39,725 matches
-
Atașamentul determină copilul mic să caute sprijin, apărare și liniștire la persoana de referință, în caz de pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și subiectiv (amenințare, teamă, durere). Persoanele de referință, de care copilul se atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață. Comportamentul atașării cuprinde diverse moduri de comportament social cum ar fi: zâmbet, țipăt, ținut strâns, târâtul pe burtă spre mamă, căutarea persoanei de referință, s.a.m.
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cât de important este atașamentul sigur, pentru explorarea lumii înconjurătoare. Acesti doi poli vor sta la baza dezvoltării autonomiei sănatoase a individului. Comportamentul atașant nu rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și adesea individualizat. Cel mai adesea se numesc patru tipuri de atașament: Pentru atașamentul sigur, termenul larg acceptat este de tip-B. Copiii atașați sigur au o mare încredere în disponibilitatea persoanei de referință. Acest lucru se datorează sensibilității de care adultul dă dovadă în relația lui cu copilul. Sensibilitatea mamei se manifestă prin percepția promptă a semnalelor copilului și interpretarea corectă a lor precum și prin reacția potrivită la aceste semnale, o reacție care să nu provoace frustrări copilului. Acești copii plâng
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
foarte stresați și temători. Acest tip de atașament a fost descoperit mai târziu decât celelalte. Este numit adesea atașament de Tip D sau dezorganizat. Această clasificare a fost introdusă de către Mary Main care a întreprins și cercetări în domeniul atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una din cele trei categorii existente. Ainsworth și colegii ei îi încadrau pe aceștia adesea în categoria atașament sigur sau pe unii chiar în atașament nesigur-evitant
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
forțat intr-o așa numită situatie dublu atașată ( "Double Bind-Situation") din care nu mai găsește ieșire. O altă cauză a acestui tip de atașament sunt persoanele de referință care au suferit la rândul lor traume psihice. Experiențele traumatice trăite de adult sunt perceptibile pentru copil care remarcă starea de anxietate ale adultului de referință. Teama care se citește pe fața adultului care suferă de intruzii ( penetrarea imaginilor și emoțiilor traumatice în gănduri) îl sperie pe copil și îi activează acestuia sistemul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care nu mai găsește ieșire. O altă cauză a acestui tip de atașament sunt persoanele de referință care au suferit la rândul lor traume psihice. Experiențele traumatice trăite de adult sunt perceptibile pentru copil care remarcă starea de anxietate ale adultului de referință. Teama care se citește pe fața adultului care suferă de intruzii ( penetrarea imaginilor și emoțiilor traumatice în gănduri) îl sperie pe copil și îi activează acestuia sistemul de atașare. Sursa anxietății nu poate fi descoperită de către copil. În
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
acestui tip de atașament sunt persoanele de referință care au suferit la rândul lor traume psihice. Experiențele traumatice trăite de adult sunt perceptibile pentru copil care remarcă starea de anxietate ale adultului de referință. Teama care se citește pe fața adultului care suferă de intruzii ( penetrarea imaginilor și emoțiilor traumatice în gănduri) îl sperie pe copil și îi activează acestuia sistemul de atașare. Sursa anxietății nu poate fi descoperită de către copil. În cele mai multe cazuri adultul de referință care are aceste probleme
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Teama care se citește pe fața adultului care suferă de intruzii ( penetrarea imaginilor și emoțiilor traumatice în gănduri) îl sperie pe copil și îi activează acestuia sistemul de atașare. Sursa anxietății nu poate fi descoperită de către copil. În cele mai multe cazuri adultul de referință care are aceste probleme nu poate simți și reacționa adecvat la nevoile micuțului. Anumite reacții ale mamei, cum ar fi împietrirea într-o anumită pozitie sau comportamente neutre provoacă teamă copilului. Acest copil percepe lumea înconjurătoare ca pe
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
reacționa adecvat la nevoile micuțului. Anumite reacții ale mamei, cum ar fi împietrirea într-o anumită pozitie sau comportamente neutre provoacă teamă copilului. Acest copil percepe lumea înconjurătoare ca pe un loc amenințător a cărui groază se oglindește pe fața adultului. Cercetările lui Ainsworth și Crittenden au dus la o clasificare asemănătoare, pe care au numit-o ambivalent-evitantă ( de tip A/C) respectiv instabil-evitantă. Prin teoria atașamentului s-au putut dovedi efectele pe termen lung ale relației timpurii dintre persoana de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și pe o perioadă mai lungă, au o mai mare încredere în sine și manifestă mai rar simptome depresive. Alte cercetări au dovedit că aceștia sunt mai deschiși și mai competenți în a stabili contacte sociale noi, atât cu de adulți cât și cu alți copii, decât copii care sunt atașați nesigur-evitant sau nesigu-ambivalent. La vârsta de șase ani, copii atașați sigur se manifestă mult mai rar psihopatologic decât cei atașați nesigur.Experințele de atașament timpurii au un și efect neurofiziologic
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat atașării este ușor de observat, la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat atașării este ușor de observat, la copii mai în vârstă sau la adulți acesta nu se mai
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat atașării este ușor de observat, la copii mai în vârstă sau la adulți acesta nu se mai manifestă atât de vizibil. Apropierea de persoana de referință și explorarea mediului doar sub protecția acesteia nu se mai poate observa. Începând cu vârsta școlară copii au formate păreri asupra atașamentului, păreri care sunt formate din
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
