38,151 matches
-
intelectual, prin a produce efectul Taine. Deoarece teoria se perimează inevitabil, schelăria ei rămasă prea la vedere face să nu se mai întrezărească de la o vreme nici ce se află, trainic, dincolo de ea. Absorbită, însă, teoria nu-l respinge pe cititor”; „Ideal ar fi, poate, să cunoști toată teoria și să o uiți atunci când citești.” În secțiunea a doua a volumului (intitulată Critică și teorie literară), sunt de remarcat, între altele, analiza „criticii semiotice” și eseul despre Roland Barthes. Impresionează, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
pe tărâm obștesc, e un drum bun, sănătos, care trebuie să ducă la bune rezultate. Tot în 1952, voi scrie o carte de versuri pentru copii despre expoziția permanentă I.V. Stalin (...)”. Petru DUMITRIU 2: „(...) După discuția avută la Constanța cu cititorii din rândurile constructorilor Canalului, încă din toamna trecută, a devenit limpede pentru mine necesitatea de a reface romanul Drum fără pulbere (...). În discuția de la Constanța și apoi în articolul din Scânteia Tineretului semnat de Sergiu Fărcășan am simțit atâta prietenie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
oară, - unele capitole pentru a patra oară - cel de al doilea volum al romanului Desculț. Am lucrat o bună parte și din volumul al III-lea al acestui ciclu (...). Socotesc că ciclul Desculț, care va cuprinde cinci volume, va înfățișa cititorului o jumătate de veac din istoria noastră (...). Scrierea romanului Patria în care va fi înfățișată viața satelor noastre în perioada 1944-1951 voi continua-o pe temeiul unei bune cunoașteri a mentalității noi, în primăvara acestui an (...)”. A.E.BACONSKY 6
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceste gânduri de mare bucurie, de recunoștință față de Partidul Muncitoresc Român care a descătușat forța creatoare a poporului nostru, cu sentimentul mândriei poporului nostru, cu sentimentul mândriei creatoare pentru tinerele vlăstare care se ridică și se afirmă în literatura noastră, cititorul parcurge primele numere ale revistei Anii de ucenicie revistă editată de studenții Școlii de literatură și critică literară „Mihail Eminescu”. Revista școlii are scopul de a populariza cele mai bune lucrări ale studenților, de a stimula și ridica nivelul creației
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
articol festiv despre Caragiale (...). O problemă este aceea a organizării fondului de cărți. Biblioteconomii burghezi - «specialiștii» în ce privește bibliotecile - așezau cărțile după format și nu după conținut, voind să demonstreze că în felul acesta n-ar viola, chipurile - deplina libertate a cititorului în alegerea cărților. În fond, sub această ipocrită dezinteresare, sub acest obiectivism, se ascundea dorința meschină a slugilor exploatatorilor de a ascunde cărțile cu conținut științifico-materialist și de a manipula în primul rând excrescențele culturii burgheze(...). Călăuza bibliotecarului a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luarea de poziție împotriva unui formalism asemănător al cataloagelor, care, prin multiple rubrici, nu oglindeau real fondul de carte al bibliotecilor. De un real folos sunt și unele articole tehnice Cum se întocmesc fișele pentru evidența ziarelor, Ce este fișa cititorului și cum se folosește etc. (...). Ținând seama de acest obiectiv înalt, Călăuza bibliotecarului a trecut prin focul unei analize critice activitatea a numeroase biblioteci (...). Trebuie să spunem că revista nu a acordat destulă atenție muncii de educare a bibliotecarilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cuvântul înainte - își propune să oglindească în paginile sale viața nouă a poporului nostru muncitor, faptele sale vitejești în lupta pașnică de construire a socialismului - lupta sa neobosită pentru însușirea culturii socialiste. Flacăra își propune, de asemenea, să facă cunoscute cititorilor săi uriașele realizări ale oamenilor sovietici, constructori ai comunismului, succesele popoarelor din țările de democrație populară (...). Este limpede că, dat fiind specificul revistei, printre numeroasele mijloace de concretizare a obiectivelor pe care și le-a înscris în program, Flacăra utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar fi meditat serios la criticile ce i s-au adus, dacă ar fi înțeles că poemele, odată publicate în