KorAP: Find »[drukola/base=mânca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1500 1501 1502 ...1508 >

37,688 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă, Uit că oul se mănâncă Și mă uit, mărire ție! Ca la o minunăție. Ăsta-i oul de găină? Ăsta-i ochiul pe slănină? Asta s-a vândut în piață Ieri și azi de dimineață? Nu se poate! Ce, nu știi Că nu vând bijuterii

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

văzut niciodată pînă acum atît de la cheremul cuiva, la orice oră din zi și din noapte. Dacă-l sună cumva Iain Wheeler, Întotdeauna, dar Întotdeauna, Îl sună Înapoi În maximum cinci minute, indiferent dacă e În mijlocul unei alte ședințe sau mănîncă, ori e noapte și doarme. Zice că așa e În industria serviciilor și că Arcodas e un super mega client, și că de-asta Îl plătesc. Tot ce pot să spun e că, dacă Iain Wheeler sună În timp ce eu sînt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să știu o treabă. Apoi zăresc cea mai dulcică rochiță roz din lume. Are nasturi În culorile curcubeului, chiloței asortați și ciorăpei minusculi. Îți vine s-o mănînci. Dar dacă o să am un băiat? Chestia asta, să nu știi sexul copilului, e absolut insuportabilă. Trebuie să fie o cale de a afla cumva, pe șest. — CÎți copii ai? spune fata cu bluză petrecută turcoaz și chef de vorbă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
facem, atunci? Închid supărată pagina cu Barbados. — Nu mai e nimic pe piață. O să vină Crăciunul și-o să fim dați afară În stradă, și-o să trebuiască să ne ducem la un adăpost pentru homeleși, cu copil cu tot, și să mîncăm supă... — Becky, zise Luke ridicînd o mînă, pentru a mă face să tac. Nu va trebui să mîncăm supă. Clichează pe e-mailurile lui, deschide un atașament și dă print. O secundă mai tîrziu, imprimanta se pune În mișcare. — Ce? zic

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fim dați afară În stradă, și-o să trebuiască să ne ducem la un adăpost pentru homeleși, cu copil cu tot, și să mîncăm supă... — Becky, zise Luke ridicînd o mînă, pentru a mă face să tac. Nu va trebui să mîncăm supă. Clichează pe e-mailurile lui, deschide un atașament și dă print. O secundă mai tîrziu, imprimanta se pune În mișcare. — Ce? zic. Ce faci? Poftim. Adună foile și mi le Întinde. — De-asta a sunat Giles. În caz că „Încă ne mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta? Mersi c-ai trecut să ne iei, Iain, zic, pe tonul cel mai Încîntător, de nevastă de director de corporație, de care sînt În stare. — Pentru puțin. Privirea lui Iain coboară și se fixează asupra pîntecului meu rotund. — Ai mîncat prea multe plăcinte, Rebecca? Ha ha. — Cam așa ceva, zic cît pot de amabilă. Mașina demarează, iar Iain soarbe cu nesaț din cafeaua cumpărată din drum. — CÎt mai e pînă la ziua cea mare? — Șaptesprezece săptămîni. — Și cum Îți umpli timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
motiv că o să am și un copil, crede că, gata, o să fim prietene? — Ar fi frumos! spun amabilă și Suze mă săgetează cu privirea. În cazul În care te interesează, În cartea mea am și un capitol despre cum să mănînci În timpul sarcinii... Scotocește În geantă și scoate o carte cu copertă lucioasă, pe coperta căreia e o fotografie cu ea În bucătăria ei, cu un braț de legume În mînă. — Trebuie neapărat să-ți trimit și ție un exemplar. — Despre

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fabuloase. SÎnt sigur că ți-a spus. Mă fixează cu ochii mari, nevinovați. Luke și cu mine n-am fost să vedem nici o frescă În Ferrara. Am stat la același restaurant În aer liber În fiecare după-masă, bînd Proseco și mîncînd cea mai gustoasă mîncare din viața mea. Și nu mi-a pomenit niciodată că a mai fost acolo, cu Venetia. Dar poate să aștepte mult și bine, n-o să recunosc În veci așa ceva În fața ei. — Sinceră să fiu, n-am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
am avut cu ea o lungă conversație, ultra mega super. Ei, mă rog, poate că am brodat și eu un pic pe ici, pe colo. Cum ar fi că fac zilnic sport. Și că În fiecare dimineață, la micul dejun, mănînc piure de zmeură proaspătă și că Îi scriu poezele pruncului meu Încă nenăscut. (Pot oricînd să iau repede niște versuri dintr-o carte.) Plus că am zis că locuim deja În casa de pe Delamaine Road, pentru că dă mai bine decît

