38,404 matches
-
echivalent 25 kg aur). A fost inaugurată la 1 iunie 1906. Clădirea, în funcțiune și astăzi, are un corp principal și corpuri laterale. La parter se aflau remizele trăsurilor și patru grajduri pentru cai. La primul etaj se găseau încăperile comandantului, cele pentru odihnă și sala de așteptare a pompierilor, iar la al doilea diferite depozite și un rezervor cu apă pentru umplerea cisternelor. Turnul de veghe domina cartierul și întreaga zonă de vest a orașului. La 2 noiembrie 1920 a
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
a ordinului Führerului, "Oberkommando der Marine" pentru cea mai scurtă, dar mai periculoasă, prin Canalul Mânecii. Pe 12 ianuarie 1942, Hitler s-a întâlnit cu principalii responsabili pentru operațiune la cartierul său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef al Marinei, Erich Raeder, și comandantul gupului de luptă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a întâlnit cu principalii responsabili pentru operațiune la cartierul său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef al Marinei, Erich Raeder, și comandantul gupului de luptă ("Kampfgruppe"), Otto Ciliax. În timpul conferinței, Hitler a comparat flota germană cu „un pacient cu cancer care este condamnat la moarte, dacă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef al Marinei, Erich Raeder, și comandantul gupului de luptă ("Kampfgruppe"), Otto Ciliax. În timpul conferinței, Hitler a comparat flota germană cu „un pacient cu cancer care este condamnat la moarte, dacă ei nu îl supun la o operație. O operație
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef al Marinei, Erich Raeder, și comandantul gupului de luptă ("Kampfgruppe"), Otto Ciliax. În timpul conferinței, Hitler a comparat flota germană cu „un pacient cu cancer care este condamnat la moarte, dacă ei nu îl supun la o operație. O operație, pe de altă parte, chiar dacă ar putea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
grosul aviației de vânătoare ("Jagdwaffe") era mobilizat în Uniunea Sovietică . Ruta de deplasare a vaselor a fost divizată în trei sectoare funcție de întinderea sectoarelor de vânătoare ("Jafü"). Pentru asigurarea coordonării avioanelor de vânătoare a fost ales Max Ibel. Acesta fusese Comandantul grupului aerian de vânătoare ("Geschwaderkommodore") nr. 27 ("Jagdgeschwader 27"). El a fost îmbarcat ca ofițer de semnalizare pe "Scharnhorst" (care devenea Vas pentru controlul avioanelor de vânătoare - "Jagdfliegerführer Schiff", sau "Jafü Schiff"), de unde avea să țină legătura cu unitățile "Luftwaffe
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
22 în Orientul Mijlociu.. În sprijinul avioanelor pazei de coastă au fost repartizate torpiloarele Fairey Swordfish ale avioanelor marinei. Pentru asigurarea misiunilor de recunoaștere au fost repartizate escadrilele RAF 224 și 233 dotate cu aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane ale
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
care primele avioane britanice să intre în spațiul aerian al navelor, acestea să se afle în punctul cel mai apropiat de aeroporturi germane. În aceste condiți, piloții "Luftwaffe" au fost capabili să ofere maximum de protecție. Locotenentul comandor Eugene Esmonde, comandantul escadrilei 825 FAA, a decolat în frunte formației de biplane torpiloare Fairey Swordfish la 12:25. Escadrilele de vânâtoare 411 și 64 Squadron, care trebuiau să asigure escorta torpiloarelor, au întârzia 15 minute și nu au mai putut asigura protecția
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
fără succes să lovească navele între 17:50 și 18:15, pierzând în schimb două bombardiere. După lăsarea întunericului șase bombardiere-torpiloare Bristol Beaufort din cadrul escadrilei 86, trei din cadrul escadrilei 217 și trei din cadrul escadriei 22 au mai efectuat un atac. Comandantul de grup aerian C. Flood a condus atacul de la bordul singurului bombardier dotat cu radar pentru detectarea vaselor de suprafață. După identificarea convoiului, bombardierele au atacat fără succes, fiind respinse de focul puternic al antiaeriene de pe vase. Dintre cele 242
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
