KorAP: Find »[drukola/base=trupă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1500 1501 1502 ...1524 >

38,095 matches

Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835

dorea să atenționeze pe norvegieni: Pentru asta pot mulțumi prietenilor britanici și francezi" [6, p. 204]. Pe 8 aprilie 1940, distrugătoare britanice au plasat un câmp de mine pe canalul spre portul Narvik. Guvernul norvegian a adresat proteste guvernului britanic. Trupele germane au debarcat în mai multe puncte din Norvegia, înregistrând o rezistență curajoasă a norvegienilor. Atacate de o armată de șapte divizii, de opt sute de avioane de luptă, toate porturile norvegiene au fost ocupate. Trupele engleze au căutat să debarce

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
a adresat proteste guvernului britanic. Trupele germane au debarcat în mai multe puncte din Norvegia, înregistrând o rezistență curajoasă a norvegienilor. Atacate de o armată de șapte divizii, de opt sute de avioane de luptă, toate porturile norvegiene au fost ocupate. Trupele engleze au căutat să debarce în alte locuri, dar fără rezultate. Dotarea lor militară era insuficientă, iar echipamentul soldaților era neadecvat, tot nordul Norvegiei fiind acoperit de zăpadă. ,,Supremația germanilor era vizibilă, ei aveau un plan de acțiune pregătit cu

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
impunea un efectiv de circa 100.000 de oameni, angajați pe bază de contract [8, p. 14]. În mai multe țări specialiștii au venit cu idei de reformare a sistemului militar. De Gaulle citează pe generalul Etienne, primul inspector al trupelor de tancuri din Franța, care încă din 1917 își propusese să pună în acțiune un mare număr de tancuri. Tot în 1917, englezii se dovediseră precursori în acest domeniu. Un autor cu vederi și mai largi, citat de De Gaulle

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
generalul De Gaulle (fost membru al guvernului Paul Reynaud în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării), care a înființat în Anglia mișcarea "Franța liberă". De asemenea, în decursul timpului mulți alți generali, în special din nordul Africii, împreună cu trupele pe care le comandau, au trecut de partea Aliaților, cu ocazia debarcării americane în Africa de Nord-Est. Este vorba de circa cinci sute de mii de francezi care, oficial, aparțineau de regimul de la Vichy. Un rol important în această orientare

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
6 cuirasate și două monitoare; * 22 crucișătoare; * 93 distrugătoare; * 159 nave militare mai mici, în afara vedetelor-torpiloare americane, P.T.B.-urilor (Petrol Torpedo Boat vedetă torpiloare în flota de război britanică). În afară de aceste efective, se mai găseau în Anglia puternice contingente de trupe la bazele americane. În Statele Unite, 41 de divizii erau pregătite să plece spre Anglia [2, p. 101]. În 1942, când se solicita deschiderea unui al doilea front, cea mai mare parte a acestor tehnici nu era produsă. Era evident că

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
Darlan a pus capăt luptelor de la Casablanca. Eisenhower a încheiat un acord cu Darlan, prin care acesta ia asupra sa sarcinile administrative ce reveneau Franței în Africa de Nord. În același timp, Darlan l-a numit pe Henri Giraud comandant al tuturor trupelor franceze din Africa de nord-vest. Un acord similar s-a încheiat și cu Pierre Boisson, guvernatorul Africii Occidentale; el prevedea că guvernul american și britanic nu se vor amesteca în problemele de administrație locală. La Conferința de la Casablanca (14-23 ianuarie

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
problemele de administrație locală. La Conferința de la Casablanca (14-23 ianuarie 1943), președintele Roosevelt, prim-ministrul Churchill și comandantul-șef al Statului Major au convenit asupra viitoarelor operațiuni ale forțelor americane și britanice, printre care debarcarea în Sicilia, îndată după lichidarea trupelor Axei în Africa, și amânarea cu un an a debarcării în Europa. La Casablanca, Churchill a făcut sugestia elaborării unei declarații care să afirme "intenția fermă a Statelor Unite și a Imperiului Britanic de a continua fără încetare războiul, până vom

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
pe 5 mai 1943. În ultima săptămână a campaniei au fost luați 240.000 de prizonieri, dintre care 125.000 germani. Înainte de dezastrul final, Rommel a părăsit teatrul de operațiuni militare. Generalul Von Armin a dat ordin de capitulare a trupelor germane. Din "Afrika Korps" mai rămăseseră în dosul gardurilor de sârmă ghimpată prizonierii, singurii supraviețuitori [2, p. 225]. În ziua de 20 mai 1943, a avut loc la Tunis o paradă a victoriei pentru celebrarea prăbușirii imperiului Axei în Africa