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
că, după ce am petrecut toată după-masa cu mama și cu Janice, sînt destul de obosită. Poate fac și eu un duș, după ce termină Luke. Poate mă dau cu gelul revitalizant de rozmarin și fac niște exerciții yoga, pentru Înviorare. Sau poate mănînc repede un KitKat. Mă duc la bucătărie și tocmai dau jos cutia, cînd se aude soneria. Nu poate fi taxiul, e prea devreme. Da? zic la interfon. — Bună, Becky, Îmi răspunde un glas printre pîrÎieli. SÎnt Jess. Jess? Apăs pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
trebui s-o fac mai des. Să iau puțină distanță. Să mă mai relaxez un pic. Începe să-și desfacă nasturii de la cămașă. — Și seara ta cu Jess cum a fost? — Super! Ne-am uitat la un film și am mîncat pizza. Și trebuie să-ți spun marea veste... mă apucă un mega căscat. Poate mîine. Mă cuibăresc Înapoi Între perne și mă uit la el cum se dezbracă. — Și, cum e faimosul iubit al Venetiei? E la fel de anost cum pare

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
smoothie-ul de zmeură și caise. A venit la mine În dimineața asta ca să facem testul de determinare a sexului copilului, Însă pînă acum tot ce-am făcut a fost să vorbim despre Luke. Din fericire, toții copiii sînt În sufragerie, mănîncă sandvișuri și se uită la Teletubbies, În transă totală. (Lucru cu care Suze a fost de acord, dar doar după ce am jurat că n-o să-i spun niciodată lui Lulu.) — Nici mie nu-mi vine să cred! zic, Întinzîndu-mi larg

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
destul de bune, În cam... o săptămînă? — O săptămînă? se arată Danny aproape și mai jignit decît Înainte. Sau... ce vrei tu, o las eu mai moale. Tu ești geniul creativ, tu știi cum lucrezi mai bine. Deci! Ce vrei să mănînci? Comandăm penne (eu) și homar (Danny) și salata specială cu ouă de prepeliță (Danny) și un cocteil cu șampanie (Danny). — Și care mai e viața ta? Întreabă Danny cînd, Într-un final, chelnerul se retrage. Eu am trecut printr-o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de oaie. Te-ai ținut după omul greșit. Ăsta nu e Luke Brandon. Arată furios cu degetul, În poze. Ăsta e Luke Brandon! — A, se freacă Lee pe nas, fără să pară prea afectat. Rahat. — Da, rahat! Da, mi-ai mîncat ficații și cred c-o să te dau afară. Dave Sharpness s-a Înroșit cumplit pe gît. — Cum naiba ai putut să faci așa o greșeală? — Habar n-am! zice Lee apărîndu-se. I-am luat poza din ziar. Caută În dosar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gînd să plîng. — Bună dimineața. Ușa se deschide și o infirmieră Împinge Înăuntru un cărucior. — Micul dejun? — Mulțumesc, zic, cu glasul răgușit, și mă ridic În capul oaselor, În vreme ce ea aranjează pernele În spatele meu. Iau o gură de ceai și mănînc o felie de pîine prăjită, doar așa, pentru copil. După care mă uit În oglinjoara din pudrieră. Arăt ca naiba. Încă mai am resturi de la machiajul de aseară, și părul mi s-a ondulat de la ploaie. Și perfuzia aia, cică

