38,387 matches
-
arestarea. El a devenit artizanul dificilei lupte pentru eliberarea fratelui său. Fără să aștepte, el a pornit în căutarea unui avocat și l-a angajat pe eminentul penalist . La 3 noiembrie, deși nehotărât, generalul a dat ordinul de începere a anchetei. Avea toate puterile de a opri mașinăria, dar nu a făcut-o, poate dintr-o încredere exagerată în justiția militară. Maiorul Besson d'Ormescheville, raportor pe lângă curtea marțială, a redactat un în care „elementele morale” ale acuzării (de la bârfe privind
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
să fabrice una "a posteriori". Adevăratul vinovat de trădare a fost descoperit din întâmplare prin două moduri distincte; pe de o parte de către Mathieu Dreyfus, care a obținut denunțul bancherului Castro, și pe de altă parte de către SR, în urma unei anchete. Cum colonelul Sandherr s-a îmbolnăvit, locotenent-colonelul a fost numit în fruntea SR în iulie 1895. În martie 1896, Picquart, care urmărise afacerea Dreyfus de la început, a cerut acum să primească personal documentele extrase din ambasada Germaniei, fără intermediari. Între
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
exact același cu cel din „borderoul” care a servit la incriminarea lui Dreyfus. Face rost de „dosarul secret” transmis judecătorilor în 1894, și observând subțirimea lui, devine sigur de nevinovăția lui Dreyfus. Foarte afectat de descoperirea sa, Picquart comandă o anchetă în secret, fără acordul superiorilor săi. Ea demonstrează că Esterházy cunoștea elementele descrise de „borderou” și că era în contact cu ambasada Germaniei. S-a stabilit că ofițerul a vândut prusacilor multe documente secrete a căror valoare era în același
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Îndoiala începe să se instaleze și figuri din mediile artistice și politice încep să-și pună întrebări. Picquart a încercat să-și convingă șefii să revizuiască procedurile împotriva lui Dreyfus, dar statul major pare surd. Se declanșează în schimb o anchetă împotriva lui Picquart, care este urmărit, mutat în estul Franței și apoi în Tunisia „în interes de serviciu”. În acest moment alege maiorul Henry să intre în acțiune. La 1 noiembrie 1896, el a fabricat un fals, „falsul Henry”, păstrând
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sindicatului evreiesc” care vrea să-l facă scăpat pe Dreyfus, manipularea „micului albastru” în scopul de a produce impresia că Picquart a șters numele destinatarului real, redactarea unui mesaj care-l numea pe Dreyfus în toate scrisorile). În paralel cu anchetele colonelului Picquart, apărătorii lui Dreyfus au fost informați de identitatea scrisului din „borderou” cu cel al lui Esterházy în noiembrie 1897. Mathieu Dreyfus făcuse publică reproducerea borderoului, publicat de "Le Figaro". Un bancher, Castro, a identificat oficial scrisul de acolo
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sfârșit confirmarea faptului că Esterházy era autorul borderoului. La 15 noiembrie, pe acest temei, Mathieu Dreyfus a depus plângere la Ministerul de Război împotriva lui Walsin Esterházy. Polemica fiind publică, armata n-a avut de ales decât să deschidă o anchetă. La sfârșitul lui 1897, Picquart, revenit la Paris, a făcut publice îndoielile sale privind vinovăția lui Dreyfus, pe baza descoperirilor lui. Jocul de culise destinat a-l înlătura pe Picquart părea să fi eșuat. Contestările erau foarte puternice și s-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere Dreyfus. Nu există în acest moment și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea că adevăratul vinovat este locotenent-colonelul Picquart. Ancheta s-a îndreptat într-o direcție falsă după ce fosta amantă a lui d'Esterházy, doamna
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea că adevăratul vinovat este locotenent-colonelul Picquart. Ancheta s-a îndreptat într-o direcție falsă după ce fosta amantă a lui d'Esterházy, doamna de Boulancy, a publicat în "Le Figaro" vechi scrisori ale acestuia, în care el își exprimase cu zece ani în urmă cu violență ura față de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Ca reacție la achitare, au izbucnit răscoale antidreyfusarde și antisemite violente în toată Franța, soldate cu distrugeri și răniri. În euforia victoriei sale, statul major l-a arestat pe locotenent-colonelul Picquart sub acuzația de încălcare a secretului profesional, în urma divulgării anchetei sale către avocatul său, care a transmis-o apoi senatorului Scheurer-Kestner. Colonelul, deși arestat în , nu a renunțat și s-a angajat din ce în ce mai mult în afacere. Când Mathieu Dreyfus i-a mulțumit pentru faptele lui, el i-a răspuns scurt
