38,151 matches
-
mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț al cititorului: «... luna e mare - un dovleac de aur... Toma simte cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui ar lumina până departe și liniștea nopții ar fi liniștea mădularelor și inimii lui...». Acum intră în acțiune și criticul care, inducând în eroare pe cititori, trâmbițează că în acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile romanului, criticul scrie bucuros că meritul autorului stă în faptul că ar fi «evitat șabloanele». Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că, în fine, unul dintre gravele neajunsuri ale prozei realist-socialiste, figura palidă a personajului pozitiv, începe să fie înlăturat. Dar să reținem câteva opinii din două cronici literare. În Contemporanul: „Tânărul gazetar Dumitru Mircea - autorul romanului Pâine albă - este cunoscut cititorilor prin câteva nuvele (Răfuieli, Candin etc.) publicate în ultimii ani în reviste. Aceste nuvele s-au remarcat printr-o reușită descriere a unor aspecte din viața satului (...). Primul său roman Pâine albă constitue în această privință un serios pas înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
succes și un pas înainte în dezvoltarea artistică a lui Dumitru Mircea. Totuși lucrarea are unele lipsuri, cărora autorul ar trebui să le acorde o atenție serioasă. Acțiunea romanului este uneori tărăgănată din cauza abundenței de conflicte secundare, care abat atenția cititorului de la ideile principale”. În revista Iașul nou „Toma Găvrilaș e un flăcău dintr-o bucată. Țăran, dintr-unul din satele Ardealului (...). După terminarea stagiului, însă, Toma s-a întors în sat (...). Dacă s-a întors în Plopșor, Toma s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spre viitor. În această orientare stă una din principalele sale calități (...). Desfășurarea romanului Ogoare noi poate fi expusă cu foarte puține cuvinte. În satul Podeni mai mulți țărani muncitori se hotăresc să lucreze pământul cu tractoarele (...). Romanul Ogoare noi prezintă cititorului o imagine unilaterală a rolului tractoriștilor în transformarea țărănimii muncitoare din țara noastră într-o țărănime de tip nou, după exemplul colhoznicilor sovietici. Imagini tipice sunt în primul rând cei patru tractoriști ai brigăzii a șaptea - Traian Buciu, Marin Oproiu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se imputau unele greșeli imaginare (în Almanahul de la Cluj se considera o greșală că autorul n-a prezentat și gospodăriile de stat etc.), fie că se discută pe un ton înghețat, judecătoresc, expediind în grabă chestiuni la care autorul și cititorii aveau dreptul și doreau să capete răspuns (cronica din Contemporanul despre Ogoare noi) aceste cronici n-au fost în cea mai mare parte în măsură să-l ajute pe scriitor. Și toate - inclusiv cea semnată de autorul rândurilor de față
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
două planuri: pe de o parte într-un sat din Țara Moților în care, cu ajutorul muncitorilor din oraș, se aduce lumină electrică; și pe de altă parte, într-o fabrică de farfurii care se transformă într-una de izolatori electrici (...). Cititorul parcurge cu greu această nuvelă în care necunoașterea vieții se împletește strâns cu o insuficientă stăpânire a meșteșugului scriitoricesc (...). Insuficienta stăpânire a meșteșugului artistic, care s-a vădit în aspectul haotic al nuvelei - ce desminte cele mai elementare reguli de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din țară și străinătate, a căror activitate și apartenență politică și socială îi încadrează perfect în eventualitatea «selecționării». Autorul (născut în 1894) a avut prilejul să-și cunoască îndeaproape «eroii». Apariția cărții este, pe de altă parte, un prilej pentru cititori de a-și da seama, prin mijlocirea unei întregi galerii de schițe și tablouri, de unele trăsături tipice ale acelorași jalnice personaje, de la lichelismul și escrocheria unui «selecționat» de alde Carol Ata Davila, până la trădarea și spionajul «de mare anvergură