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vede. — Bex, ai pățit ceva? — Nu... mă simt bine! afișez repede un zîmbet. Am făcut o mică pauză. — Hai, că acum trecem la partea cu jocurile! zice Suze deschizînd frigiderul și scoțînd o cutie de suc de portocale. „Ghicește ce mănîncă bebe“... „În căutarea agrafei pentru scutece...“ „Ce nume au copiii de vedete“... Nu-mi vine să cred cîtă osteneală și-a dat să-mi organizeze toate astea. — Suze... mulțumesc foarte mult, zic. E incredibil ce-ați putut să faceți. Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Știu că nu e ziua ta de naștere, dar ar trebui să le sufli, totuși! — Da! mă Înviorez brusc. Vin. Reușesc cumva să-mi regăsesc calmul și s-o urmez pe Kelly În sufragerie. Danny și Janice joacă „Ghicește ce mănîncă bebe“ și-și notează răspunsurile pe foi. Mama și Jess se uită pe poze de copii de vedete. — E Lourdes! spune mama. Jess, scumpa mea, ar trebui să fii și tu un pic mai la curent cu ce se Întîmplă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
căzut la pace, iar Jess i-a promis c-o să aibă grijă de Tom În Chile și n-o să lase nici un luptător de gherilă să se apropie măcar de el. Suze au avut o lungă conversație În timp ce jucau „Ghicește ce mănîncă bebe“, finalizată cu o ofertă din partea lui Suze de a o angaja pe Kelly să aibă grijă de copii, contra masă și casă după liceu, cînd pleacă să vadă lumea, cu rucsacul În spate. Însă chestia cu adevărat uimitoare e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
a Început să-i spună de nu știu ce nouă colecție de-a lui la care vrea să folosească bucăți de pietre - și acum, ea o să-l ducă la un muzeu, să vadă niște mostre. Curierul cu bicicletă a sosit În timp ce toată lumea mînca tort, și am expediat rapid pachetul. De atunci, n-am primit nici o veste de la Luke. Bănuiesc că e În discuții cu avocații sau cu cine o fi trebuind. Așa că nu știe Încă nimic de casă. — Te simți bine, Becky? spune

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi răsucesc șoldurile de cîteva ori și fac un streching ușor pe care l-am Învățat odată, la Yogalates. — Uau, spune Paula, impresionată. Ești foarte mobilă. — Am făcut yoga, zic cu un zîmbet modest, dar Încîntat. Cred că acum o să mănînc un KitKat. Doar ca să nu-mi scadă glicemia. — Bună idee, Încuviințează Paula. În timp ce mă-ntind după geantă, o văd că notează „Mănîncă KitKat“, sub „Face yoga, pentru atenuarea durerii“. Își răsfoiește rapid dosarul, apoi ridică privirea, cu compasiune. — În timpul contracțiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
impresionată. Ești foarte mobilă. — Am făcut yoga, zic cu un zîmbet modest, dar Încîntat. Cred că acum o să mănînc un KitKat. Doar ca să nu-mi scadă glicemia. — Bună idee, Încuviințează Paula. În timp ce mă-ntind după geantă, o văd că notează „Mănîncă KitKat“, sub „Face yoga, pentru atenuarea durerii“. Își răsfoiește rapid dosarul, apoi ridică privirea, cu compasiune. — În timpul contracțiilor, unde e concentrată În principal durerea? — Ăă... doar... peste tot, zic vag, ronțăind la KitKat. Și aici... și aici..., gesticulez spre trupul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ca să-mi țină companie. El Își scrie e-mailurile, iar eu mă uit la Prietenii tăi cu sonorul dat la minimum, iar Minnie suge la sînul meu hulpavă, de parc-ar fi cine știe ce copil Înfometat și amărît și n-ar fi mîncat doar acum o oră. Chestia cu copiii e că știu precis ce vor. Lucru pe care Îl respect foarte tare. Cum ar fi faptul că lui Minnie nu-i place deloc leagănul artizanal. A stresat-o teribil și a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
specială. Împing căruciorul afară din prăvălie și mă uit la ceas. N-am de ce să mă grăbesc să mă Întorc, mai ales dacă s-au apucat să facă curat. Și oricum, În curînd va trebui să-i dau iar să mănînce lui Minnie. O să mă duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

logic, a condus la scăderea generală a pregătirii se-cundare. Nici nu mai vorbesc despre lipsa de entuziasm a profesorilor, legată de salarizarea neatractivă și de toate greutățile vieții. Cine-și imaginează că un profesor care nu știe exact ce va mânca mâine, cu ce se va îmbrăca la școală ca să arate decent, ori cu ce bani își va cumpăra cartea dorită etc. va ține orele cu entuziasm, se înșeală amarnic. Pe de altă parte, cum nici liceul, nici Universitatea nu sunt

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
viața ta un om muncind! Cu inima, în fugă. Este și sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]