37,872 matches
-
Nu este un discurs puțin cam rigid pentru un bărbat în dificultate? Carolyn - Fiecare cu problema lui! Trebuie să o controlezi bine. Terapeutul reformulează. Terapeutul - Ce vreți să spuneți prin „fiecare cu problema lui”? Carolyn - Sunt la menopauză. Nu mă plâng. Imi asum problema. Mă tratez. Nici eu nu-i vorbesc despre acest lucru, ca și cum ar fi un subiect tabu. Terapeutul o întreabă dacă a avut mari neplăceri în perioada premenopauzei. In mod spontan, ea începe să spună: Carolyn - Uscăciunea vaginală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de recunoștință vor saluta cântând un imn luminii. Iarba se va ridica din tranșeele unde fusese îngropată. Florile din ronduri își vor plânge morții, altele norocoase vor învia după datina cea veche scrisă înainte de a se face lumea noastră. Câinii supărați se vor adăposti la umbră își vor uita vorba până-n noaptea următoare. Mai țineți minte râul ? Prin părul răvășit acum zac zdrobite
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu, N. Iorga, G. Călinescu și Tudor Vianu. SCRIERI: Anton Pann, București, 1969; Opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
ST, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 368-374; Alexandru Paleologu, O biografie a operei, JL, 1996, 49-52; Florin Mihăilescu, Singur printre cronicari, ST, 1998, 11-12; Nicolae Manolescu, Luciditatea cronicarului, RL, 1999, 30; Constantin Novac, Cornel Regman, TMS, 1999, 7; Nicolae Balotă, „Plânge raftul”, RL, 1999, 32; Dicț. esențial, 719-721; Dimisianu, Lumea, 394-399; Gheorghe Grigurcu, Ultimul Cornel Regman, RL, 2001, 37, 38; Barbu Cioculescu, Cornel Regman - cu cărțile pe masă, VR, 2001, 11; Manolescu, Lista, III, 107-118; Popa, Ist. lit., II, 1155-1156; Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
la Lumbīnī, pe pământ Śăkya / Pentru fericire și bucurie în lumea oamenilor”. Auzind acestea, Asita a zburat până la Kapilavatthu, a cerut să-l vadă pe noul-născut, l-a luat în brațe și, înțelegând că va ajunge Buddha, a început să plângă, știind că el, bătrânul, nu va mai trăi destul ca să-i poată urma învățătura. Apoi, Asita a făcut următoarea prezicere:”Cea mai de sus înălțime a pătrunderii (cu mintea) o va atinge acest copil; el are să vadă ceea ce este mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
răspândește pe corpul Celui Binecuvântat. De asemenea, flori de mandarava și praf de lemn de santal cad din cer asupra corpului lui Buddha. Muzica divină umple văzduhul, pământul se cutremură și un fel de spaimă copleșește lumea. Zeii înșiși se plângeau: „Venerabilul a intrat prea repede în Parinibbăna! Prea repede a dispărut Ochiul Lumii!”. Corpul celui Binecuvântat a fost așezat în sicriu și timp de șapte zile a fost cinstit de cei din neamul Malla prin muzică și dansuri. Rugul trebuia
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
asupra ideii de național este mai puțin teritorială, etnică sau culturală și mai mult simbolică și politică. Spaniolii vor suverani spanioli, care să le semene și să împărtășească aceleași valori ca și ei. În 754 deja, un cronicar din Toledo plîngea "pierderea Spaniei"93, expresie repetată după aceea în mod constant. Primul dintre "opozanți", Pelayo, în cîteva decenii de la moartea sa, devine expresia mitului patriotic. Și încă înainte de sfîrșitul secolului al VIII-lea, în jurul lui 780, se născuse cultul lui Jacques
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imposibil ca aceștia să se alieze împotriva lui. Ele se situau într-o poziție de rivalitate față de stat, căruia burghezii îi reproșau că le-a acordat influență administrativă fără a le atribui statut social corespunzător și față de care nobilii se plîngeau de contrariul, adică de deținerea unui statut privilegiat dar fără efect real în viața socială, exceptînd armata. Însă toate acestea nu constituiau esențialul. Împotriva nobilimii și a înaltei burghezii se ridica o contra-elită intelectuală și economică, de data aceasta în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Carașul meu drag și de îndurerații/ Carpați,/ aș fi vrut să-i revăd cât mai degrabă, cât mai/ curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire». (Rom. 10, 10)”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Celor care îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului: „«Nu mă plângeți pe mine (Lc. 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care îndrăznesc unele ca acestea împotriva credincioșilor, care-și adună focul gheenei prin flacăra aceasta, pe care o aprind împotriva noastră! Încetați de a mă plânge și de a
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire». (Rom. 10, 10)”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Celor care îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului: „«Nu mă plângeți pe mine (Lc. 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care îndrăznesc unele ca acestea împotriva credincioșilor, care-și adună focul gheenei prin flacăra aceasta, pe care o aprind împotriva noastră! Încetați de a mă plânge și de a-mi sfărâma inima! Sunt gata să mor