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, a acuzat în presă parchetul penal de dreyfusism. El a demisionat la 8 ianuarie 1899 și a devenit erou al cauzei naționaliste. Această criză a reușit să ducă la desesizarea parchetului penal, în favoarea unei anchete mixte. Revizuirea a fost blocată. În 1899, afacerea ocupa din ce în ce mai mult atenția scenei politice. La 16 februarie 1899, președintele Félix Faure a murit. A fost ales în locul lui Émile Loubet, un progres pentru cauza revizuirii, întrucât fostul președinte îi fusese
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
26 septembrie 1898, după un vot în Guvern, Ministerul Justiției au făcut apel la Curtea de Casație. La 29 octombrie, în urma comunicării raportului dat de Alphonse Bard, parchetul penal a Curții declara „cererea admisibilă și se va proceda la o anchetă suplimentară în cazul ei”. Lucrările au fost prezidate de procurorul . El a devenit ținta unei campanii foarte violente de injurii antisemite, deși era un protestant alsacian, el fiind acuzat că ar fi dezertor, vândut prusacilor. În ciuda tăcerii complice a lui
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
marțiale. A fost un nou obstacol pentru statul major. A izbucnit o nouă campanie de presă violent antisemită cu ocazia acestui eveniment, în schimb "L'Aurore" din 29 octombrie titra „Victoire” cu aceleași caractere ca și „J'Accuse...!”. Munca de anchetă a parchetului penal a fost însă reluată. „Dosarul secret” a fost analizat începând cu 30 decembrie, parchetul cerând să i se transmită și dosarul diplomatic, pe care l-a primit. La 9 februarie, parchetul penal a transmis raportul său în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
subțire ca și în borderou și dosarul secret este cu totul lipsit de substanță. Aceste două fapte desființau de unele singure toate procedurile împotriva lui Alfred Dreyfus. Dar în paralel, ca urmare a incidentului Beaurepaire, președintele Mazeau a declanșat o anchetă asupra parchetului penal, cu scopul de a-i retrage acesteia dosarul „pentru a nu purta ea singură responsabilitatea sentinței definitive”, ceea ce a privat parchetul de la efectele ce ar fi decurs direct din raportul său. La 28 februarie, s-a exprimat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
din stradă. Revizuirea nu mai era evitabilă. La 1 martie 1899, noul președinte al parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, Alexis Ballot-Beaupré, a fost numit raportor pentru analizarea cererii de revizuire. El a abordat judicios dosarul și a cerut o anchetă suplimentară. Au fost interogați zece martori complementari, care au slăbit și mai mult versiunea statului major. În dezbaterea finală, într-o mostră de obiectivitate, președintele Ballot-Beaupré a demonstrat inutilitatea ca probă a borderoului, singura dovadă împotriva lui Dreyfus. Procurorul Manau
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
care le considera confidențiale. La sfârșitul lui 1898, a aflat cu stupefacție despre dimensiunile reale ale cazului său, despre care nu știa nimic: acuzarea lui Esterházy de către fratele său, achitarea trădătorului, mărturisirea și sinuciderea lui Henry, toate acestea lecturând dosarul anchetelor Curții de Casație, care i-a parvenit la două luni după publicare. La 5 iunie 1899, Alfred Dreyfus a fost anunțat de hotărârea de casare a sentinței din 1894. La 9 iunie, el a părăsit Insula Diavolului, cu destinația Franța
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
credea îngropată pentru totdeauna. Într-un discurs, Jaurès a evocat lunga listă de falsuri care punctau dosarul Dreyfus, și a insistat în mod deosebit pe două elemente proeminente: În fața acestor noi fapte, generalul , noul ministru de război, a declanșat o anchetă la cererea lui , asistat de magistrați. Ancheta a fost întreprinsă de căpitanul Targe, adjunctul ministrului. Cu ocazia perchezițiilor efectuate la Secțiunea de Statistici, s-au descoperit numeroase documente, majoritatea vizibil falsificate. În noiembrie 1903, ministrul de război a întocmit un
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Jaurès a evocat lunga listă de falsuri care punctau dosarul Dreyfus, și a insistat în mod deosebit pe două elemente proeminente: În fața acestor noi fapte, generalul , noul ministru de război, a declanșat o anchetă la cererea lui , asistat de magistrați. Ancheta a fost întreprinsă de căpitanul Targe, adjunctul ministrului. Cu ocazia perchezițiilor efectuate la Secțiunea de Statistici, s-au descoperit numeroase documente, majoritatea vizibil falsificate. În noiembrie 1903, ministrul de război a întocmit un raport adresat Ministerului Justiției. Întrucât ministrul a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