alte metode în afara „Situației necunoscute “ a lui Ainsworth. Pentru a cerceta comportamentul specific atașării de-a lungul întregii vieți, s-au format diverse interviuri si teste specifice . Unul dintre cele mai cunoscute instrumente în acest sens îl constituie "Interviul Atașării Adulților" "Adult Attachment Interview" ("AAI") a psiholoagei Mary Main Pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, s-a conceput „Interviul Atașării Copiilor“ ("Child Attachment Interview")(CAI). Tipul de atașament al copiilor preșcolari și din primii ani de școală
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
metode în afara „Situației necunoscute “ a lui Ainsworth. Pentru a cerceta comportamentul specific atașării de-a lungul întregii vieți, s-au format diverse interviuri si teste specifice . Unul dintre cele mai cunoscute instrumente în acest sens îl constituie "Interviul Atașării Adulților" "Adult Attachment Interview" ("AAI") a psiholoagei Mary Main Pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, s-a conceput „Interviul Atașării Copiilor“ ("Child Attachment Interview")(CAI). Tipul de atașament al copiilor preșcolari și din primii ani de școală se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
povestioare dinainte pregătite.. Observarea interacțiunilor mamă-copil este de asemenea un mijloc răspândit prin care psihologii își fac o imagine asupra relației de atașament dintre un copil și persoana de referință a acestuia. Atitudinea cognitivă și emoțională care stă în spatele comportamentului adulților care interacționează, este studiată printre altele prin testul numit Interviul Atașamentului Adult ( en: Adult Attachment Interview“ (AAI). Interviul Atașamentului Adult este o metodă de interviu semistandardizată, prin care se evaluează experiențele cognitive și emoționale ale persoanei adulte în raport cu persoanele de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
persoanei adulte în raport cu persoanele de referință ale acesteia. Interesant este faptul că, în acest test nu sunt evaluate descrierile experiențelor pe care persoana le-a avut în copilărie, ci coerența declarațiilor asupra acelei perioade de timp, precum și atitudinea pe care adultul o are în prezent față de atașament. Se încearcă să se aprecieze gradul de coerență și logicâ din spatele declarațiilor adultților privitoare la situațiile legate de atațament, atât din copilărie cât și din prezent. Rolul principal este jucat nu atât de trăirea
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale adulților. Acestor categorii li s-au corelat
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale adulților. Acestor categorii li s-au corelat tipuri de atașament descoperite la copii în cadrul „situației necunoscute“. La bazele acestor cercetări stau premizele teoretice ale lui Bowlby, „modelele internalizate de reprezentare“ adică efectele experiențelor specifice atașamentului. Anumite categorii de reprezentări și scheme
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
sau pozitive) și atitudini vizavi de persoanele de referință, pe care le manifestă într-un mod echilibrat și potrivit. Nu se identifică inconștient cu proprii părinți, și privesc în mod realist propria relație părinte-copil, fără a o idealiza. Pârinții acestor adulți au fost adesea la rândul lor persoane cu o atitudine autonomă, sau și-au dobândit autonomia de-a lungul biografiei prin relațiile cu alte persoane decât cele de referință, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic. Ca
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
prin relațiile cu alte persoane decât cele de referință, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic. Ca și părinți, ei reacționează previzibil și potrivit situației, la comportamentul atașant al copiilor lor. Numită și „dismissing“ sau prescurtat „Ds“. Adulții cu acest tip de atașament își amintesc cu greu propria copilărie, ceea ce denotă refularea multor evenimente. Tind să își idealizeze părinții și metodele de educație ale acestora, făra a putea preciza concret situațiile ce îi determină la această idealizare. Dimpotrivă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
își idealizeze părinții și metodele de educație ale acestora, făra a putea preciza concret situațiile ce îi determină la această idealizare. Dimpotrivă, ei descriu situații de lipsă de sprijin și de respingere (deschisă sau ascunsă) a unor nevoi specifice vârstei. Adulții cu o atitudine distantă și de evitare, dezmint importanța experiențelor pe care le-au avut cu părinții lor în coloratura emoțională a personalității actuale. Ei denotă un înalt grad de dorință de independență, vrând sâ rezolve singuri procvocările la care
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
vrând sâ rezolve singuri procvocările la care viața îi supune. Aceștia declară că nu ar fi avut nevoie de sprijin vreodată motiv pentru care nu au resentimente (tristețe sau supărare) dacă acest sprijin le-a lipsit. Copii acestei categorii de adulți se pot baza pe sprijinul lor afectiv și pe adaptarea părintească corespunzătoare, în încercarea de a rezolva o problemă sau alta. Copii sunt supuși unor așteptări mari din partea părinților. Rezultatele „Interviului Atașamentului Adult„ au demonstrat că mamelor din această categorie
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
împovărându-i în permanență. Problemele și dificultățile relației cu persoana de referință nu poate fi definitiv prelucrată și integrată; acestor probleme li se accordă o importanță exagerată făcând persoanele să oscileze între stări emoționale de furie și cele de idealizare. Adulții acestei categorii sunt într-o permanență dependență de persoana de referință, din partea căreia ei așteaptă în continuare atenție și “repararea situației“. Mamele persoanelor cu aceast tip de atașament sunt adesea considerate prea „slabe“ și„incompetente“ neputând oferi apărare sau consolare
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
teama copilului, acesta se agață în permanență de mamă. Copilului îi vine greu să se desprindă de persoana de referință, care în „slăbiciunea“ ei își parentifică în permanență copilul, acesta trăind sentimentul că trebuie să își „îngrijească“ mama. Copiii acestor adulți sunt împiedicați prin răsfăț și/sau creerea sentimentului de vinovăție, să se comporte explorativ sau să își exteriorizeze emoțiile de furie, agresivitate, ciudă sau manifestările de libertate. Acest lucru îngreunează dezvoltarea identității copilului. Numită și „nerezolvată“ (en:„"unresolved"“) prescurtat „U
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]