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Domnului: „«Nu mă plângeți pe mine (Lc. 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care îndrăznesc unele ca acestea împotriva credincioșilor, care-și adună focul gheenei prin flacăra aceasta, pe care o aprind împotriva noastră! Încetați de a mă plânge și de a-mi sfărâma inima! Sunt gata să mor pentru numele Domnului Iisus (Fap. 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare, au făcut rugăciune către Domnul. Îndată, după rugăciune, au cuprins-o durer ile (nașterii). Și pe când suferea, plângându-se de greutatea firească a unei nașteri în luna a opta, unul dintre paznicii celor închiși i-a zis: Dacă acum tu suferi atât de mult, ce vei face atunci când vei fi aruncată fiarelor, pe care le-ai d isprețuit
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
revendică a face parte din grupul etnic român. Jill MASSINO „Ei ne-au spus că trebuie să reconstruim ceea ce au distrus nemții” Povești ale femeilor deportate 1. Introducere: victime, istorie și memorie colectivă Și, a doua zi... a venit mama [plîngînd] cu fratele meu și cu soru-mea cu sacu’ și ne-a adus de mîncare că n-aveam nimica, și tot striga „Sofi, Sofi, Sofi” că era un transport Întreg, multe vagoane, și din alea cu geamu’ din ăla micuț, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două cunoștințe, ne-am Împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit În două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plîngeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plîngeți, că sînteți aicea pentru cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plîngeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plîngeți, că sînteți aicea pentru cinci ani la muncă ce s-a distrus În război”. Și noi am Început să plîngem mai tare. Deși Într-adevăr plin de cruzime, modul În care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plîngeți, că sînteți aicea pentru cinci ani la muncă ce s-a distrus În război”. Și noi am Început să plîngem mai tare. Deși Într-adevăr plin de cruzime, modul În care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe acestea În aceeași măsură În care le-a șocat semnificația vorbelor În sine, și anume faptul că Își vor petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea În astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut cînd sînt sărbătorile... cînd veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plîngeam... era pînă la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați Își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
miră modul În care Cocîrlă a reacționat la vederea minelor: Am mers la mină. Prima dată era destul de departe, aproape 6 kilometri și-acolo era... Încă nu funcționa mina și lăsa muncitoare Într-o găleată jos. Eu am Început să plîng și n-am vrut să mă urc, n-am fost În același schimb cu soră-mea și pe urmă, cînd ne-a lăsat Înăuntru, cum am plîns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plîngi”. Știam cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
funcționa mina și lăsa muncitoare Într-o găleată jos. Eu am Început să plîng și n-am vrut să mă urc, n-am fost În același schimb cu soră-mea și pe urmă, cînd ne-a lăsat Înăuntru, cum am plîns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plîngi”. Știam cîteva cuvinte, puteam să Înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocîrlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, În cele din urmă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Început să plîng și n-am vrut să mă urc, n-am fost În același schimb cu soră-mea și pe urmă, cînd ne-a lăsat Înăuntru, cum am plîns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plîngi”. Știam cîteva cuvinte, puteam să Înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocîrlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, În cele din urmă a fost nevoită să se reîntoarcă În mine. Ca și ea, polonezele deportate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ăștia sînt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plîngea, plîngea lume ca altceva. Cei care s-au Întors direct În România au intrat În țară pe la Sighet - o crudă ironie, deoarece la acea vreme la Sighet era una dintre cele mai dure Închisori din România comunistă. Un nou capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plîngea, plîngea lume ca altceva. Cei care s-au Întors direct În România au intrat În țară pe la Sighet - o crudă ironie, deoarece la acea vreme la Sighet era una dintre cele mai dure Închisori din România comunistă. Un nou capitol se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-mi vor plesni nervii. Și de nervi sînt atît de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi Însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cînt, să rîd, să plîng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cîntec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am stofă de poet, nici măcar de poet prost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
întâmplă foarte des să am o dispoziție proastă. Atunci când sunt obosit(ă), îmi pierd foarte repede autocontrolul. Cred că sunt mai degrabă susceptibil(ă). Susceptibilitatea emoțională Un eșec îmi provoacă mai multe griji decât ar trebui. Mi se întâmplă să plâng fără nici un motiv. Sunt foarte des deprimat(ă). Notă: Adaptat după Baron și Richardson, 1994, p. 213 Evaluarea de către ceilalți. O altă formă de raport verbal se referă la posibilitatea evaluării individului al cărui comportament agresiv este studiat de către alte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]