majoritatea vizibil falsificate. În noiembrie 1903, ministrul de război a întocmit un raport adresat Ministerului Justiției. Întrucât ministrul a găsit o eroare a tribunalelor militare, aceasta era uzanța. A fost începutul unei noi revizuiri, conduse de avocatul , fondatorul , cu o anchetă minuțioasă care a durat doi ani. Anii 1904 și 1905 au fost dedicați diferitelor faze judiciare în fața Curții de Casație. Curtea a identificat trei fapte de revizuit: Privind scrisul borderoului, curtea a fost deosebit de severă cu care „a raționat greșit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
compania avea un venit de 9 milioane de dolari și peste 1300 de angajați. În 1924, a schimbat numele companiei în International Business Machines. Watson a făcut din IBM o companie atât de dominantă încât guvernul federal a deschis o anchetă antitrust în 1952. IBM deținea și închiria la acea vreme clienților săi peste 90% din toate tabulatoarele din Statele Unite. La moartea lui Watson în 1956, veniturile IBM erau de 897 de milioane de dolari, și compania avea 72.500 de
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
Protecția Constituției din Renania de Nord-Westfalia, articolele de pe sunt caracterizate de revizionism istoric și laude aduse Germaniei Naziste. Din acest motiv agenția federală germană „BPjM” (Departamentul federal pentru mass-media nociva pentru persoanele tinere) a început un „proces de indexare”. O anchetă a fost, de asemenea, începută în Suedia, care l-a implicat pe Justitiekanslern (Cancelarul de Justiție), să examineze dacă site-ul ar trebui să fie urmărită penal pentru incitare la ură. Cu toate acestea, după revizuirea conținutului site-ului, cancelarul
Metapedia () [Corola-website/Science/322450_a_323779]
-
de Justiție), să examineze dacă site-ul ar trebui să fie urmărită penal pentru incitare la ură. Cu toate acestea, după revizuirea conținutului site-ului, cancelarul de Justiție a decis, pe baza Yttrandefrihetsgrundlagens (Actul Libertății de Exprimare), să pună capăt anchetelor. În ianuarie 2009, cancelarul suedez de Justiție a declarat că Metapedia a prezentat o imagine pozitivă a lui Adolf Hitler, dar a decis să nu preia anchetă. Declarație de misiune a site-ului spune că unul dintre scopurile sale „este
Metapedia () [Corola-website/Science/322450_a_323779]
-
Justiție a decis, pe baza Yttrandefrihetsgrundlagens (Actul Libertății de Exprimare), să pună capăt anchetelor. În ianuarie 2009, cancelarul suedez de Justiție a declarat că Metapedia a prezentat o imagine pozitivă a lui Adolf Hitler, dar a decis să nu preia anchetă. Declarație de misiune a site-ului spune că unul dintre scopurile sale „este de a prezenta o imagine mai echilibrată și corectă a luptei pro-europeane pentru publicul larg cât și pentru academicieni, care până acum au fost dependenți de puternic
Metapedia () [Corola-website/Science/322450_a_323779]
-
fals ecuson de mașină al Senatului României pentru a se apăra de riscurile amenzilor din trafic. Sursele din cadrul forului legislativ au confirmat faptul că seria respectivului ecuson nu corespunde cu cele emise de către instituție pentru anul 2009, deschizându-se o anchetă în vederea stabilirii vinovăției vedetei pentru uzul acestuia. De altfel, trei dosare penale există deja pe numele Simonei Suhoi pentru abateri de la normele rutiere, cel mai recent datând din vara anului 2008. Simona Sensual a influențat sitcomul de divertisment "Mondenii", care
Simona Sensual () [Corola-website/Science/316894_a_318223]
-
Au fost aduse echipe de anchetatori de la Inspectorate de Miliție și de Securitate din toată țara, iar acestea au selectat protestatarii considerați cei mai periculoși pentru regim. Cei anchetați au fost bătuți și torturați. Printre cei mai zeloși coordonatori ai anchetelor s-a aflat căpitanul de miliție Alexandru Ionaș, fost șef al Serviciului Cercetări Penale din Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În final, el a ajuns directorul Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) - centrul regional din România. Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torționari din întreaga țară, de la Inspectorate județene de miliție și securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne și șeful Inspectoratului General al Miliției, general-locotenentul Constantin Nuță, au fost trimiși la
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]