39,491 matches
-
care, pentru a se alinia calendarului civil, acesta primea, la sfârșitul anului, 4, 5, 6, sau 7 zile.39 La început, calendarul vechi roman nu era un calendar lunar sau solar, ci era patronat de legile religiei, fiind stabilit de preoți; la Roma, în prima zi a lunii, pontiful, după ce închina o jertfă, chema poporul pentru a-i comunica ce sărbători vor fi în luna respectivă. Această chemare se numea calatio, de unde și numele de calendae, dată acelei zile, etimologia cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de Apa Sâmbetei, considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oamenii, atât cei vii, cât și cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara și el dă vietățile în mâna lui Sfântul Neculai de la poartă și le hrănește până la Iordan, ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine să ducă un cucoș și mireasa o găină, dar mai adeseori duc amândoi găini. Paserile se caută ca să fie sănătoase și frumoase, pentru ca viața lor să fie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Gheorghe și de Ispas."260 Simbol solar, vestitor al luminii care risipește forțele întunericului, cocoșul purifică și sacralizează orice loc: "Cucoș dacă e la casă, el alungă toată necurățenia, tot răul. La casă nouă, când se sfințește, totdeauna se dă preotului un cucoș, ca să fie casa veselă (...), ca să le meargă ușor în gospodărie."261; Cucoșul e mare pază de la Dumnezeu. De casa unde e cucoș nu se apropie nici o necurățenie. (...). Noaptea, după ce a cântat cucoșul, poți merge oriunde și n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
boabele pe apă. Fetele și feciorii se spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și feciorii se spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom în drum înflorit / Tăt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om ciudat. A locuit în încăperi mai mult decât modeste și primea masa de prânz de la cea mai săracă familie din sat. Pachetele venite de la familie le expedia înapoi nedesfăcute. Singura persoană cu care obișnuia să stea de vorbă era preotul satului, o fire independentă, nonconformistă. Relațiile cu ceilalți adulți, inclusiv cu colegii săi, le limita la strictul necesar, ceea ce nu l-a făcut din capul locului simpatic acestora. Îndatoririlor de învățător Wittgenstein li s-a consacrat de la început cu deosebită
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care am amintit deja, crede că, alegând profesia de învățător, Wittgenstein și-ar fi propus să facă ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască. În anii petrecuți la Trattenbach, el ar fi încercat, împreună cu preotul Alois Neururer, să le schimbe modul de a gândi, fără succes însă.54 În măsura în care o asemenea presupunere sugerează angajarea lui Wittgenstein pentru un program social, ea este puțin plauzibilă. Wittgenstein nu avea încredere în programe de reformă socială. Din perspectiva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să te ataci prin surprindere.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 29.) Lui Frank Parak, care era învățător, Wittgenstein i-a împărtășit deja în discuțiile lor din lagăr planurile sale de viitor: „De fapt, mi-ar plăcea cel mai mult să devin preot, dar și ca învățător voi citi cu copiii Evanghelia.“ Parak credea că Wittgenstein s-ar fi decis pentru profesia de învățător și deoarece pregătirea pentru cea de preot ar fi cerut opt semestre de studii teologice, ceea ce i s-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de viitor: „De fapt, mi-ar plăcea cel mai mult să devin preot, dar și ca învățător voi citi cu copiii Evanghelia.“ Parak credea că Wittgenstein s-ar fi decis pentru profesia de învățător și deoarece pregătirea pentru cea de preot ar fi cerut opt semestre de studii teologice, ceea ce i s-a părut prea mult. (Vezi F. Parak, „Wittgenstein in Montecassino“ în Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., pp. 148-149.) Wittgenstein a fost, începând din anii războiului, tot mai atras de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de ceea ce propovăduiesc bisericile. Și-a exprimat foarte clar înțelegerea pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu se poate socoti un bun fiu al bisericii în care fusese botezat, Biserica Catolică, în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despre acesta: vârsta, genul, starea psihofizică, motivația și dăruirea pentru cariera didactică, iar particularitățile de pronunție ne oferă date despre mediul de proveniență, zona geografică, gradul de instrucție, mediul socio-cultural al acestuia. Așa cum observăm existența unui stil vocal colectiv al preoților, al prezentatorilor TV, al cadrelor militare etc., tot așa remarcăm la cei mai mulți dintre profesori anumite aspecte paraverbale specifice (dicția clară, intensitatea vocii ușor ridicată, vorbirea fluentă, vocea caldă când oferă explicații). Alături de ceilalți parametri paraverbali, înălțimea și timbrul vocii profesorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