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
amâne debarcarea, cele de pe coasta de est vor ajunge cu siguranță la țărm. În felul acesta, inconvenientele și dezordinea ar fi fost mai mici decât dacă am fi încercat să oprim întreaga expediție" [2, p. 246]. Sicilia și Salerno Primele trupe care urmau să ajungă pe insulă erau detașamente aeropurtate. Din cauza vântului, multe avioane și planoare remorcate fuseseră abătute la mare distanță de itinerariul lor, în timp ce unele planoare fuseseră detașate de avioane și zvârlite în mare. În alte sectoare, parașutiștii au

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
de itinerariul lor, în timp ce unele planoare fuseseră detașate de avioane și zvârlite în mare. În alte sectoare, parașutiștii au aterizat cu bine. Germania a atacat Divizia I americană, amenințând cu ruperea pozițiilor sale de apărare pe plaje. Din lipsă de trupe de sprijin, atacul german a eșuat. Formațiuni americane aeropurtate și artileria navală au tranșat repede situația. Repliați în regiunea Catania, germanii n-au reușit să-și consolideze poziția. Un obiectiv situat în sfera de acțiune a lui Montgomery, aflat la

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
germană. Ofensiva lui Montgomery a progresat susținut; din 17 iulie se afla în față cu Muntele Etna. Generalul Patton presa energic spre centrul insulei și a intrat în Palermo după 12 zile de la debarcarea primului eșalon. Campania din Sicilia a trupelor aliate a avut rezultate militare și politice de anvergură. Italia căuta ieșirea rapidă din război pe o cale cât mai facilă. Evenimentele internaționale, precum și înfrângerea suferită de italieni în Africa de Nord, în mai 1943, urmată, în iulie 1943, de debarcarea anglo-americană

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
un hotel în masivul Gran Sasso [12, pp. 164-165]. Italienii doreau capitularea, dar, simultan cu ieșirea lor din război, o puternică forță aliată, de cel puțin 15 divizii, să debarce în țară. Generalul Eisenhower nu dispunea pe moment de atâtea trupe, însă cu diviziile pe care le avea putea asigura ofensiva. Astfel, într-o noapte a traversat strâmtoarea Messina, debarcarea pe continent devenind un fapt împlinit. Apoi, Montgomery a început să înainteze spre nord. În ce privește capitularea, Eisenhower a recunoscut că problema

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
cu ofițerii din Statul său Major, precum și cu alți generali, a fost aprobat un plan general al operațiunii care urma să fie efectuată. Acest plan conținea, sub formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă ofițerii și ostașii din trupele aliate: "Debarcați pe Coasta Normandiei. Concentrați resursele necesare pentru o bătălie decisivă în zona Normandia-Bretania și rupeți dispozitivul de încercuire al inamicului. Urmăriți inamicul pe un front larg, cu două grupuri de armate, punând accent pe flancul stâng, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
p. 319]. Amânarea operațiunii "Overlord" nu s-a făcut fără anumite regrete, în special pentru faptul că nu era valorificată deplin vremea frumoasă începând din luna mai. Sprijinul forțelor aeriene în operațiunea "Overlord", respectiv sprijinul cu foc al aviației pentru trupele de uscat și "luptele sol-aer", a fost esențial. În diverse faze critice ale campaniei în Europa aviația aliată a efectuat peste 10.000 de ieșiri de luptă pe zi [2, p. 323]. La succesul operațiunii au contribuit esențial tehnica, noile

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
pe zi [2, p. 323]. La succesul operațiunii au contribuit esențial tehnica, noile tipuri de vehicule, între care tipurile cu totul noi de vehicule amfibii, care au redus dependența nemijlocită de instalații portuare fixe [2, p. 323]. Grija pentru moralul trupelor de uscat a polarizat constant atenția ofițerilor. Eisenhower i-a lăudat pe comentatorii de presă în multe rânduri, dar i-a și înfierat pentru "lugubre profeții", cum a fost cea care afirma că "orice tentativă de debarcare pe coasta fortificată