presă, pot și trebuie să fie îmbunătățite atunci când urmează să apară în volum, dacă s-ar fi gândit și la cititor - care așteaptă creații tot mai bune din partea scriitorilor - dacă E.S.P.L.A. ar fi îndrumat pe poet, arătându-i lipsurile poemelor, volumul Zile slăvite s-ar fi preschimbat în alt chip. Poezia lui Eugen Frunză n-a făcut pași înainte. Meșteșugul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care, fără a intra în prea multe detalii, constată prestația meritorie a poetului, „tendința generală” corectă a volumului și, în concluzie, cere „ca această creație literară să fie sprijinită cu căldură și hotărâre”: „Revista Viața românească și-a câștigat prețuirea cititorilor publicând o serie de noi opere valoroase - romane, poeme, piese de teatru, etc. În paginile revistei continuă totuși să apară unele materiale greșite, neprincipiale. Astfel sunt cronicile intitulate Zile slăvite de Aurel Martin și Ceva despre fluvii, meandre și bălți
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din acest volum au un puternic caracter popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică simplă și clară, capabilă să producă emoții puternice. Toate aceste merite fac poezia lui Eugen Frunză să se bucure de un binemeritat succes în masele de cititori. Dar cronica Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică simplă și clară, capabilă să producă emoții puternice. Toate aceste merite fac poezia lui Eugen Frunză să se bucure de un binemeritat succes în masele de cititori. Dar cronica Vieții românești nu ține scama de aceste calități care precumpănesc în volum, nu vede ce e predominant și valoros, ce e nou și contribuie la mersul înainte al poeziei noastre, ce merită să fie dat ca exemplu. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un Egipt», «ani sbârciți», «ploaia fecundă a luptei», «posturile de emisiune ale inimilor», «bulevarde pavate cu depărtare» (...). Cât de simplu este exprimată dragostea pentru eliberatorii patriei noastre în poezia Monumentul ostașului sovietic (...). Remarcând cu bucurie succesele înregistrate de Mihu Dragomir, cititorul este însă izbit de contrastul dintre poeziile izbutite ce alcătuiesc majoritatea volumului și unele lucrări ce denotă rămâneri în urmă simțitoare (...). Deși aceste poezii nu sunt în aceeași măsură atacate de miracolul formalismului ca acelea criticate de Scânteia, totuși există
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
renunțat la o serie de elemente de balast care întunecau conținutul de idei al poemului în prima sa versiune publicată în Almanahul literar de la Cluj. Urmărind modificările survenite, apare limpede conștiința artistică a poetului, grija sa față de creație, respectul pentru cititor (...). Din zugrăvirea ciocnirii încleștate a claselor pe care autorul știe să o surprindă în câteva scene convingătoare, prin zugrăvirea unor momente caracteristice e sugerat procesul de creștere a lui Ion Gabor, unul din oamenii născuți din frământările noilor vremuri, frate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din oamenii născuți din frământările noilor vremuri, frate bun cu Lazăr Cernescu (...). Pentru zugrăvirea caracterului eroului principal, poetul a ales povestirea biografică (...). O realizare remarcabilă a poemului este înfățișarea concisă, în scene puține dar convingătoare a reprezentanților claselor exploatatoare. Pe cititor îl va urmări încă multă vreme după lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă trece Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezia Cântec în zori ea ne spune: iată, am făcut un «pas înainte», mă adaptez încetișor. Ce mi se poate cere mai mult? În poezia Mă-ncumet, Nina Cassian anunță că se încumetă să cânte partidul. După ce citește șapte strofe, cititorul ar dori ca poeta să se-ncumete într-adevăr. Se întreabă: poate e doar prefața unui mare poem epic, al unui ciclu. Dar nu, poeta spune că se-ncumetă, și pe urmă nu se mai încumetă. Atunci recitești poezia și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mare salt pentru a se încadra definitiv - e timpul! - în frontul poeziei noastre luptătoare”. Că una din cauzele formalismului era îndepărtarea de viață, de realitate, de popor, s-a înțeles. Ideea va fi accentuată și de cealaltă instanță critică semioficială: cititorii. Astfel membrii cenaclului literar Al.Sahia din Buzău