunt factori susținători
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
diagnostichează practic la pacienții aflați În terapie specifică; Toxicomaniile amplifică anumite simptome pozitive ale schizofreniei generând complicații de ordin psihopatologic care pun În dificultate chiar și pe specialiștii experimentați dacă nu sunt suficienți de vigilenți În a decela toxicomaniile subliminale practicate de pacienții lor; Toxicomaniile induc foarte des tulburări depresive secundare, foarte rebele la tratament; Netratate toxicomaniile agravează evoluția schizofreniei caracterizată prin spitalizări frecvente, scăderea alarmantă a complianței la tratament, stări de violență, comiterea de acte antisociale, dezinserții sociale; Dubla abordare
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
unde trăiește scriitorul. În proza realistă, scriitorul se folosește de analiza psihologică și de reflecția morala, ca mijloace de caracterizare a personajului literar. H. de Balzac este exponentul realismului; opera sa a avut un rol important În literatura europeană. Realismul practicat de Balzac s-a constituit Într-un tip de realism, numit „balzacianism”; trăsăturile ce se regăsesc În celebra lui „Comedie umană”. Apărut ca o reacție antiromantică, realismul se dezvoltă paralel cu romantismul, fapt dovedit și de impunerea termenului definitoriu. Realismul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și În plină desfășurare. Tradiționalismul este o reacție la modernism. Continuând idei și forme vechi, Însă fără a le repeta, el promoveaza o literatura de orientare moderată. In „Istoria literaturii romane moderne”, Eugen Lovinescu face o disociere Între „modernismul teoretic”, practicat la revista „Sburătorul”, sub forma unei toleranțe principiale față de toate formele de diferențiere literară și „modernismul de avangardă și experimentare” al unor reviste de atitudine extremistă precum „Contimporanul”, „Integral”, „Unu”, publicații avangardiste. Modernismul promovat de revista „Sburătorul” și cenaclul cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]