acțiunile conducătorilor lor. Regele, furios, a ordonat consiliului bisericii să se dizolve. Black a fost acuzat de sfidare, iar pedeapsa a fost stabilită de consiliul particular al regelui, care, după ce a trasat câteva soluții de compromis, l-au exilat pe preot dincolo de râul Spey și au solicitat tuturor clericilor să semneze un legământ, prin care se obligau ca în problemele civile să se supună tribunalului judiciar civil“ Este un moment semnificativ pentru istoria religioasă a Scoției când regele Iacob stabilește printr-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
țărilor europene. Astfel, pe baza tuturor acestor acuzații, Irlanda a fost atacată, opoziția militară a fost înfrântă și țara a fost alipită republicii. Modul brutal în care s-a făcut acest lucru a fost multă vreme discutat și contestat: toți preoții catolici au fost uciși, iar douăsprezece mii de irlandezi catolici au fost vânduți ca sclavi în Commonwealth. între timp, fiul lui Carol întâiul a fost proclamat rege în Scoția, adoptând numele de Carol al II-lea. La scurt timp după
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe lângă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubită platonică a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului său confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediata sarcină a reginei. Din punct de vedere istoric și literar oficial, circumstanțele care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
et la conduite de la personne du roi et de celle de M. le duc d'Anjou“. Tutorele lui Ludovic al XIV-lea era un doctor ce absolvise Sorbona, abatele Hardouin de Beaumont de Péréfexe, un fost șambean al cardinalului Richelieu. Preotul confesor al lui Ludovic al XIV-lea, părintele Charles Paulin a fost investit în această funcție în 1649. Acesta din urmă povestea cum atât regele cît și fratele său mai mic făceau exerciții zilnice, ce le mențineau condiția fizică. Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din cauza lipsurilor, erau la limita dintre luciditate și nebunie. Ludovic de Bourbon a reușit să facă o ultimă greșeală: în momentul în care a intrat în Paris, trupele sale au ucis peste o sută de cetățeni și au bătut un preot care încercase să medieze și să aplaneze situația. Locuitorii capitalei s-au revoltat împotriva prinților, pe care i-au izgonit. Astfel, Condé a fugit, oferindu-și serviciile regelui Spaniei, adăugând la acuzația de subminare a puterii regelui și pe cea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
primesc sfânta fiolă (o fiolă sfântă care conține mirul cu care erau unși regii Franței în momentul încoronării, n. n.) «această comoară prețioasă trimisă de ceruri marelui sfânt Remi pentru ungerea lui Clovis». După ce uleiul sfânt a fost depus pe altar, preotul care oficia ceremonia l-a invitat pe monarh să rostească jurământul. Ludovic, asemeni predecesorilor săi, se angaja să respecte libertățile și imunitatea prelaților. Apoi a urmat «jurământul față de regat», rostit pe un ton solemn. Regele l-a rostit cu voce
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al XVlea. Biblioteca Națională din Paris adăpostește un manuscris francez, datând din anul 1403 (Foto nr.12, Anexă). În pictogramă apare tradiționalul simbol al zeiței, barca, iar Isis este îmbrăcată ca o femeie aparținând nobilimii. Este salutată de către nobili și preoți, iar sub acest desen apare și titlul:„însăși antica Isis, zeița și regina egiptenilor“. în secolul al XIV-lea, călugărul augustin Jaques le Grant afirma:„în timpurile lui Chrlemagne... exista un oraș numit Iseos, care se chema astfel pentru că zeița
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Isis și, pentru că era în apropierea orașului, acesta a fost numit Parisis... însemnând lângă templul lui Isis“ (trad. n.) Una dintre persoanele cele mai în măsură să ofere date concrete despre aceste afirmații este fratele Jacques du Breul, unul dintre preoții iezuiți ai abației St. Germain des Pres, care, având acces la documentele și înscrisurile oficiale ale mânăstirii oferă date exacte despre acest subiect: „în locul unde regele Childebert (secolul al V-lea d.h) a construit biserica Sf. Vincet, astăzi numită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
latinescul versare care înseamnă a roti continuu. Termenul era utilizat în evul mediu în activitățile agricole și desemna activitatea de a ara pământul. O altă legendă locală povestește cum, din cauza vânturilor puternice, bulgării de pământ erau rostogoliți continuu. în 1038, preoții abației Saint-Père de Chartre au realizat prima atestare documentară. Unul dintre semnatarii documentului se numea Hugo de Versailii, senior de Versailles. În acea perioadă, Versailles era alcătuit dintr un castel de mici dimensiuni și o biserică, iar zona se afla
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]