A doua bătălie de la Oituz, desfășurată între (28 octombrie/10 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916, între forțele române (Grupul Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu) - format din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea forțelor și mijloacelor, constituind șase detașamente tactice ("Slănic", "Cernica", "Oituz", "Stăneica", "Măguricea" și "Cașin"), corespunzătoare
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea forțelor și mijloacelor, constituind șase detașamente tactice ("Slănic", "Cernica", "Oituz", "Stăneica", "Măguricea" și "Cașin"), corespunzătoare direcțiilor de interzis din fâșia de apărare, iar ca rezervă, în raionul localităților Grozești și Mănăstirea Cașin, a păstrat patru
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
mijloacelor, constituind șase detașamente tactice ("Slănic", "Cernica", "Oituz", "Stăneica", "Măguricea" și "Cașin"), corespunzătoare direcțiilor de interzis din fâșia de apărare, iar ca rezervă, în raionul localităților Grozești și Mănăstirea Cașin, a păstrat patru batalioane de infanterie și Brigada 4 Cavalerie. Comandantul Armatei de Nord a trimis ca întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în caz de mare nevoie”. În cele două săptămâni care au urmat după prima bătălie de la
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Biserica Fortificată din [[Racu]].]] Deși cele mai multe dintre privilegiile și obiceiurile lor prefeudale au rămas neatinse, au existat unele schimbări graduale în societatea secuilor de-a lungul secolelor. Trei clase sociale au evoluat, în funcție de statutul pe care îl au în armată. Comandanții superiori inițial au fost cea mai bogată clasă a societății, elita și mai târziu aristocrația secuilor. Călăreții ( " lófők " în limba maghiară) au fost de-a doua, o clasă bogată și influentă. Cei care nu sunt în măsură să finanțeze un
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
mai târziu aristocrația secuilor. Călăreții ( " lófők " în limba maghiară) au fost de-a doua, o clasă bogată și influentă. Cei care nu sunt în măsură să finanțeze un cal servit în infanterie, vor deveni secui de rând. Celor mai buni comandanți secui, uneori, le-au fost acordate domenii feudale de către rege în vecinătatea Ținutului Secuiesc. Membrii bogați ai societății au câștigat teritorii prin defrișări. De asemenea, ei au fost capabili să obțină și să cultive bucăți mai mari de terenuri. În
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
uneori, le-au fost acordate domenii feudale de către rege în vecinătatea Ținutului Secuiesc. Membrii bogați ai societății au câștigat teritorii prin defrișări. De asemenea, ei au fost capabili să obțină și să cultive bucăți mai mari de terenuri. În curând, comandanții superiori au încercat să urmeze exemplul comitatelor vecine și au încercat să obțină iobagi pentru terenurile lor. Cei mai săraci oameni au fost uneori, în imposibilitatea de a cumpăra arme și nu au putut să participe la campaniile militare fără
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
iobagi pentru terenurile lor. Cei mai săraci oameni au fost uneori, în imposibilitatea de a cumpăra arme și nu au putut să participe la campaniile militare fără sprijin financiar. Acest grup, împreună cu imigranții non-secui, în curând a devenit supus eforturilor comandanților superiori, în căutarea pentru servitori. Regele [[Matei Corvin]], a luat măsuri pentru a opri acest proces. Ei se temeau că numărul de persoane disponibile pentru infanterie va scădea. Ei nu au putut împiedica procesul, în imposibilitatea de a participa la
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
spelaion” ) În 1170 localitatea a fost vizitat de călătorul evreu Beniamin din Tudela (Binyamin MiTudela), care a cunoscut-o și sub noul ei nume francez, Saint Abram de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad Din (Saladin) a cucerit Hebronul în anul 1187. Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
prinț evreu din Ierusalim, care este acuzat pe nedrept că ar fi încercat să-l asasineze pe prefectul imperial roman Valerius Gratus, condamnat pentru trădare și luat ca sclav de romani la începutul secolului I. El este eliberat de un comandant militar, după trei ani pe o galeră, și adoptat de acesta, apoi devine concurent în cursele de care. Intriga romanului o constituie dorința de răzbunare a lui Ben Hur care-l face să cunoască în cele din urmă compasiunea și
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]