adresează Ninei Cassian și altor scriitori o scrisoare deschisă, publicată în Contemporanul 20: „În primul rând scriem tov. Nina Cassian. În anul 1950 ați venit la Buzău împreună cu tov. Veronica Porumbacu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coriflicte.de"conflicte de familie, personale. Astfel romanul nu are o dezvoltare clară, deznodământul nu e firesc. Oamenii, cei înaintați ca Artimov, Toma sau Achim se aseamănă între ei, nu sunt individualizați artistic, și nu rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor. Astfel apare figura lui Parașca, bețivul care moare înecat căutând o comoară în fundul apelor (...). Metodele de creație antirealiste și-au pus pecetea lor și asupra altor lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
caracterizare a conținutului lucrării: «Romanul lui Vl. Colin prezintă în toată complexitatea ei politică și omenească o temă nouă în literatura noastră, lumea pescarilor din Deltă». Formulele acestea eronate, neprincipiale, dovedesc superficialitatea în munca redacției și lipsa de răspundere față de cititor”. La scurt timp, o opinie aproape contrară decât cea a lui S. Damian asupra romanului lui Vl. Colin - deși semnalează și câteva neîmpliniri - este susținută la Viața românească de Eugen Campus 25: „Scriitorul cunoaște și iubește oamenii, locurile din această
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Eugen Campus 25: „Scriitorul cunoaște și iubește oamenii, locurile din această împărăție a apelor. Din fiecare pagină, din fiecare rând, din fiecare cuvânt respiră această dragoste, această legătură adâncă, sufletească ce-i îngăduie să vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui pentru oamenii al căror chip îl desenează, pentru meșteșugul lor plin de taine, care cere atâta îndemânare, pentru locurile bogate în frumuseți pe care le descrie. Și, cu această dragoste pasională în suflet, scriitorul a pornit a face cunoscută cititorilor săi, viața pescarilor din Deltă, cu greutățile și bucuriile ei, cu razele minunate ale socialismului ce au prins să o lumineze. Păcat că scriitorul n-a izbutit în realizarea intențiilor sale decât parțial, așa cum după rândurile de mai jos vor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a izbutit să creeze câteva tipuri de neuitat. Așa sunt, de pildă, bătrânul Păruș (...) sau Macamol (...). Macarie, chiaburul, prezentat când mieros, căutând să câștige încrederea oamenilor, când în prada unor scene de disperare cumplită (...) are darul să câștige toată ura cititorului. Bine construit e și Kerciulescu, cu toate că nu apare decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt expuse pe pagini întregi cu o deosebită încântare de autor. Uiți uneori că citești un roman, într-atât își părăsește Colin rolul de scriitor pentru cel cu totul nepotrivit de monografist al satului (după vechi metode) (...). La sfârșitul romanului, cititorul rămâne cu convingerea că în Deltă au început să mijească zorile unei vieți noi: el n-a căpătat însă o imagine clară, unitară a oamenilor și situațiilor de acolo, ci una difuză, fragmentată. Aceasta, din vina autorului, care nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
romanului rezidă în greșita orientare ideologică a scriitorului, în necunoașterea vieții oamenilor, a însușirilor sufletești ale oamenilor noi. În cadrul discuției a fost criticată părerea greșită a lui Petru Vintilă care a susținut că romanul lui Colin este reușit pentru că «sugerează cititorului geografia fastuoasă a deltei». Participanții la discuții, tov. Mihail Novicov, Petre Iosif, Maria Rovan, Ben Corlaciu etc. au arătat că romanul vădește rămășițe puternice ale formalismului. Dezbaterile au arătat de asemenea în mod convingător cât de necesară este pentru scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aflăm că totuși, în roman se petrece «o deplasare de la nou la vechi», că «fluviul plin de farmec» se împotmolește adesea în «bălțile mocirloase, cu ape stătute, moarte, ale trecutului». Cum e cu putință - se întreabă însă, pe bună dreptate, cititorul - ca o carte care suferă de asemenea grave deficiențe de conținut să fie decretată drept «o creație autentică» și lăudată pe 7 pagini? Adevărul este că aceste deficiențe de conținut, care ar fi trebuit să atragă o critică severă, principială
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]