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41: „Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii autori apelează la procedee ale literaturii decadente, burgheze, deformând astfel fizionomia oamenilor noi. În poemul lui Baconsky Noapte în flăcări, publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aurel Mihale, Sandu Alexe, secretarul organizației de partid din comună, este un personaj șters, estompat. El nu acționează suficient în cuprinsul romanului și de aceea problemele în sat se rezolvă adeseori fără participarea sa. Dar pentru a-l apropia de cititor, pentru a-l face mai uman, autorul descrie viața de familie: nevasta lui, Maria, femeie harnică și tăcută, față de care Alexe își dezvăluie toată căldura sufletească, micuțul Răducu pentru care tatăl lucrează în orele libere un pătuț etc (...). Iată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de pildă minunatele opere ale literaturii sovietice. În creația lui Gorki, Fadeev, Șolohov, etc. umanismul socialist este tema centrală (...)”. *** Mihai GAFIȚA 42: „De curând au apărut lucrări literare în care bătălia ce se duce azi în satele noastre impresionează pe cititor, victoria câștigată de forțele înaintate îl convinge și-i deschide o largă perspectivă asupra victoriilor care vor veni. Ne referim la câteva nuvele și reportaje ca Dreptate de Petru Dumitriu, Întâmplări de pe Călmățui de Eusebiu Camilar, Putregaiul-așa cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aduc o contribuție de seamă și în zugrăvirea tipurilor de chiaburi și a uneltelor lor. Stancu Visalon, Marin Cheran, Pantelică Buică, Radu T. Dumitriu, Ion Ionescu-Cotoi, Biță și alții sunt întruchipări vii, odioase ale dușmanului de clasă, imagini care impun cititorului necesitatea de a lupta pentru nimicirea lor, îl mobilizează la vigilență revoluționară. Nu vrem să spunem că aceste lucrări sunt cu totul lipsite de slăbiciuni. Reportajul lui Ioanichie Olteanu, de exemplu, ar fi câștigat dacă făcea și mai mult loc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aniversări a întemeierii Partidului Comunist din România, Editura de Stat pentru Literatură și Artă a tipărit laolaltă șapte piese românești, cele mai reprezentative creații ale dramaturgiei noastre de după 23 August 1944. Cele două volume de Teatru românesc nasc în inima cititorului un sentiment adânc de mândrie și de bucurie (...). Ceea ce caracterizează în primul rând dramaturgia noastră contemporană este conținutul nou. Citind cele două volume de Teatru întâlnești cu bucurie fapte și întâmplări din viața poporului nostru eliberat, care și-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pricep și eu care suni lucrurile bune (...) care sunt slăbiciunile”, iată un amplu comentariu din 1950 în Viața românească pe care-l reproducem în note55, din care reiese că respectiva piesă a fost dezbătută „cu colectivul redacțional, cu autorii și cititorii” și că „în urma discuțiilor (...) autoarea a și trecut la îmbunătățirea acestei lucrări”. Cu ocazia plenarei mai sus-pomenite ies la iveală toate neajunsurile dramaturgiei, care sunt aceleași ca ale poeziei și prozei: schematism, formalism, insuficienta zugrăvire a eroului pozitiv, a luptei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adică să încalece (...). Textul proiectului așa cum a fost publicat, cu toate lipsurile lui este excelent ca bază de discuție (...). În orice caz, desbaterea publică este cea mai bună cale pentru a se ajunge la soluția cea mai justă. De aceea cititorii sunt îndrumați să ia parte la această discuție. Pentru aceasta nu este necesar ca fiecare să ia în considerare tot proiectul. O simplă observație de amănunt e tot atât de prețioasă și va fi tot atât de bine primită desigur ca și o desbatere
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bogata sa experiență de artist, Maxim Gorki spunea, accentuând asupra importanței deosebite a limbii operelor literare: «Elementul primordial al literaturii este limba, unealta ei de bază, care împreună cu faptele și fenomenele vieții constitue materialul literaturii» (...). Dacă ar dori cumva vreun cititor de-al nostru să știe și în ce măsură se ocupă la noi de studierea limbii literaturii noastre de azi, el ar rămâne de-a dreptul nedumerit și nemulțumit de cele ce ar afla (...). Într-adevăr, răsfoind revistele de lingvistică ori pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au obținut în această privință, în cei patru ani de la apariția lucrării tovarășului Stalin Cu privire la marxism în lingvistică, constați că situația este de-a dreptul nesatisfăcătoare și nedumerirea îți este întru totul îndreptățită. În ultimele numere ale revistei Limba română cititorul găsește titluri care-l atrag. Așa este acela al articolului lui Gh. Bulgăr din nr.2/1953: M. Sadoveanu și problemele limbii literare. Dar după citirea lui cititorul nu se lămurește în ce constă frumusețea limbii operelor maestrului Sadoveanu, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îți este întru totul îndreptățită. În ultimele numere ale revistei Limba română cititorul găsește titluri care-l atrag. Așa este acela al articolului lui Gh. Bulgăr din nr.2/1953: M. Sadoveanu și problemele limbii literare. Dar după citirea lui cititorul nu se lămurește în ce constă frumusețea limbii operelor maestrului Sadoveanu, cum se aștepta, ci află doar care sunt părerile cu privire la limba literaturii (...). Constatarea la care ajungi după ce citești revista Institutului de Lingvistică este că lingviștii noștri nu au pornit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
132), 15 iul.): „Era o zi înăbușitoare, dar din goana mașinii briza de aer ne mai răcorea puțin frunțile. Tovarășul scriitor își făcea vânt cu batista sa cea mare. - Totuși - insistai, în continuarea discuției - trebuie să ne scrii acest articol... cititorii noștri vor pune mult preț pe părerea dumitale. - Stărui degeaba, prietene. Nu pot scrie nimic acum... mi-e cald... mă moleșește... aștept să rezolv niște chestiuni și plec la Sinaia. Spune și dumneata - și aici scriitorul se întoarse spre mine
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
actul al doilea, de fapt autoarea trece deja la rezolvarea problemei conflictului principal - problema Vadului nou - prin întoarcerea apelor pe noua albie a râului (...). În urma discuțiilor pe care le-a avut colectivul redacțional al «Vieții românești», cu autorii și cu cititorii, autoarea a și trecut la îmbunătățirea aceste lucrări”. 56. S. Damian; P. Țugui. - Despre unele probleme ale dramaturgiei noastre. Idem, nr.37 (310), 12 sept. 57. D. Micu. - Despre piesele într-un act publicate în „Cultura poporului”. Idem, nr.27
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și terminând cu Cultura poporului și Albina, a apărut în cursul anului trecut un procent însemnat de poezii searbăde, sărace în idei, monotone (...). Trebuie spus că uneori scriitorii noștri nu dau atenția cuvenită acestei probleme de bază a artei realiste. Cititorul cărții Oțel și pâine de Ion Călugăru a putut observa desigur că autorul izbutește să individualizeze unele personaje negative. În schimb, în aceeași carte cititorul întâlnește un număr de șase activiști ai Comitetului Central, care nu sunt altceva decât niște
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că uneori scriitorii noștri nu dau atenția cuvenită acestei probleme de bază a artei realiste. Cititorul cărții Oțel și pâine de Ion Călugăru a putut observa desigur că autorul izbutește să individualizeze unele personaje negative. În schimb, în aceeași carte cititorul întâlnește un număr de șase activiști ai Comitetului Central, care nu sunt altceva decât niște scheme, ce nu se deosebesc cu nimic una de alta (...). În alte lucrări literare, trăsături neesențiale sunt ridicate la rangul de însușiri semnificative. De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în dramaturgie, au apărut un șir de lucrări valoroase în care prind viață trăsăturile tipice ale muncitorului înaintat, chipul comunistului. Așa de pildă, romanul Drum fără pulbere, ed. a 2-a de Petru Dumitriu are o puternică înrâurire mobilizatoare asupra cititorilor tocmai pentru că scriitorul a reușit să întrupeze artistic în Mitică Ruse, în Maftei și în alte personaje ale cărții, muncitori sau activiști pe șantierul canalului Dunăre-Marea Neagră - trăsături tipice ale oamenilor noi (...). O largă și binemeritată popularitate, care a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sa, și totodată zugrăvește «tot ceea ce este negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte» cum zice tovarășul Malencov. A zugrăvi realist și viu oamenii așa cum sunt azi în lumea socialistă, pe buni și pe răi, înseamnă a ajuta pe cititorul care meditează asupra vieții sociale să găsească drumul cel drept: «Tovarășul Malencov - zice și tovarășul Corneiciuc (Pravda, 11.X.1952) - analizând problema tipizării - a dezvăluit esența ei filosofică și a chemat pe creatori pe tărâmul literaturii și artei la muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă a esteticii marxist-leniniste va ajuta pe omul de cultură, pe militantul pentru pace
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]