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
de asalt pierderi de 80-90% din efective" [2, p. 326]. Era cert că afirmația comentatorului "era o născocire" și că acesta "nu cunoștea realitatea" [2, p. 326]. Pentru moralul soldaților, care este esențial în luptă, contactul permanent al ofițerilor cu trupele, inclusiv vizitele de inspecție ale ofițerilor de stat major, îi însuflețește, așa după cum orice manifestare de indiferență sau de lipsă de grijă îi jignește [2, p. 327]. Pentru desfășurarea acțiunii "Overlord", în Anglia fuseseră concentrate mari efective de militari americani

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
sau cel puțin acceptabilă. După renunțarea la debarcare în ziua de 5 iunie, prognoza arătând pentru 6 iunie vreme relativ bună, Eisenhower a decis începerea operațiunii "Overlord" imediat după miezul nopții de 5 spre 6 iunie. Eisenhower a făcut vizite trupelor care urmau să ia parte la asalt. Târziu, în seara de 5 iunie, a ajuns la cantonamentul Diviziei 101 aeropurtate americane, al cărei comandant avusese rezerve în legătură cu debarcarea. Soldații se aflau într-o formă excelentă și l-au asigurat pe

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
de oameni la bord, escortate de 600 de nave de luptă, au traversat Canalul Mânecii. Ulterior, s-a declanșat pregătirea de artilerie cu toate gurile de foc de pe navele de luptă aliate. După executarea acestei operațiuni, s-a trecut la debarcarea trupelor americane pe plajele cu numele de cod "Utah" și "Omaha", a trupelor britanice pe plajele "Gold" și "Sword" și a celor canadiene pe plaja "Juno". 7.000 de avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament au asigurat acoperirea aeriană. La sfârșitul zilei

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
traversat Canalul Mânecii. Ulterior, s-a declanșat pregătirea de artilerie cu toate gurile de foc de pe navele de luptă aliate. După executarea acestei operațiuni, s-a trecut la debarcarea trupelor americane pe plajele cu numele de cod "Utah" și "Omaha", a trupelor britanice pe plajele "Gold" și "Sword" și a celor canadiene pe plaja "Juno". 7.000 de avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament au asigurat acoperirea aeriană. La sfârșitul zilei de 6 iunie, aliații aveau câte o divizie în fiecare dintre cele

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
aceea nu s-a putut pătrunde în zona sud și sud-est. Pentru a evita riscul de a rămâne captivi în perimetrul restrâns al capului de pod, a fost găsită soluția reținerii în zona de est a celei mari părți din trupele germane și înaintării rapide în partea de vest în suficientă măsură pentru a lansa atacul final și coordonat de rupere a liniilor inamice. Dobândirea unui spațiu de mișcare suficient este condiția sine qua non pentru aducerea de întăriri și materiale

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
și 171.532 de vehicule. Aceste eforturi materiale au fost extrem de utile atunci când au fost aruncate în lupta contra inamicului toate forțele. În "Bătălia capului de pod" au ieșit în evidență progresele în utilizarea forțelor aeriene ca sprijin direct al trupelor de uscat angajate în luptă. Este însă foarte dificil a se atinge perfecțiunea pe tărâmul coordonării sol-aer. Dintre metodele utilizate, importantă a fost îmbarcarea unui detașament de transmisiuni aero la bordul unui tanc aparținând unității pornite la atac [2, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
inamicului. S-a reușit o rupere decisivă a liniilor germane. În continuare, Flota 9 aeriană a Statelor Unite și Royal Air Force au distrus sute de tancuri și vehicule germane, împiedicând inamicul să se stabilizeze și să atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor aliate erau preocupați să efectueze mari mișcări de învăluire, menite să încercuiască toate trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
aeriană a Statelor Unite și Royal Air Force au distrus sute de tancuri și vehicule germane, împiedicând inamicul să se stabilizeze și să atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor aliate erau preocupați să efectueze mari mișcări de învăluire, menite să încercuiască toate trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
să atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor aliate erau preocupați să efectueze mari mișcări de învăluire, menite să încercuiască toate trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate a fost folosit de germani pentru manevre proprii. Aducând de peste Sena la începutul lunii august mai multe divizii ca întăriri

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
din încercuire, prin care s-au strecurat mare număr de divizii de tancuri care au reușit să traverseze înapoi Sena. Opt divizii de infanterie și două divizii de tancuri s-au predat. Tot mai multe localități franceze erau ocupate de trupele aliate. Comandanții aliați și-au împărțit spațiile de luptă. În noaptea de 13 august, Divizia 5 blindată a Statelor Unite își făcea intrarea în periferiile Argentanului. Divizia 2 blindată franceză, sub conducerea generalului Jacques Leclerc, se afla în imediata vecinătate, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]